Din Sinaia pana in Bran

Perioada 12 – 13 martie 2016


Traseu: Sinaia – Cota 1400 – Curmatura Vf Cu Dor – Saua Laptici – Cabana Padina – Saua Strunga – Poiana Gutanului – Simon – Bran


Echipa: Florin, Cristi, Ciprian


Timp de mers: Ziua 1 – 5 ore 30 minute, Ziua 2 – 6 ore


Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 2 perechi, geaca puf, polare – 2, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, coltari, piolet, alimente.


Observatii: traseu recomandat iarna celor cu o pregatire fizica buna. In caz de vreme rea prezinta probleme de orientare. In partea superioara nu exista apa.

 
Problem showing album.
1. Please recheck your google user id : 103572681594466156022
2. Please recheck your album id : 6261911418107750113
3. Please confirm whether this google plus album is public album (visible to everyone).
4. Check official website for more information click here

      Am fost de multe ori in Bucegi, dar la Cabana Padina nu ajunsesem niciodată. Auzisem si citisem lucruri frumoase despre cabana, amplasata intr-un loc superb cu mâncare buna, personal cumsecade, condiții bune de cazare, asa ca era cazul sa ii facem o vizita.  Sunt multe variante de a ajunge la Padina, din Moroeni cu mașina, din Bran, Moeciu de Sus, din Sinaia, din Bușteni. Chiar daca luna Martie aduce primăvara, in Bucegi era iarna in toată regula. Nici vremea nu se arată excelenta. Se anunțase ceata, ninsoare si puțin vant, dar parca ceva in sinea noastră ne spunea ca e bine.
       Plecam cu primul tren din București spre Sinaia si la ora 09:00 suntem acolo. Drumul pana la 1400 il știam destul de bine si am hotărât ca e mai bine sa luam un taxi sa scăpam cât mai repede de oraș. Luam taxiul la un preț maricel, 45 lei si in jumătate de ora suntem la cota 1400. Aici ceata era densa de nu vedeai mare lucru in jurul tau. Începem urcarea pe drumul de iarna unde stratul de zapada creștea odată cu altitudinea. Pana la fosta cabana Vf cu Dor am mers  orbește prin ceata care se intetea tot mai mult. Mai mergem vreo 20 de minute si ajungem la pârtii. Aici, “stupoare” vremea pe care o anunțau Meteoblue si ViewWeather, nu semăna cu ce era pe munte. Soarele își făcuse prezenta, iar schiorii profitau de acest lucru, iar noi nu ne mai oprim din facut poze. Fenomenul acesta este deseori prezent la munte, când aerul rece se lasă jos si cel cald se ridica la altitudini mai mari. Un alt fenomen era cel similar cu efectul de sera. Parca intrasem intr-un cuptor, determinandu-ne sa renuntam la hainele groase. Greșeala mea a fost ca nu mi-am luat crema de soare si nici ochelarii, noroc cu Ciprian ca avut doua perechi. Indiferent ca se arată vreme închisă trebuie sa ai tot timpul la tine, pentru ca ultravioletele au același indice sau chiar mai mare decât pe o vreme cu soare. In numai 1 ora eram bronzat bine pe fata, chiar ma ustura puțin.
       Scăpam de gălăgia de pe pârtii creată de schiori si de muzica ce se auzea la Cabana Valea Dorului si urmam calea către Saua Laptici, de unde se coboară spre Padina. Am luat o scurta pauza pentru a mânca ceva. După 3.30 ore ajungem in Saua Laptici, loc din care intram in pădure si tinem poteca pana la cabana. Nu era nimeni pe traseu, pana la cabana nu am mai întâlnit nicio persoana. Am ajuns la Padina in jurul orei 15:00. Nu era multa lume, majoritatea care erau veniseră cu mașinile. Mai aveam timp destul pana se înnopta, chiar sa mai facem un traseu, însă nu am mai plecat nicăieri. Ne-am relaxat si delectat cu bunătățile de la cabana. Totu era cu auzisem, mâncare buna, băutura buna visinata, țuica, bere la draft, priveliste superba de la geamul camerei in care ne-am cazat. Atmosfera era una liniștita, putina lume venisera, speriați fiind  probabil de vreme. Am mai stat seara la o vișinata pentru a stabili ce facem a doua zi.
