Cinci trasee de vis in Bucegi

    Muntii Bucegi se bucura de cea mai mare audienta din partea iubitorilor de munte. Turistii, montaniarzii sau alpinistii strabat tinutul Bucegilor necontenit in orice perioada a anului, in deosebi in sezonul de vara, cand afluxul lor atinge numarul record. O intrebare adresata pe Facebook despre Bucegi, isi asigura in scurt timp cateva zeci de comentarii. Factorii ce-l propulseaza in topul celor mai cautati munti sunt:  frumusetea lor, caile de acces, mai ales cele de pe Valea Prahovei, distanta mica fata de centre urbane importante precum Brasov, Ploiesti, Bucuresti. Aici as putea include si prezenta unor cabane, dar in ultimul timp delasarea si nepasarea au facut ca multe din ele sa dispara de pe harta unitatilor de cazare sau au ramas in urma cu investitiile. Unele au fost abandonate (Cabana Scropoasa, Cabana Gutanu), altele au o situatie incerta (Cabana Babele, Cabana Caraiman). Cele autentice de munte ramase in functiune sunt departe de ce ar trebui sa avem in 2018 comparativ cu tarile alpine. Daca la capitolul cabane stam din ce in ce mai rau, macar la capitolul marcaje stam bine. Nu prea am intampinat dificultati majore pe traseele din acest masiv si, din ce am inteles, se intentioneaza a se monta panouri informative pe fiecare traseu, asta in caz ca nu a ramas doar in faza de proiect. Am umblat mult prin Bucegi, am parcurs aproape toate traseele marcate, unele si pe timp de iarna. Cu ceva timp in urma chiar am scris un articol cu trei trasee recomandabile iarna. Acum vom construi un top cu cele mai frumoase trasee care pot fi parcurse cu precadere vara.

       Valea Gaura – Varful Omul – traseul l-am parcurs de doua ori. Prima data in urcare intr-un mai cu multa zapada si cu innoptare la cort langa stana, si a doua oara in coborare intr-o vara incendiara pe un vant cu o viteza draconica si o durata de 13 ore. Traseul s-a ridicat la inaltime de fiecare data. Plecand din Bran pe Valea Poarta, la un moment dat parasim valea si urcam spre Saua Polite. Ni se deschide o priveliste frumoasa, fiind cazul sa luam o pauza de masa. Traseul continua prin padure pana la stana. De aici incepi sa iti dai seama de ce este cel mai frumos traseu din Bucegi. Deschiderile spre abrupturile Bucegilor, poiana plina de verdeata, apele repezi, padurea, toate creaza un peisaj incantator. Pleci nerabdator sa ajungi la Cascada Moara Dracului. Din poteca ne abatem cativa pasi si dam de apele galagioase ce lovesc si sapa in peretii muntelui. Continuam aventura si in imediata apropiere dam de un micut canion prin care se strecoara un firicel de apa. In scurt timp depasim limita padurii si incepem sa simtim panta abrupta ce trebuie sa o urci pentru a depasi pragurile glaciare. Formatiuni tot mai interesante ti se ivesc in cale, stralucind in bataia soarelui. Orizontul se deschide din ce in ce mai mult si intr-un tarziu suntem la ultimul prag. Sa mai urc putere nu-i, asa ca instalez cortul pe valea larga strajuita de versantii Doamnele, Scara si, bineinteles, de Varful Omu, unde isi are obarsia. Peisajul adorabil cu zapada intercalata cu petice de iarba si soarele ce dadea sa apuna ne-au fermecat, facandu-ne somnul mai dulce. Abia a doua zi pe la 10:00 ne-am carat de aici, am luat-o spre Saua Hornurilor si mai departe pana pe capetenia Bucegilor – Varful Omu, privind des spre vale isprava facuta cu o zi inainte. A doua oara l-am parcurs in coborare. Datele problemei erau altele. Verdele domina masivul, tura era una contraconometru, iar seceta mai temperase cascada si apele raurilor. Nu a fost cu nimic mai prejos, am ramas cu amintiri de povestit nepotilor.

New photo by Explore GIS / Google Photos

       Tache Ionescu – La Prepelac – Varful Bucsoiu – Varful Omu – eram intr-o forma mare, traseele noastre incepeau de la 8 ore in sus, mai ales ca ma pregateam sa plec in Italia pe Gran Paradiso. Aveam un plan indraznet, sa ajungem intr-o zi pana la Refugiul Batrana. Traseul incepe de la Gura Diham, merge prin padure in prima parte. Intalnesti doua poieni, Poiana Pichetul Rosu si Poiana Bucsoiului, dupa care incepi sa urci pe renumitul traseu Tache Ionescu ce duce la Cabana Malaiesti. Traseul vara este un adevarat furnicar. Montaniarzi de toate varstele se aventureaza pe aceasta poteca. Mergem pe ea pana in Saua Prepeleac, de unde facem stanga. De aici incepe spectacolul. Te lupti cu vegetatia deasa pana la iesirea in golul alpin, terenul faramicios si cu o inclinatie cu multe grade. Daca ai norocul nostru, poti vedea si ceva capre negre. Daca nu, continua sa urci pentru ca in creasta privelistea iti taie respiratia. Ai ajuns pe Creasta Bucsoiului Mare si pentru o clipa poti crede ca esti in lumea zeilor. Cu cat inaintezi, totul in jurul tau pare sa fie un vis, dar nu e, e realitate. Valea Malaiestilor, Creasta Balaurului, Valea Morarului ofera senzatie. Bineinteles ca nici cele doua varfuri, Bucsoiul Mare si Varful Omu, nu sunt de neglijat. Iar ca ziua pe care ai ales-o pentru tura din Bucegi sa fie una ideala, trebuie sa fii putin atent in partea stanga cum cobori de pe Bucsoiul Mare, pentru ca s-ar putea sa dai de o floare de lumina vie – floarea de colt.

