Creasta Balaurului – Taramul florilor de colt

PERIOADA: 04 Iulie 2018


Traseu: Busteni – Valea Cerbului – Poiana Cerbului – Valea Morarului – Creasta Bucsoiului Mic – Saua Bucsoiului – Varful Omu – La Cerdac – Babele – Cabana Caraiman – Jepii Mici – Busteni

Marcaj: Busteni – Poiana Cerbului , Poiana Cerbului – Intrare Valea Morarului , Valea Morarului – Creasta Bucsoiului Mic – Saua Bucsoiu nemarcat, Saua Bucsoiu – Varful Omu , Varful Omu – Saua Cerbului – Babele , Babele – Cabana Caraiman – Jepii Mici – Busteni 

Timp de mers: Busteni – Intrare Valea Morarului 2 ore 30 minute, Valea Morarului – Creasta Bucsoiului Mic – Saua Bucsoiu 3 ore 30 minute, Saua Bucsoiu – Varful Omu 30 minute, Varful Omu – Babele 1 ora 15 minute, Babele – Jepii Mici – Busteni 2 ore

Surse de apa: pe traseul Busteni – Poiana Cerbului – Intrare V. Morarului, Cabana Omu, Babele, traseul Jepii Mici


Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 2, polar – 1, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, casca alpinism.


Observatii: traseul este dificil intre Valea Morarului si Saua Bucsoiului, prezinta probleme de orientare, vegetatie deasa, frecventat de animale salbatice, panta accentuata, portiuni expuse nerecomandate a fi parcurse in timpului ploilor torentiale sau pe zapada instabila. Traseul nu este marcat pe aceasta portiune, poteca este vizibila cu putina atentie. Pentru orientare folositi track-ul GPS. Traseul nu are surse de apa. Traseul Jepii Mici este de asemenea unul dificil, recomandat celor cu o pregatire fizica buna si echipati corespunzator. Se poate aluneca, pe timpul ploilor torentiale valea poate avea un debit impresionat, mai ales acolo unde trebuie traversata.

Total distance: 24066 m
Max elevation: 2493 m
Min elevation: 881 m
Total climbing: 2246 m
Total descent: -2254 m
Download

