Alb si albastru – Muntii Bucegi

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

PERIOADA: 25 – 26 ianuarie 2018


Echipa: Florin, Marius


Traseu: Babele – Varful Omu – Valea Ialomitei – Padina – Saua Varful Cu Dor – Cota 1400
Timp de mers: Babele – Vf Omu 3 ore 30 minute, Vf Omu – Valea Ialomitei – Cabana Padina 4 ore 30 minute, Cabana Padina – Saua Vf Cu Dor – Cota 1400 5 ore 30 minute
Marcaj: Babele – Varful Omu , Varful Omu – Cabana Padina , Cabana Padina – Cota 1400 
Distanta: 24 km
Diferenta de nivel cumulata: 974 m urcare, 1565 m coborare 
Altitudinea minima 1490 m, altitudinea maxima 2505 m
Viteza de deplasare 2.83 km/h
Greutate rucsac  7 – 8 kg
Surse de apa: nu exista apa pe traseu
Strat de zapada: 30 – 180 cm, strat compact inghetat in partea superioara pe alocuri spulberata si adunata in zone adapostite; in zonele expuse razelor soarelui zapada se desprindea usor;
Temperatura: -10 grade/ ziua 1, – 3 grade/ ziua 2


Echipament: bocanci de iarna, ciorapi de iarna – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 2, polare – 1, bluza de corp – 2,  geaca de ploaie si vant, geac de puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, bete de trekking, parazapezi, coltari, piolet, casca, arzator cu butelie.


Observatii: traseul este mediu ca dificultate, nu se recomanda iarna pe caderi insemnate de zapada si ceata.  In partea superioara se poate aluneca, se recomanda folosirea coltarilor. Pe Valea Ialomitei imediat dupa coborarea de pe Vf Omu si zona cascadei pot fi probleme cu zapada in caz de supraincarcari sau temperaturi ridicate. 

Atentie: pentru siguranta folositi track-ul GPS, insa pe timp de iarna nu se urmareste tot timpul marcajul, orientarea se face la fata locului in functie de starea zapezii.

Total distance: 24201 m
Max elevation: 2488 m
Min elevation: 1490 m
Total climbing: 1104 m
Total descent: -1699 m
Download