New photo by Explore GIS / Google Photos

      Valea Jepilor Mici – este probabil cel mai circulat traseu pe timp vara. Unii pe jos, altii cu telecabina. Din pacate mai este denumita si Valea Mortii, mare parte din accidentele din Bucegi se pretrec aici. Poate telecabina este un dezavantaj, din cauza ca unii urca cu ea si la coborare aleg varianta la picior. Insa cei mai multi sunt din cei neexperimentati si neechipati. Dar sa nu umbrim frumusetea traseului cu aceste cazuri sau cu apelativul scris mai sus, si sa relatam lucrurile frumoase ale acestui labirint. Plecam singur intr-o vara, dupa cateva zile ploioase, pe o umiditate excesiva si apasatoare. Aveam o pofta nebuna de munte si trebuia sa o astampar. La inceput traseul este putin anevoios, mai ales daca a plouat de curand. Insa nu pentru mult timp. Pe masura ce urci incepi sa iti dai seama ca ai facut o alegere buna. Daca Bucegiul nu exceleaza la capitolul apa, ducand lipsa de lacuri naturale sau glaciare datorita consistentei rocilor, majoritatea vailor fiind seci, aici apa avem din plin reversandu-se pe Cascada Caraimanului si alte mici cataracte. Dinamica vaii te uluieste, peretii par sa se pravaleasca peste tine, caprele negre urca sau coboara acrobatic pe ei, copacii par sa se tina intr-un fir de ata. Tot extazul dureaza vreo 3 ore. Frumos ar fi fost sa gasim si o cabana primitoare, in care sa te bucuri de natura la o cafea sau un ceai, dar asta e, inghitim in sec deocamdata si ne ospatam din rucsac.

New photo by Explore GIS / Google Photos

       Valea Cerbului – de fiecare data cand l-am facut, a fost in coborare si credeam ca nu se mai termina. Valea are o dinamica similara cu Valea Jepilor Mici, poate chiar mai mare, tinand cont ca aici avem altitudini ceva mai mari. Ai de o parte si de alta, Creasta Morarului si Creasta Costilei, fiind de ajuns sa dea traseului o fantezie aparte. Branele aflate pe ambii versanti sunt terenul de joaca preferat al caprelor negre. Traseul sepruieste pe ambii versanti prin locuri surprinzatoare si dupa ce pierzi vreo 700 de metri in altitudine intri pe teren minat. Ursii sunt des vazuti in acest loc, insa chiar daca nu stii locul si vii pentru prima data, vegetatia iti da o senzatie de nesiguranta. Asa ca, trebuie sa fii ochi si urechi. Pe traseu intalnesti cateva poieni in care sa iti tragi sufletul, pentru ca traseul este lung. Ai Poiana Urzicii, Poiana Vaii Cerbului si Poiana Costilei.

New photo by Explore GIS / Google Photos

       Rasnov – Cabana Malaiesti – Valea Malaiesti- Vf Omu – traseul are un mare avantaj, dupa cabana ai trei variante pe care poti urca spre Varful Omu, una mai frumoasa ca alta. Incepi cu un mers lejer prin padure in care ai un punct de belvedere cu o perspectiva buna spre Râșnov si o poiana in care iarna, pe partea stanga, ai un mic culoar de avalansa semnalizat pe care sta zapada cocoțată. Dupa ce iesi in golul alpin dai de Cabana Malaiesti, loc ideal pentru savoarea unei cafele sau al unui ceai. Daca e prea mult pentru tine intr-o zi, poti ramane aici si nu iti va parea rau. Poti miji ochii la tot ce ai in jurul tau, Padina Crucii, Bucsoiul Mare, Valea Malaiestilor si in departare la Clabucetele Predealului cu Cabana Diham. Pana seara poti da o fuga pana pe Padina Crucii sa vezi mai bine toate aceste capodopere. In functie de planul pe care il ai, ai sansa de a urca pe un traseu si poti cobori pe altul. Daca iti place catararea la liber, poti urca pe Hornul Mare, daca ai abiltatile unei capre negre, poti urca pe Brana Caprelor sau pe Traseul de Vara. Toate sunt mirifice si satisfac privirea oricarui drumet. Traseul de pe Hornul Mare are si un atu, acela ca poti ajunge la varful Omu pe timp de iarna, asta daca ai experienta si esti echipat corespunzator.

New photo by Explore GIS / Google Photos

Related Post