Creasta Parangului si Lacul Galcescu

Detalii traseu - distanta, timp de mers, marcaje, observatii, track GPS

PERIOADA: 16 – 19 august 2018


Traseu: Ziua 1 – Saua Urdele – Vf Mohorul – Saua Piatra Taiata – Saua Gruiu – Varful Parangul Mare – Saua Gruiu – Saua Piatra Taiata – Lacul Galcescu – Hornul Lacurilor – Vf Mohorul – Saua Urdele, Ziua 2 – Statiunea Ranca – Telescaun – Sub Vf Papusa – Vf Cioara – Vf Musetoaia – Sub Vf Papusa – Transalpina – Statiunea Ranca

Marcaj:  Lacul Galcescu – Hornul Lacurilor – Creasta Principala sub Setea Mare  Saua Piatra Taiata – Lacul Zanoaga Mare – Lacul Galcescu (marcaj inexistent) , Saua Urdele – Saua Piatra Taiata – Vf Parangul Mare, Varful Papusa – Varful Musetoaia  

Timp de mers: Saua Urdele – Saua Piatra Taiata – Varful Parangul Mare 5 ore, Saua Piatra Taiata  – Lacul Galcescu 1 ora, Lacul Galcescu – Creasta Principala 1 ora

Surse de apa: Nu exista apa pe traseul de creasta, pe traseul ce coboara la Lacul Galcescu gasim la 20 de minute de coborare. 


Echipament: bocanci, adidasi de drumetie, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1. 


Observatii: traseul este mediu ca dificultate si nu are portiuni tehnice. Intre Saua Piatra Taiata si Lacul Galcescu marcajul nu exista. 

Pentru orientare folosite track-urile GPS de la traseele 1, 3 si 4 din aceasta pagina Muntii Parang

 