       In Bucuresti stabilisem sa ne întoarcem pe aceleași traseu, dar parca numai avea farmec, asa ca am hotărât sa luam calea Branului. La ivirea zorilor, vremea era ideală de drumetie. Soarele strălucea cum nu ne așteptam. După ce luan micul dejun ne luam bagajul si plecam in jur de 08:30 prin spatele cabanei, pe traseul ce duce in Saua Strunga, unde se afla si refugiul. Pot dormi in el in jur de 6 persoane, chiar 8 la nevoie. Pana la stana ce se afla puțin mai sus de cabana facem vreo 25 de minute. De aici ni s-a terminat norocul, ceata a pus stăpânire pe abruptul branean, mergând mai tot traseul asa, fără sa vezi nimic in jurul tău. După 1.30 ore de mers de la Cabana Padina am ajuns in Saua Strunga. Am intrat in refugiu sa văd cum se prezintă, acoperisul avand ceva probleme la ploaie.
      Ne continuam drumul spre Poiana Gutanului prin zapada care era tot mai mare. Sunt câteva porțiuni expuse unde se pot declanșa mici avalanse, dar cu atenție se pot depăși. Zapada era stabilă, vântul nu bătea, nici nu ninsese de curând, doar ceata era o problema, pentru ca te puteai duce oricand intr-o vaiuga, daca nu erai atent. Nu am folosit coltarii, pentru că nu avea rost. Țineam in mâna pioletul pregătit sa-l folosesc in caz de era nevoie. Ajungem după ceva timp la bifurcata, de unde te poți duce spre Moeciu sau spre Bran. Am fost tentați sa o luam spre Moeciu, fără sa vrem, pacăliți de urmele altor drumeti. De aici spre Bran nu era nicio urma recenta. Am deschis calea prin zapada care era încă destul de mare, chiar daca pierdeam din altitudine. Nu prea am văzut mare lucru, asa ca nu pot reda ce am văzut, doar intrarea in pădure si iesirea  in gol alpin au fost sigurele lucruri remarcate. Pana in Poiana Gutanului am mai intrat odată in padure si după aproape 2 ore am ajuns in poiana. Dupa alte 10 minute am ajuns la Cabana Gutanului, care este parasita si in continua degradare. De aici poti opta sa mergi pe traseul marcat cu banda albastra ce coboara pe vale sau sa mergi pe Plaiul lui Lom pe culme.
      Am ales a doua varianta si nu ne-a parut rau, pentru ca traseul este superb pana in Bran, recomandat si celor care nu au o experienta mare pe munte. Merge prin padure pe o poteca bine evidentiata cu brazi ce strajuiesc de o parte si de alta, trece printr-o poiana unde poti lua o pauza de relaxare, dupa care coboara brusc la capatul satului Simon. De aici pana in Bran mai aveam ceva de mers, asa ca traseul nu se terminase. Continuam sa mergem pe soseaua ce da in DN 73  pentru a aunge la Castelul Bran, de unde trebuia sa luam  microbuzul spre Brasov.
         Am ajuns in statie la ora 15.00, dupa 6 ore de mers stingheri prin ceata, fara a intalni pe nimeni pe tot traseul. Este a treia oara cand merg in Bucegi pe partea braneana si de fiecare data am intalnit putini oameni sau deloc. Un lucru imbucurator intr-un fel, deoarece activitatile antropice nu prea si-au pus amprenta foarte mult, zona este una curata in care poti admira frumusetea si salbaticia locurilor. Pe viitor intentionam sa acordam o mai mare atentie acestei parti a Bucegilor, care promite sa ne incante de fiecare data cu peisajele ei captivante. Nu ramane decat sa le explorati si voi, si cu siguranta veti fi fascinati de aceste locuri.

Related Post