     Plecat-am trei montaniarzi, intr-o zi de miercuri, hotarati sa rapunem balaurul. Pentru a iesi invingator trebuie sa duci o lupta apriga, in care ai de infruntat panta accentuata, vegetatie abundenta ce te sacaie pana la 2000 de metri, un traseu nemarcat cu probleme de orientare, o creasta ingusta cu cateva locuri expuse si lipsa izvoarelor de apa. Creasta Balaurului sau Creasta Bucsoiul Mic este interfluviul ce desparte Valea Morarului de Valea Bucsoiului si face jonctiunea cu Creasta Bucsoiului Mare intre Saua Bucsoiului si Vf Bucsoiul Mare. Totodata este si limita dintre Judetul Prahova si Judetul Brasov. Aceasta denumire vine de la stancile proeminente aflate pe creasta ce seamna cu coada unui balaur. Studiez bine traseul inainte de a pleca, creez un track GPS dupa OSM si nu ne ramane decat sa ne incercam aptitudinle de exploratori.
     Din Busteni plecam pe banda galbena pe Valea Cerbului pana in poiana cu acelasi nume, de unde facem drepta pe triunghi rosu. De aici mergem pana in dreptul Vaii Morarului, facand stanga pe firul ei. Intrarea pe traseul nemarcat se face chiar de la piatra inscriptionata cu vopsea rosie – V. Morarului. Ajunsi aici, facem un mic ospat pentru a avea forta pe traseu. Inca din start suntem cu ochii in patru. Fiind trasee nemarcate esti nevoit sa acorzi mai multa atentie si sa faci putina galagie. Poti avea surpirze, mai ales ca, zona este plina de zmeuris si ursul se afla in mediul lui propice. Dupa 20 de minute de mers pe poteca ce urca pe firul vaii incepe sa ne preocupe intrarea pe traseul nostru. Deschidem track-ul GPS si, studiind putin zona, gasim conturata o poteca ce traverseaza firul vaii seci. Poteca este vizibila si ii dam bataie, nu mai era niciun dubiu in privinta asta. Incepe sa urce abrupt prin padure prin dreapta Timbalului. Pe masura ce urcam vegetatia devine tot mai deasa si enervanta, la fel si panta. Nu e loc de pasaje prietenoase, traseul de stoarce de energie. Practic, el are o distanta de 3.25 km si diferenta de nivel cumulata de 1093 m, adica o panta medie de 19 grade, destul de mult pentru un traseu. Nu prezinta dificultati majore, doar tufarisul ce acopera poteca si cativa copaci cazuti iti dau de furca pana iesi la lumina deasupra Timbalului. Privelistea devine din ce in ce mai captivanta. Ai o priveliste buna spre Valea Morarului, Coltii Morarului, spre Culmea Bucsoiului Mic si, bineinteles, spre Gura Diham.
      In continuare se profila un traseu aidoma celui pe care urcasem, dar prin jnepenis. E usor enervant, dar nu ai ce face, daca vrei trasee nemarcate, trebuie sa te astepti la asa ceva. Panta continua in aceeasi nota pana ajungi in creasta. Timpul se scurgea cu rapiditate, aveam cam 4 ore 30 minute de mers. Se profila un traseu lung si obositor azi, abia daca parcusesem 30 % din el. Dupa o scurta pauza la intrarea pe creasta, luam casca pe cap si incepem lupta cu balaurul. In prima parte ne purtam pe partea nordica a culmii dibuind cu grija poteca. In unele locuri o pierdeam din ochi si ne repliam rapid in ea. Dupa o perioada in care Valea Bucsoiului ne capta atentia, trecem pe partea sudica si ne bucuram de privelistea cu Valea Morarurui, Varful Omu, Coltii Morarului. Cum cateva conditii de gasire a florii de colt le aveam, era de asteptat sa le intalnim. Pe partea insorita zarim una cate una, pana cand dam de portiuni vaste intesate cu florile reginei. Traseul merge de acum incolo pe partea stanga a crestei si urca in unele locuri pe ea. Sincer sa fiu, traseul nu este atat de dificil precum mi-l inchipuiam. Cred ca sunt trasee marcate mai dificile decat cel cu pricina. Cele din Piatra Craiului sau din Fagaras (Custura Saratii) au portiuni mai expuse fata de ce am intalnit aici. Pierdem ceva timp cu asa privelisti, pana cand ceata ne cuprinde. Nu aveam ce face. Punem capul in pamant si luam cu asalt ultima portiune pana dam de marcajul banda rosie ce leaga Vf Bucsoiu Mare de Varful Omu. Ceata continua sa ne limiteze orizontul. Pana ajungem la Omu nu vedem nimic in jurul nostru. De aici traseul imi e bine cunoscut, am fost de vreo cateva ori. Ma gandeam la cabana, ca si cum as ajunge acasa. Aveam o foame de lup, traseul ma vlaguise. Ma gandeam la o mancare calda si la un ceai. Epuizarea isi facea simtita prezenta. Lipsa somnului si alimentatia slaba erau cauzele formei mele slabe.
    Ajunsi la cabana sarim direct la tejghea si cerem de mancare. Hamesiti nu mai facem pretentii, mancam orice. Cabana este intr-un proces de cosmetizare, cabanierul ii arunca un strat de vopsea. Au mai schimbat geamurile si au turnat o platforma de beton in fata cabanei. Ora tarzie ne obliga sa o uschim spre Babele. Descindem repede in Saua Cerbului, trecem pe la Cerdac si din Saua Sugarilor pasim apasat spre Babele. Ne ia doar 1 si 15 minute, nu stam nico secunda, ba mai mult nici nu trecem pe acolo. Facem stanga inainte de cabana si ne lasam spre Caraiman. Aveam un deficit de timp, la ora 21.30 pleaca ultimul tren spre Bucuresti. Un mic respiro la Cabana Caraiman si zburdam pe Jepii Mici. Cateva poze cu cascada si cu caprele negre, in rest, pas alert. La jumatatea traseului suntem tinuti pe loc de vreo 60 de turisti straini de toate varstele. Pierdem ceva timp din cauza lor, majoritatea din ei nu aveau echipament adecvat unui astfel de traseu si coborau lent. Suntem constransi din ce in ce mai mult si in unele locuri alergam. Numai asta nu o facusem pe munte. Transipir abundent si la traversarea raului arunc cu apa pe fata. Iesim la lumina cu 5 minute inainte de ora 21.00. Drumul pana la gara il parcurgem la fel de repede ca pe cel de pe Jepi.
     Cu 10 minute inainte de sosirea trenului suntem pe peron. Remarcabil ce am facut astazi, 11 ore de mers cu pauze, 24 km distanta, 2246 m diferenta de nivel in urcare si 2256 m diferenta in coborare. In gara eram franti si murdari. Abia asteptam sa ne igienizam putin si sa schimbam bocancii si hainele de pe noi.

Related Post