     Revenim in tara dupa expeditia din Caucaz si, dupa o pauza de o săptămana in care ne intram in forma, plecam spre Munții Parang. De asta data in alta formula, eu, Gabi si Ionut. Aveam doua obiective importante de atins, Vf Parângul Mare si Lacul Galcescu. Cel din-ntai il făcusem de câteva ori, însă la Galcescu nu coborasem deloc. Punctul de pornire este Stațiunea Ranca in care ajungem cu o seara inainte.
    Dis-de-dimineața plecam din Pasul Urdele chiar la răsăritul soarelui. Steaua dimineții ne deschide calea spre Creasta Parangului. Echipati cu tot ce trebuie urcam panta din pas pe Vârful Iezerul. Parângul are si el un Iezer si o Păpușa la fel ca muntii din sud – estul Făgărașilor. Intram in paine, azi ne aștepta o zi lunga. Dupa Iezer incepem sa driblam Vârfurile Mohorul, Plescoaia, Setea Mare cu coborâri in sei domoale. Din când in când luam câte o gustare, o banana, ceva dulce sau cate un gât de apa. Apa trebuie drămuită bine, desi avem șisturi cristaline in Creasta Parângului nu prea dam de apa ca in Creasta Făgărașului. Daca pana pe Setea Mare creasta nu este atât de spectaculoasa, de aici începe show-ul. Nu imi erau străine locurile, acum 4 ani, intr-o toamna la care bătea la usa iarna, o parcurgeam solo din Urdele pana la Hotel Rusu. Încep sa prind curaj, dupa 5000 m in Caucaz pe aici jubilam.
     Din Piatra Tăiată ma uit inspre Caldarea Galcescu sa vad cam cat as avea de coborat la intoarcere si indata o întind spre Parangul Mare. Din sa cobor bine in Saua Gheresul de unde iau si ceva avans fata de baieti. Aștept ceva timp in sa, fac uz de crema de soare, scot căștile si pornesc din nou la drum. Întâlnesc primii 4 montaniarzi ce coborau din varf. Ma uit îndelung dupa Gabi si Ionuț in spate pentru a micsora distanta fata de ei, însă nu puteam sta mult pentru ca batea vantul si ma lua frigul. Pe marcaj sunt scrise doua ore din sa pana pe varf, iar din Saua Urdele 4-5 ore. Timpul nu era o problema, pana seara aveam destule ore pentru a face traseul dus-întors, dar ploaia avea azi programul cu publicul. Ritmul lor era lent si aveam șanse mari sa ne prindă. Din Saua Gheresul urc pe Vf Lesul, diferențele de nivel nu sunt atât de mari si le depășești cu ușurintă. Norii incep sa își facă simțită prezenta dându-mi emotii. Ma gândeam ca as putea sa urc pe varf si sa ma întorc repede. Continui intr-un ritm bun si dupa Leșul si Paclesa cobor in saua cu acelasi nume ridicand intr-o panta mai accentuată Vf. Gruiu, iar din Saua Gruiu urc cea mai grea porțiune pana pe Parângul Mare. Din Saua Gruiu se vad Lacurile Mandra si Rosiile, doua bijuterii ale Parangului ce pot fi vazute si mai de aproape daca mergem pe traseul punct rosu ce coboara la Cabana Groapa Seaca.
     Putin peste 5 ore îmi ia sa ating vârful. Eram singur in acel moment, vreo 25 de minute ma bucur de varf si-l pozez din toate direcțiile. In ultimile doua ascensiuni am avut parte de nori si ceata. Stau pe gânduri, sa cobor sau sa-i aștept pe băieți. Apar si primii turiști dinspre Stațiunea Parang, iar pe măsura ce trecea timpul vârful se aglomera. Întreb pe cineva care venea din aceeași direcția cu mine daca s-a întâlnit cu ei si îmi spune ca mai au ultima panta inainte de varf. Pierdem timp prețios, norii se plimbau pe cer si deveneau posomorati. In total, stau vreo 2 ore, depășim cu mult programul stabilit inițial si avea sa ne coste. Cobor pe la 14:00 si strabat acelasi traseu pana in Piatra Tăiată. Eu aveam de gând sa trec pe la lac si sa le ies inainte pe traseul triunghi rosu ce iese in creasta dupa Setea Mare. Traseul este mai lejer, marcajele dau 3-4 ore in sens invers. Mergeam in ritm constant si dupa nici 2 ore sunt in Saua Piatra Taiata. Cerul începe sa se închidă si cand sa cobor spre lacuri aud primele zgomote înfundate. Furtuna se apropia.
