Nemarcate de Bucegi: Valea Malinului, Brana Mare a Costilei, Valea Priponului

Nemarcate de Bucegi: Valea Malinului, Brana Mare a Costilei, Valea Priponului

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 20 – 21 Iunie 2020


Traseu: Ziua 1 – Busteni – Poiana Costilei – Valcelul Poienitei – Hornul Pamantos – Valea Malinului (1b) – Brana Mare a Costilei (1a) – Valea Priponului (1a) – Valea Cerbului – Cabana Diham; Ziua 2 – Cabana Diham – Saua Baiului – Azuga


Marcaj:  traseu in mare parte parte nemarcat catalogat ca fiind traseu de munte cu aspect turistic greu; in literatura de specialitate traseele alpine nemarcate au indicativ in functie de gradul de dificultate: 

1a: Vai si brane de abrupt; in aceasta categorie intra traseele cu caracter turistic de prezentare a regiunilor alpine si introducerea in alpinism a incepatorului;

1b: Vai de abrupt si hornuri; saritorile de pe parcurs sunt uneori dificile, dar pot fi ocolite; in unele locuri participantii la traseu trebuie sa se asigure in coarda;


Timp de mers: Poiana Costilei – Valcelul Poienitei – Hornul Pamantos 1 ora, Hornul Pamantos – Valea Malinului – Brana Mare a Costilei 4 ore, Brana Mare a Costilei – Valea Priponului 1 ora 15 minute, Valea Priponului – Valea Cerbului 40 minute; traseul integral 12 ore


Cazare: Cabana Diham: 40 lei pe noapte de persoana, se poate servi masa la cabana, camerele au baie proprie cu dusuri cu apa calda; 


Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, piolet, coltari, ham, coarda, carabe, bucle, coborator rapel, casca.


Scurta descriere: traseul principal de interes incepe din Poiana Costilei de unde reperam o potecuta ce urca intr-o panta accentuata pe Valcelul Poienitei pana dam de Hornul Pamantos. Cu usoara atentie ne strecuram printe peretii ingusti pentru a iesi pe firul Vaii Malinului. De aici urmeaza sa depasim deseori saritori mai mici sau mai mari, abordandu-le, cu precadere, pe partea dreapta. Traseul creste in dificultate pe masura ce urci si in partea superioara dam de portiuni de zapada in care avem nevoie de piolet si coltari. Iesiti in Brana Mare a Costilei in apropierea Dintelui dintre Colti facem dreapta pe poteca faramicioasa, ajutati la un moment dat de un cablu. Dansam pe brana ingusta, uneori printre jnepeni, pentru a depasi cele trei vai (Tapului, Urzicii, Caprelor) si pe a patra ne lasam la vale, adica pe Valea Priponului. Pe o poteca bine conturata coboram usor pe partea dreapta a ei, pana dam de o portiune mai accidentata pe care o depasim ajutati de o coarda legata de un piton. Pentru scurt timp trecem pe partea stanga a vaii si ne repliem imediat pe dreapta pana ajungem in poiana insorita in care suntem nevoiti sa trecem din nou pe partea stanga a vaii pentru a iesi in Valea Cerbului.


Observatii: traseul Poiana Costilei – Valea Malinului – Brana Mare a Costilei – Valea Priponului – Valea Cerbului este dificil, recomandat celor cu experienta pe traseele marcate, cu cunostinte elementare de catarare, cu o buna orientare in teren; traseul necesita echipament adecvat turelor alpine de nivel minim (ham, coarda, casca, carabe, dispozitiv rapel), plus cele necesare pentru traseele pe care gasim zapada (coltari, piolet);

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android). Pe Valea Malinului track-ul poate avea erori din cauza peretilor ingusti, fiind semnal slab GPS.

Total distance: 13.55 km
Max elevation: 2199 m
Min elevation: 1290 m
Total climbing: 1118 m
Total descent: -1395 m
Total time: 09:14:01
Download

