Interpretarea reliefului unui traseu montan dupa curbele de nivel

     Fie ca avem o harta turistica printata, fie ca avem o harta intr-o aplicatie mobila sau pe GPS, in cadrul căreia găsim relieful reprezentat prin metoda curbelor de nivel, cu ajutorul lor putem face o analiza corecta asupra zonei montane in care avem de gand sa mergem. Ne putem da seama daca traseul merge pe vale sau pe interfluviu, putem stabili ce altitudine avem de urcat, dificultatea traseului, procesele geomorfologice (avalanse, prabusiri, alunecari). Pentru a sti cum sa facem o analiza cat mai buna, trebuie sa avem cateva cunostinte generale despre reprezentarea reliefului prin metoda curbelor de nivel. Pentru asta am rasfoit doua studii de specialitate, Topografia si cartografia scrisa de Anton Nastase si Gabriela Osaci si Cartografierea Geomorfologica scrisa de Adrian Cioaca si Grigore Posea.
      Curbele de nivel sau izohipsele se definesc ca fiind acele linii care unesc puncte cu aceeasi altitudine. Curbele sunt rezultatul proiectarii punctelor pe plan provenite din intersectia formei de relief cu o serie de planuri orizontale, paralele si echidistante. Pentru ca reprezentarea sa fie sistematica, corecta si obiectiva planurile de intersectie sunt alese la distante egale intre ele. Distanta pe verticala dintre doua curbe de nivel consecutive se numeste echidistanta. Marimea echidistantei se stabileste in functie de reprezentarea reliefului, de scara de reprezentare si de precizia dorita in reprezentarea reliefului. Valoarea echidistantei curbelor de nivelor depinde in primul de rand de scara hartii. Pe o harta cu o scara 1:25000 echidistanta curbelor de nivelor poate fi la 5 m in zona de campie si deal sau 10 m in zona montana si pot fi insotite de curbe ajutatoare intermediare de 2.5 m; pe o harta cu o scara 1:50000 curbele normale au o echidistanta de 10 sau 20 m si 50 m pentru curbele principale sau chiar de 100 m. Cu cat scara hartii scade in detaliu echidistanta curbelor poate creste la 200 m la o scara 1:1000000.
Clasificarea curbelor de nivel:

  • Principale, reprezentate pe harti cu linii continue mai ingrosate, cu echidistanta multiplu de 5 a echidistantei curbelor normale;
  • Normale, reprezentate prin linii continue, echidistanta fiind in functie de scara hartii;
  • Ajutatoare, reprezentate prin linii subtiri intrerupte, avand echidistanta la jumatatea celor normale;
  • Accidentale, reprezentate tot printr-o linie intrerupta subtire, dar cu segmente mai scurte, avand echidistanta la jumatatea celor ajutatoare sau pe sfertul celor normale;

Cateva caracterisitici:

  • Cand ne deplasam pe o curba de nivel, nici nu urcam, nici nu coboram;
  • Pe orice traseu se merge, vom parcurge aceeasi altitudine egala cu echidistanta;
  • Doua curbe care se opun fata in fata sunt egale ca valoare;
  • Curbele avanseaza pe dealuri si se retrag pe vai;
  • Curbele se pot atinge insa nu se pot intretaia;
  • Cu cat curbele sunt mai stranse, cu atat panta este mai mare;
  • Cu cat curbele sunt mai multe, cu atat amplitudinea este mai mare;
  • Cu cat o curba de nivel inchide in interiorul ei o suprafata mai mare, cu atat valoarea ei este mai mica;
  • Cifrele care sunt folosite pentru scrierea valorilor trebuie sa fie facuta cu aceeasi culoare ca a curbelor;
  • Valorile curbelor de nivel se dispun astfel incat baza lor sa fie spre piciorul pantei si citirea sa poata fi facuta in pozitie normala de la sud la est;

      Dupa ce am trecut in revista definitia si cateva caracteristici despre curbele de nivel, nu ne ramane decat sa dam niste exemple despre cum putem interpreta o harta dupa curbele de nivel.
    Altitudinea – Echidistanta curbelor de nivel este cea care ne da altitiudinea pe care o avem de urcat. In functie de scara hartii trebuie sa urmarim valorile curbelor de nivel pentru a vedea din cat in cat sunt reprezentate. Chiar daca poate nu avem o precizie foarte buna totusi putem sti cu aproximație la ce altitudine ne aflam.
     Inclinatia pantei – pe baza curbelor de nivel putem trage usor concluzii ce panta avem de luat in piept. Atunci cand curbele de nivel sunt stranse, e clar ca avem de urcat sau de coborat o panta destul de mare, iar atunci cand sunt mai rasfirate panta este mai blanda cu noi. Daca stim distanta traseului si pe baza curbelor stabilim ce diferenta de nivel avem de parcurs, putem calcula panta medie. E adevarat ca acum tehnologia a avansat si multe din aplicatiile mobile simplifica metodele de stabilire a distantei parcurse, diferentei de nivel, pantei, inclinatiei, insa trebuie sa avem acces la internet.
     Dificultatea traseului – pe unele harti pe baza curbelor de nivel putem stabili daca avem de parcurs un teren accidentat. Acolo unde curbele sunt intrerupte si avem o reprezentare sub forma rupturi de teren, rape, viroage, movile, cratere, zone cu crapaturi, grohotisuri trebuie stiut ca avem de a face cu portiuni expuse si periculoase. Pe hartile recente nu prea mai gasim astfel de exemple. Asfel portiuni sunt reprezentate prin semne conventionale explicate in legenda hartii.
    Formele de relief – pe baza curbelor ne putem da seama daca traseul nostru montan urmareste o vale, un interfluviu, un traseu de creasta, iese intr-o sa, urca pe un varf.

  • Vale – atunci cand avem curbe de nivel in forma de V sau U cu directia spre amonte inseamna ca traseul merge pe vale. Vaile principale au in general si firul vaii desenat pe harta. Daca ele sunt prezente pe harta intr-un v cat mai stans, atunci traseul urmareste o vale adanca cu versanti abrupti;
  • Interfluviu – cand avem curbe in forma de v sau u cu deschiderea orientata spre amonte inseamna ca traseul urmareste un interfluviu. La fel ca in primul caz in functie de forma lui poate fi mai ascutit sau mai lin;
  • Pinten – atunci cand curbele inconjoara cota cea mai mare;
  • Sa – cand avem o parte mai joasa aflata intre doua varfuri;
  • Creasta unui masiv – cand avem o insiruire de varfuri si sei din care pleaca vai sau interfluvii;

   Procese geomorfologice – cu ajutorul curbelor putem anticipa unele pericole cum ar fi avalansele, prabusirile, alunecarile, torentialitatea.
   Cum spuneam mai sus la inclinatie, putem stabili in mare ce panta avem, iar pe baza ei putem trage unele concluzii in privinta avalanselor. Cand avem o panta considerabila de peste 25 de grade, mai ales daca urca sau coboara pe o vale, taie un versant in zonele fara vegetatie, riscul de avalansa poate fi ridicat.
  Cand curbele de nivel sunt stranse si avem o panta cu o declivitate mare exista un risc mare de prabusire, desprindere de roca.
   Cand curbele au o distributie haotica exista riscul sa avem alunecari. In zona montana putin probabil din cauza constitutiei rocilor, aceste procese sunt mai degraba prezente in zonele de deal si podis.

                     

Related Post