     Din sa cobor panta accentuată pietruita pe o poteca bine conturata lipsită de marcaj. Ea figurează pe harti ca fiind marcată cu cruce rosie însă nu găsești niciunul pana la Lacul Galcescu. Primii stropi de ploaie cad, iar in câteva minute sunt nevoit sa scot artileria grea. Geaca, pantalonii si husa de ploaie. Ploaia a inceput chiar când eram in dreptul Lacului Zănoaga Mare. Continui pana la Galcescu prin ploaie care se întețea. Ea venea însoțită de descărcări electrice si tunete. In scurt timp Parângul părea a fi un front de lupta din al doilea război mondial in care bombardierele brazdau spatiul aerian. Ma opresc chiar lângă lac la ieșirea din jnepenis. Ma așez pe vine si nu am ce face decât sa aștept. Norii își descarcau toată răutatea. Nu era de ajuns ploaia cu tunete si fulgere ca dupa câteva minute cad si ace de gheata. Meniul era complet, nu lipsea nimic, la desert astazi aveam inghetata. Credeam ca scap ieftin, dar nu a fost asa, iureșul tine vreo 40 de minute. Nu pot sta mult pe vine si-mi schimb locul. Așteptarea pare o vesnicie, stand pe loc atatea timp incep sa tremur de frig in ploaia inghetata. Sunt nevoit sa renunț la geaca de ploaie pentru a lua inca un strat pe mine si manusi. Aveam trei rânduri de haine si doua perechi de manusi in rucsac, nu îmi făceam griji in privința asta. Singura piesa slaba era incaltamintea. Bocancii care nu mai țineau la apa se imbibase bine, cel putin dreptul.
     Cerul se deschide ușor, zgomotul scade in intensitate mutându-se înspre nord, iar eu o iau din loc pe poteca ce mustea de apa. Continua sa ploua, un nor se încăpățâna sa plece si sa își vadă de treaba lui. Dau in sfârșit de primele marcaje cu cruce rosie si intuiesc repede pentru o ia celălat marcaj de urca in creasta. Nu dau de indicator, dar găsesc un marcaj sters triunghi rosu. Practic ocolesc lacul si merg pe pietrele umede alunecoase. Trec de câteva corturi montate in apropierea lacului fara a deranja pe cineva, poate daca ajungeam cu 15 minute mai devreme de a incepe ploaia as fi facut-o. Ma uit cu deznădejde panta ce urma sa o urc. Ploaia ma vlaguise. Urc anevoios derapând pe pietrele si prundisul potecii ce urca prin Hornul Lacurilor. Tot in aceasta caldare se afla si Lacurile Pencu si Vidal, la fel de superbe ca Galcescu printre care isi croieste poteca traseul meu. Ies la lumina din căldare pasind pe iarba acoperită cu un strat de zapada. Nu știam ce sa fac, sa merg in continuare pe traseu sau sa aștept. Ploaie ne stricase planul. Vad doua urme pe zapada si continui crezând ca sunt ale lui Gabi si Ionuț. Ma simteam ușor obosit si abia așteptam sa ajung la masina. Constant ca sunt ud in zona burtii, ploaia s-a prelins oe pantaloni când stătea pe vine si m-a udat putin. Desi aveam haine de rezerva nu am oprit sa ma schimb. Traseul este ușor, dar incep sa simt si cea mai usoara panta. O drumetie care parea a fi usoara devine una grea. Trecuse 12 ore de când dădusem startul. Cobor panta in Saua Urdele si îmi dau seama ca băieții nu au ajuns, urmele de pe traseu nu le apartineau. Fara semnal sunt nevoit sa urc pe Transalpina pentru a încerca sa-i sun. Din spate venea Salvamontul si urc cu ei până-n Saua Dengheru de unde iau legătura cu baietii. Mai aveau vreo 40 de minute pana ajungeau. Merg pana in statiune, iar intr-o ora ajung si ei.
    Muntele ne dăduse azi o lecție. El trebuie respectat si trebuie luat in serios când se anunța astfel de fenomene. Pentru cei cu moralul slab poate fi o trauma care poate avea urmari pentru mult timp. Nu eram la prima experiența de genul asta, acum 5 ani in Retezat ploaia ne-a măcinat vreo 4 ore jn continuu si ne-a arătat ca daca nu respecți programul stabilit poti esua. La fel si acum, programul stabilit l-am depășit si ar fi trebuit sa ne întoarcem la timp chiar daca nu ne atingeam scopul. Aici greșim de cele mai multe ori. Febra vârfului te obliga sa iei decizii greșite si de multe ori pot fi fatale.
     A doua zi ne trezim in voie si plecam pe creasta estica a Parângului. Urcam direct pe sub telescaun pe o panta accentuată ce ne stoarce de energie. Vremea superba te înșela, se anunța ploaie si astăzi. Ne-am propus sa mergem pana la ora 12 si apoi sa ne întoarcem. Ocolim ușor Vf Papusa si ne înscriem pe creasta pe un drum pietruit. Traseul este lipsit de spectaculozitate, doar priveliștea spre munții Latoriței, Capatanii iti mai captează atenția. Pana la Musetoaia mergem, dupa care facem cale întoarsă. Norii se adunau cu mare viteza si pe Capatanii deja ploua. Coboram repede din creasta pentru a nu avea parte de același tratament ca-n ziua precedenta. Stiam ca va veni dupa ora doua si asa a fost. Restul zilei ne rămâne pentru relax, ce făcusem in prima zi ne-a fost de ajuns, cel putin pentru Gabi, care nu a mai avut puterea de a merge cu noi pe Creasta Estica. Dupa inca o seara in Ranca coboram din aerul rocoros in cuptor la campie indreptandu-ne fiecare spre casa lui.

Related Post