      Continuam aventurile noastre montane cu o tura in Munții Bucegi. Trei săptămîni au trecut de la ultima noastră incursiune in acest masiv, când am străbătut Plaiul lui Lucacila. Cum zapada s-a așezat in strat generos in ultimile zile, singura varianta sa ajungem la Vf Omu intr-o zi era de la Babele. Planul nostru inițial presupunea o noapte dormită la Cabana Babele cu plecare din Sinaia, dar cum ea este închisă de ceva timp, l-am schimbat. Am urcat cu telecabina pana la Babele si de acolo am pornit spre Vf Omu. Variante de iarna mai sunt pe Hornul Mare al Malaiestilor, care nu prezenta siguranța inca, pe Piciorul Babei, pe Culmea Doamnele sau pe Valea Ialomiței de la Peștera, însă nu știam daca puteam ajunge cu masina in zona.
      Poposim in scurt timp pe platou in Marea Alba, totul in jurul, cat vedeai cu ochii, părea desprins din basm. Echipați de iarna pornim spre Vârful Omu pe un soare arzător inca de la orele dimineții. Aveam condiții optime de a ne bucura de o tura de iarna in Munții Bucegi. Gândul care ma frământa inainte de a ajunge aici s-a spulberat imediat ce am facut câțiva pași. Zapada spulberată se prezenta bine, tare, numai buna de mers. Mergem relaxați cu dese opriri pentru poze, de asa vreme nu ai parte frecvent. Pana in Saua Sugarilor nu intampinam probleme.
    Din sa începi sa urci spre traseul de iarna, nicidecum pe la Cerdac. Si pe traseul de iarna pot fi probleme in anumite condiții, asa ca echipamentul necesar unei ture de iarna este recomandat. Prima provocare vine la coborârea de pe traseul de iarna, unde este o porțiune cu panta înclinată in care poți aluneca cu ușurintă. Traseul de aici devine mai dificil, fiind nevoie de putina atenție. Urcam ușor, siguranța coltarilor ne dădea avânt. In fata noastră vedeam doua persoane ce înaintau greu, o luase de ceva timp inainte noastră, însă unul dintre ei bătea pasul pe loc. Fara echipament de iarna parca păsea pe cioburi de sticla, unde mai pui ca venise sa ia date pentru stația meteo. La capătul a 4 ore de mers lejer suntem la Omu. Cabana zace molcom, acoperită jumatate cu zapada. Astăzi, in modesta cabana nu am putut bea ceaiul cu rom care l-am savurat de atâtea ori când am urcat aici. Exact doi ani au trecut de la ultima ascensiune pe timp de iarna, când am urcat de la Malaiesti prin Hornurile Mari. Atunci vremea a fost una neprietenoasa, cu ceata si vânt, gonindu-ne repede de pe varf. Acum vedeam doua culori, alb si albastru. Totul in jur te fermeca. Dupa o serie de poze, mâncam câte ceva la geamul cabanei si facem cale întoarsă.
     Daca planul nostru era sa ne întoarcem la Babele si sa coboram pe Piciorul Babei la Padina, in dreptul Vaii Ialomitei l-am revizuit. Ne-am lasat pe Valea Ialomiței pe traseul cel mai scurt spre Padina. Mai sunt si alte variante de a cobori acolo, însă timpul cam asta ne permitea. Zapada pe alocuri măsura 2 m, fiind pana la nivelul stâlpului cu marcaj banda albastra. Zapada se prezenta bine, nu ne afundăm foarte mult, asa ca pierdeam repede din altitudine. Pana la cascade facem 1 ora. Aici ne gândeam ca am putea avea ceva probleme. Nu am întâmpinat mari dificultati, zapada alterna cu pâlcuri de iarba, coborând lejer. De acum încolo ne aștepta un drum lung si anost. Seara acapara valea, noi nu mai vedeam mare lucru, asa ca punem capul in pământ la lumina frontalelor si continuam traseul. Zapada se spărgea ușor sub greutatea noastră, fiind enervanta. Temperatura crescuse cu câteva grade. Ii dam in continuare asa si pe la 19:00 suntem la Peștera. Liniște deplina, pe ici colo se auzea câte-o voce, in rest nimic. Intr-un târziu suntem la usa Cabanei Padina. Nici aici nu era multa zarva, doar doua persoane. Pierdem timpul pana seara, la masa, prin camera, pe telefon vizionând pozele.
     A doua zi ne trezim in voie, pana mâncam, pana pregătim bagajele se face ora 10:00. Pornim către Valea Dorului prin Saua Laptici, pe traseul banda rosie. Temperatura ridicată ne dădea de gândit, zapada era moale si noi ne afundăm bine. Pana la ieșirea in golul alpin urcam binișor, însă de aici începe chinul. Intru de câteva ori pana la brâu, niște rachete nu ar fi stricat. Nu avem încotro si călcăm pe unde credem ca e mai bine, iar din când in când mai făceam câte o scufundare. Cu greu ajungem la gondole, in aglomerația împătimiților de schi. Facem o pauza de vreo 30 minute si o luam din loc, nu întâmpinam nicio problema pentru ca mergem pe pârtia de schi pana la fosta cabana. Suntem martorii unui in accident de schi, dându-le numărul de la salvamont. Nu a durat jumătate de ora, când din spatele nostru venea cu viteza un snowmobil si un salvamontist pe schiuri. La vale prindem viteza si noi pe langa schiori, in numai 45 de minute suntem la Cota 1400 m.
   Indata ne suim in Telecabina si coboram in Sinaia. Dupa doua zile splendite, in care soarele a stralucit pe tot parcursul zilei, incheiem tura noastra in Muntii Bucegi.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post