       Adaugam in lista nemarcatelor din Bucegi inca trei trasee des explorate de iubitorii de aventura si alpinism. Valea Malinului (1b), Brana Mare a Costilei (1a) si Valea Priponului (1a) sunt cele trei trasee pe care le-am parcurs intr-o zi calduroasa de iunie, ideala pentru a te lupta cu stancile pravalite pe vaile de pe partea estica a abruptului prahovean. Din Busteni ne inscriem pe Valea Cerbului si urcam traseul banda galbena pana in Poiana Costilei. De aici incepe cu adevarat aventura.
      Pe la marginea padurii cautam poteca slab evidentiata pentru a intra pe Valcelul Poienitei. Il reperam in scurt timp si urcam panta asidua ce nu te lasa deloc pana ajungi la Hornul Pamantos. Din poiana pana la horn facem cam o ora. Inspectam putin zona, intai hornul, apoi traseul aflat putin mai sus de el si ne decidem sa coboram pe horn. Luam pe noi harnasamentul specific catararilor si ne lasam cu atentie prin el. Daca esti inalt il cobori fara probleme, picioarele lungi te ajuta sa cobori fara a fi nevoit sa te asiguri.
         Coborati in vale, urmeaza lupta cu saritorile ce ni se ivesc una cate una la intervale scurte de timp. Mai mici sau mai mari, le abordam cu atentie pentru ca pe unele sunt putine prize, iar coarda ne ajuta mult. Pitoane nu prea gasim si doar intr-un singur loc gasim o sufa, si ea deteriorata de intemperii. Din prima ne trezim cu o stanca imensa in fata pe care o trecem usor, urmeaza inca doua si totul pare o joaca, spuneam ca ar fi mai usor ca pe Galbinele. Traseul continua sa fie la fel de palpitant si ne primeste frecvent cu cate o saritoare. Nu le-am mai numarat, insa sunt cateva de dimensiuni medii cu putine prize. Actionam cu calm, analizam orice varianta si depasim cu bine pe fiecare. O vorba din popor spune „cu rabdarea treci marea”, in cazul nostru „cu rabdarea urci valea”. Rucsacul greu ma cam tragea in jos, slabindu-mi mobilitatea, fiind nevoit sa trec eu si apoi sa-l trag pe coarda.
        Dupa 2 ore ajungem pe o zona verde, langa jenepenis, de unde incepem sa dam de portiuni de zapada din care ne alimentam si noi cu apa. Pe masura ce urca, situatia se complica, dam de zapada continua si va tebuie sa facem uz de coltari si piolet. Pe prima portiune montam coltarii, avansand usor. Ideea era, ca urmau mici catarari in care coltarii mai mult te incurcau, asa ca am fost fortati sa renuntam la ei. Cand pe stanca, cand pe zapada, doar cu pioletul in mana, pasim atenti. Bocancii prindeau bine, pe zapada fiind pe alocuri pietre cazute si ceva praf, iar panta nu era chiar asa de inclinata. Pe ultima portiune, pana a iesi in Brana Mare a Costilei, forta fizica se mai diminueaza si urcam ceva mai greu. Noi am vrut sa ne oprim pe platou, sa ramanem sus o noapte, dar cum mai toate cabanele sunt inchise, a trebuit sa coboram in aceeasi zi.
            Nu terminam valea si facem dreapta pe Brana Mare a Costilei Avem o priveliste frumoasa spre Dintele dintre Colti pe care nu-l lasam nefotografiat si incepem dansul pe brana ingusta ce se strecoara deseori printre jnepenii sacaitori. Flori de colt, rhododendron, nu ma uita sunt flori pe care le intalnim frecvent in calea noastra, dar nu numai. Este un real spectactol pe acest brau. Cu mici urcari si coborari depasim Valea Tapului, Valea Urzicii, Valea Caprelor pana a ajunge sa facem dreapta pe Valea Priponului. Gasim repede poteca marcata fecvent de momai si ne lasam la vale usor spre Valea Cerbului. Din bucati, anul trecut si acum, am parcurs toata Brana Mare a Costilei ce tine din Valea Alba pana in Valea Priponului. Valea Priponului este usoara cu exceptia unei portiuni in care poteca este ingusta si surpata, si unde ne ajutam de franghie murdara pentru a cobori in firul vaii. Aici traseul trece pe partea stanga a vaii pentru scurt timp, dupa care se repliaza pe partea dreapta, pe unde merge in mare parte pana a ajunge in poiana din care ne lasam in Valea Cerbului.
            Asadar, facem conexiunea cu Cerbul, facand stanga si continuand pe firul vaii. La fel ca si Malinul, Brana Mare a Costilei si Valea Priponului s-au ridicat si ele la inaltime. Deseori avem privelisti superbe spre Creasta Morarului, spre vaile mentionate anterior, spre Creasta Coltului Crapat si alte obiective atractive. Sunt niste trasee ideale de poze daca aveti parte de vreme buna.
         Desi am scapat de partea tehnica, mai avem un traseu lung pana la Cabana Diham. Fie ca ne duceam pana in Busteni, fie la Diham tot acolo ieseam. Am zis sa ne bucuram de o seara pe munte chiar daca nu in zona inalta si sa plecam a doua zi relaxati acasa. Pe Valea Cerbului intalnim multi pretendenti la Varful Omu ce coborau aproape de lasarea serii. Noi gonim spre poiana din care facem stanga spre Diham. Aveam vreo 8 ani de cand nu am mai innoptat aici. Un drum lung de care nu prea mai aveam chef.   Picioarele nu prea mai ascultau dupa aproape 11 ore si tragem de noi pana cand ajungem la cabana. Am si exagerat putin cu rucsacul si asta s-a vazut in economia turei. Nu mai rezist mult, dupa masa si o baie cad la orizontala. 
           A doua zi nu ne grabim, aveam o misunea foarte usoara, sa coboram in Azuga. Mancam, stam la o cafea, ne bucuram de soarele arzator de la primele ore ale diminetii, apoi o luam catinel spre Saua Baiului si ne lasam in Azuga. 

Bibliografie: Bucegii, Turism si Alpinism, Em. Cristea, N. Dumitru, Anul 1964, Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport, Bucuresti.