Inceput de iarna in Bucegi

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada 3 – 4 decembrie 2016


Traseu: Sinaia – Cota 1400 – Curmatura Vf cu Dor – Nucetul – Cabana Bolboci


Timp de mers: 5 ore 30 minute


Echipa: Florin, Ionut, Constantin


Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 2 perechi, geaca puf, polare – 2, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, coltari, ochelari de soare, crema de soare, alimente.


Observatii: traseu accesibil in orice perioada anului. In partea superioara poate prezenta probleme de orientare si caderi insemnate de zapada.

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomadate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 10308 m
Max elevation: 1936 m
Min elevation: 1402 m
Total climbing: 670 m
Total descent: -640 m
Total Time: 02:55:01
Download

    Odată cu venirea iernii, intr-un weekend in care se anunța aglomerat datorită zilelor libere date cu ocazia zilei de 1 Decembrie, am plecat iar in Masivul Bucegi. Nu prea mai vream sa merg tot in Bucegi, era a șasea oară anul asta, însă nu prea aveam alte variante. Abia am găsit cazare la Cabana Bolboci, asa ca ne-am mulțumit cu un traseu mai ușor. Traseul este cel ce are ca punct de plecare Sinaia si urca pana in Curmătura Vf cu Dor, dupa care se lasa spre Lacul Bolboci pe marginea căruia se afla si Cabana Bolboci.
      Sambata dimineața plecam din Gara de Nord cu trenul de la 06:23 spre Sinaia. Ajunși in Sinaia ne interesam de un taxi, sa ne ducă pana la cota 1400. Drumul pana la 1400 este cam plictisitor si nu avea rost sa-l mai facem pe jos. Întrebând un taximetrist când ne ia, răspunsul lui a fost unul amețitor – 60 lei. Intr-adevăr cu o zi inainte au fost niște ambuteiaje pe acest drum, dar mi se parea nefireasca suma cerută. Plecam din gara spre gondola si aflam ca nu merge, orientându-ne către telecabina. Pierdem putin timp prin oraș, ca la 10:00 sa luam telecabina pana la cota 1400 la prețul de 25 lei dus-întors.
      In scurt timp ajungem la punctul de pornire stabilit, bem un ceai si plecam. Vremea se prognoza putin închisă si cu ceva vant, dar la fata locului nu era chiar asa. Bătea vantul din când in când, dar atmosfera era curată, având vizibilitate buna si soare. Urmam traseul clasic de vara pe zapada abia depusă, in multe locuri spulberată si adunata in cantități mai mari. De ce urcam, in spate Munții Baiului erau tot mai ademenitori. Realizam câteva poze si ne vedem de drum. Ne simteam bine din punct de vedere fizic, urcând repede pana la fosta cabana, unde luam o pauza pentru o ciocolata si un ceai. Dupa 10 minute ne continuam traseul pana la cabana. Aveam de gând sa luam o pauza mai lunga pentru masa. Când ne lăsam spre cabana, vantul începea sa își arate colții, asa ca apelez la geaca si o cagula. In 30 de minute suntem la Cabana Dorului si ne așezăm la mesele existente afara, unde ne întâmpina îngrijitorul cabanei. Instalația de ski nu era pornita pentru ca zapada nu era suficientă. Câinii din zona nu prea iti dădeau pace, daca nu erai atent iti lua mâncarea din mâna.
       Plecam, nu inainte sa ne luam la revedere de la gazda, spre Cabana Bolboci. Mai aveam cam 2:30 ore. Mergeam relaxați, pentru ca timp era suficient, aproape 4 ore de lumina. Traseul este unul ușor, nu prezintă porțiuni tehnice, fiind abordabil in orice sezon. Ne întâlnim cu un grup de 4 persoane care ne povestise ca vineri fusese iureș. Nu puteau merge din cauza viscolului si au rămas la Cabana Valea Soarelui. Chiar daca nu este un traseu dificil si tehnic, pe vreme rea in zona deschisă ai un mare dezavantaj pentru ca nu ai puncte de reper si nu ai unde sa te adapostesti.
      Ajungem in dreptul Cabanei Valea Soarelui de unde traseul marcat cu banda rosie se lasa usor in dreapta si cel de aveam noi de gand sa mergem in stanga. Intram pe cruce galbena, la in moment dat traversam Transbucegiul si nu departe trecem pe lângă o stana care ne-am propus sa o vizitam la intoarcere. Dupa ce trecem de stana mai mergem putin si începe sa se zareasca Lacul Bolboci, știam ca vom ajunge in scurt timp. Intram in scurt timp in padure si dupa vreo 20 minute ajungem intr-o poiana in care se afla o masa pentru un mic popas. Luam o pauza de o ciocolata si ne continuam drumeția prin padure fara a vedea nicio urma de om prin zona.
     Dupa 2:00 ore ajungem la drumul ce ocolește lacul si duce la Cabana Bolboci sau in sens opus la Cabana Padina. Mai erau vreo 15 minute de mers pe drum de masina. Abia așteptam sa ajung, auzisem lucruri bune despre cabana, mai ales de mancare. Aveam si eu ceva in rucsac, asa ca aveam toate motivele sa fiu nerăbdător sa ajung. La cabana era ceva agitație, mulți veniți cu mașinile, montaniarzi mai putini. Facem ceckin-ul si mergem spre camera. Condițiile sunt bune pentru o cabana de munte. Camere curate cu baie in camera sau pe hol, cu apa calda tot timpul. Dupa ce ne schimbam de haine, coboram la masa. Meniul este consistent, având de unde sa alegi. Ai 3-4 ciorbe, carne de vita, porc, pui, clătite sau placinta de mere si băuturi precum bere, suc, vin. Comandam si așteptam mâncarea. Este buna si a venit destul de repede. Pana seara am mai stat la vorba, însă slaba mișcare in cabana, doar noi eram in sala de mese, pana când a venit un turist din Galați care era in zona de vreo 3 zile. Mai stam pana se termina derby-ul Spaniei – Barcelona – Real Madrid si ne retragem la somn. Îmi picau ochii in gura de somn, fizic nu aveam nimic. In camera nu am mai rezistat mult timp, ca m-a luat somnul.
        A doua zi aveam in plan sa ne întoarcem pe același traseu. Ne-am gândit si la alte trasee dar nu prea ai multe variante, ziua este scurta si nu prea te încadreziin timp. Abia pe la 10 plecam pe traseu dupa ce am luat micul dejun si ne-am luat la revedere de la gazde. Il cooptăm in echipa si pe Laurențiu in grup pana in partea superioară a traseului, de unde începe sa dea semne de oboseala. Noi mergeam putin mai inainte, nici nu puteai sa stai mult sa-l aștepți, pentru ca te lua frigul, sus inca mai bătea vantul din când in când. La stana facem un mic ocol sa vedem in ce stare este. Se prezintă in condiții bune fata de altele, fiind un loc bun de adăpost in caz de vreme rea. Dupa 10 minute plecam si in scurt timp ajungem in zona pârtiilor, nu ne mai opream deloc, traseul era același.
      De la fosta cabana Vf cu Dor, mai facem vreo 40 minute pana la cota 1400. Aici ne infruptam din micii făcuți la grătar de comercianții din zona si mai lenevim la o bere, mai era ceva timp pana la tren. Dupa vreo 20 minute ajunge si Laurențiu. Pe la 15:30 plecam spre telecabina ce ne duce in Sinaia, loc in care drumeția noastră se încheie, Laurențiu ia trenul spre Galati, iar noi spre București.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post