Ciucas printre picaturi

PERIOADA: 10 Iunie 2018


Traseu: Poiana Dalghiu – Saua Ciucas – Vf Ciucas – Saua Tigailor – Poiana Teslei – Poiana Dalghiu
Timp de mers: Poiana Dalghiu – Saua Ciucas – Vf Ciucas 3 ore, Vf Ciucas – Saua Tgailor 30 minute, Saua Tigailor – Poiana Teslei 1 ora, Poiana Teslei – Poiana Dalghiu 1 ora 30 minute
Marcaj:  Poiana Dalghiu – Vf Ciucas , Vf Ciucas – Saua Tigailor  , Saua Tigailor – Poiana Teslei , Poiana Teslei – Poiana Dalghiu 

Surse de apa: nu exista apa pe traseu


Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 2, polar – 1, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.


Observatii: traseul este moderat, prezinta o panta accentuata intre Poiana Dalghiu si Vf Ciucas, probleme de orientare, copaci cazuti si crengi rupte. Traseul dintre Poiana Teslei si Poiana Dalghiu este salbatic si marcaj greu vizibil in prima parte

Total distance: 16293 m
Max elevation: 1930 m
Min elevation: 931 m
Total climbing: 1238 m
Total descent: -1239 m
Download

    Sa mergem, sa nu mergem, toată săptămana am stat in impas din cauza vremii care de vreo 3 saptamâni este instabila. Intr-un târziu ne hotărâm sa plecam urmatoarea zi de la prima ora spre Vama Buzăului, localitate aflată la poalele Munților Ciucas. Din sat continuam spre Poiana Dalghiului pana la canton unde lăsam masina. Se poate intra si prin Tarlugeni, însă drumul este putin mai rau ca cel din Vama, asa ca am luat-o pe calea cea mai sigura. Zona este superba, ideală pentru a campa la cort mai ales ca prin zona trece si Raul Dalghiu. La jumătatea distantei se afla micuta localitate Vama 54 cu cateva pensiuni cu restaurante pentru turistii ce vor relax in zona.
     Intram pe traseu la 11:30 in forța, nu stam deloc pe gânduri si luam in piept panta care nu te lasa deloc pana in varf. Traseul are un timp dat de 4 ore si 30 de minute, dar noi aveam de gând sa-l scurtăm. Urcam in ritm susținut luând rapid in altitudine. Condiția fizica ne ajuta, turele din ultima perioada au contribuit mult. Din când in când facem pauze, ii dam corpului sursa necesară de energie cu mici gustari si apa. Prin padure nu ai ce remarca, câteva sute de metri urci pe o poteca presărată cu crengi de copaci pe care trebuie sa le eviti si uneori trebuie sa fii cu ochii in patru pentru a găsi marcajul. Traseul nu este tranzitat asa des si asta se vede. Este opusul celor de pe partea cu localitatea Cheia. Urme de animale vezi din când in când, adică si de la cele sălbatice si de la cele domestice, pentru ca in unele locuri dai de doze de bere si de cola.
      Ne apropiem de ieșirea din padure, dam de o belvedere si in imediat ieșim la stancarie. Ardeam de nerăbdare sa scăpăm de padure si sa vedem obiective ca Mâna Dracului, Vârful Ciucas si alte formațiuni sculpatate in calcarele si conglomeratelor masivului. Tensiunea plutea in aer, zgomote înfundate se auzeau in depărtare si pare se ca vremea începe sa o ia razna. Tunetele erau cele care se auzeau. Dar nici gând sa renunțam. Facem câteva fotografii si ii dam bice spre varf. Stropii de ploaie își fac apariția, obligându-nu sa ne echipam de ploaie. Mulți se grăbeau sa coboare pentru ca muntele i-a prins cu lecția neinvatata. Majoritatea erau in tenesi, bluze de bumbac si fara nimic la ei. Oricât de repede ai fi coborât in 2-3 ore tot te face muci. Desi multi se grăbeau sa coboare, noi urcam mai energici, parca nimic nu se întâmpla. Nu vream sa renunțam la varf nici in ruptul capului, chiar daca mai fusesem de vreo 5 ori pe el. Dupa nici trei ore suntem in varf. Vreo 6 km si 1030 m diferența de nivel cumulata i-am spulberat lejer. La fel ca in Februarie, Vf Ciucas nu ne-a primit cu brațele deschise. A fost ceva mai prietenos, dar nu ce voiam noi. Renunțam la masa, nu si la poze. Ne trebuia si o amintire cu vârful atunci când ploua.
      Nu pierdem mult timp si îndată coboram spre Saua Tigăilor. Puteam cobori pe unde am urcat, dar nu ne-am gândit sa renunțam la planul nostru. In sa ploaia ia aspect de vijelie pentru scurt timp. O intindem repede spre pădure pe traseul ce coboara in Babarunca la Podul Teslei pe cruce rosie. Acum un an si ceva coboram pe el pe o zapada moale care se spărgea ușor sub picioarele noastre. La adăpostul copacilor îmi schimb pantalonii softshell cu cei impermeabili, nu mai puteam amăgi ploaia. Picăturile de ploaie continuau sa cada si noi sa coboram. Căutam padurea deasa ca niciodată, sa fim cat mai feriți de apa. Traseul este lejer fara dificultati pana in Poiana Teslei si ușor de găsit marcajul. La intrarea in poiana dam de un indicator si greu intuim pe unde o ia. Marcajul este rar, iar traseul neumblat si din cauza vegetației găsești greu poteca. GPS-ul ne este de ajutor, greu dibuiam pe unde sa o luam. Dupa o poiana traseul începe sa fie mai bun si cu marcaje vizibile. Dam din picioare fara oprire pana la un moment dat, combustibilul intrase pe rosu si trebuia sa alimentam. Traseul este sălbatic, fiind indicat sa faci putina gălăgie sau sa vorbești. Ploaia inca își făcea simțită prezenta. Picura, tuna, se oprea. Totuși a fost pentru ca nu am prins niciuna puternica sa nu poți înainta.
     Ne apropiem de ora 18:00 si totodata si de drumul pe care venisem cu masina. De la ieșirea in drum mai avea sa mergem ceva pe jos pana la canton. Ploaia are farmecul ei, pe traseu am prins peisaje frumoase cu verdele proaspăt ieșit de sub dus. In ciuda ploii ușoare am scos des telefonul sa facem poze. Închidem tura cu bine, in stil mare. Doar 6 ore ne-a luat sa-l dovedim, noi ne gândeam la vreo 8 ore la inceput.

Related Post