Traversarea Bucegiului – Hornurile Malaiestilor

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

PERIOADA: 02 – 03 Decembrie 2018


Traseu: Predeal – Poiana Ferigii – Cabana Malaiesti – Hornuri – Vf Omu – Bucura Dumbrava – Babele – Piatra Arsa – Cota 2000 – Cota 1400 

Marcaj:  Predeal – Poiana Ferigii  , Poiana Ferigii – Cabana Malaiesti – Hornurile Mari – Vf Omu , Vf Omu – Piatra Arsa – Cota 2000 , Cota 2000 – Fosta Cabana Vf cu Dor – Cota 1400 

Timp de mers: La Sipote – Poiana Ferigii 2 ore, Poiana Ferigii – Cabana Malaiesti 1 ora 45 minute, Cabana Malaiesti – Saua Hornurilor 2 ore, Saua Hornurilor – Vf Omu 45 minute, Vf Omu – Babele 2 ore, Babele – Piatra Arsa 1 ora 30 minute, Piatra Arsa – Cota 2000 45 minute, Cota 2000 – Cota 1400 40 minute

Surse de apa: nu exista apa pe traseu, Cabana Malaiesti si Cabana Piatra Arsa sunt functionale pe timp de iarna


Echipament: bocanci de munte de iarna, parazapezi, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de puf, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 3, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coltari, piolet, coarda, carabe, ham, casca, bete trekking.


Observatii: traseul intre Cabana Malaiesti si Saua Sugarilor este dificil iarna, pot fi caderi insemnate de zapada, portiuni dificile, portiuni cu gheata, pericol de avalansa dupa caderi insemnate de zapada, vant puternic, vizibilitate redusa, pericol de ratacire pe vreme rea. Traseul necesita echipament adecvat turelor de iarna (coltari, piolet, ham, casca, coarda, chit de avalansa)  

Pentru orientare folositi track-ul GPS 

Total distance: 32736 m
Max elevation: 2493 m
Min elevation: 1006 m
Total climbing: 2318 m
Total descent: -2005 m
Download

      Bucegiul a fost anul asta cel mai explorat munte de noi. Nu mai putin de noua aventuri am intreprins pe potecile masivului marcate si nemarcate, in fiecare anotimp. De data asta, acțiunea începea din Predeal din zona la Sipote, se desfășura pe Hornurile Malaiestilor, Varful Omu, Platoul Babele si se sfârșea in Sinaia, adica voiam sa traversam abruptul prahovean de la nord la sud-est.
      Din Predeal luam un taxi pana la intrarea pe traseu, de unde pornim îndată pe drumul înghețat bocnă. Ultimile zile adusese un ger neprasnic peste zona montana. Pentru prima zi, ținta noastră era Cabana Malaiesti. Nu făcusem rezervare, știind ca multa lume avea sa coboare dupa mini-vacanța de 1 Decembrie. Alegem traseul marcat cruce galbena, evitând urcarea la Cabana Diham si, ulterior, coborârea in Poiana Ferigii. Traseul era lejer si fara zapada, însă necesita putina atenție, pământul înghețat iti dadea mici emotii. Ajunși in limita parcului, de unde începe practic Abruptul Bucegilor, continuam in acelasi ritm pana in Poiana Ferigilor. Întâlnim tot mai mulți drumeti ce coborau de la cabana. A fost un sfârșit de săptămana aglomerat, pe care noi am vrut sa-l evitam. Când toți coborau, noi urcam.
      Dupa o pauza de masa, incepem asaltul spre Cabana Malaiesti. Traseul il știm bine, nu prezintă nicio necunoscuta. Cateva pauze scurte, in rest urcare in forța. In ritmul asta si cu un strat superficial de zapada luam rapid altitudine. Ceasul abia trecea de ora 14:00 si noi poposeam deja in fata cabanei. Aveam câteva ore bune pana a doua zi sa ne odihnim pentru ziua lunga ce urma sa vina. Cabana a rămas stingheră, toată lumea s-a risipit in scurt timp. In cabana rece ramasesem doar 4 persoane. Pierdem timpul la un ceai, prin camera, pe lângă cabana surprinzând câteva cadre cu versantii ce strajuiesc valea.
      Actiunea se reia a doua zi, dupa ce mâncam si bem un ceai. Plecam totuși târziu, la 9 fara ceva. Ne echipam corespunzător unui traseu de iarna si pornim pe un vant neanunțat sa bata la o asa intensitate. Zapada este mică si nu ne punea inca probleme, poate neașteptat de mică pentru perioada asta. Urcam vioi spre Hornuri, oprind din când in când pentru poze. Odata cu altitudinea zapada o gasim intr-un strat mai consitent.
     La intrarea pe hornuri montam coltarii pentru o mai mare siguranța. Cu ei in picioare călcăm sigur, unde puneai piciorul acolo rămânea. Panta îmi crea probleme, o răceala usoara nu prea imi dădea voie sa respir cum trebuie. Aerul rece îmi ardea gâtul. Foloseam un buff pentru a filtra cumva aerul. Chiar daca jos nu aveam multa zapada, in hornuri era suficientă cat sa te solicite. Oricum, nu era asa multa ca acum trei ani. Acum trei ani nu avusem parte de vreme buna, ceata ne urmarise peste tot. La ieșirea in sa priveliștea era feerica. Vantul sufla iute, fiind nevoit sa ma imbrobodesc cu echipamentul din dotare. Luam câteva cadre interesante si ne croim drum spre Omu. Zapada tare ne ajuta sa avansam repede spre cel mai înalt varf al Bucegilor. Trebuia sa menținem un ritm bun, traseul nostru masura o distanța lunga. La cabana liniște totala, ea zace înconjurată de zapada, biciuita de vanturi, fara nicio activitate. Un ceai sau o gustare calda ne-ar fi prins bine dupa asa efort depus pe frigul asta. Nu zăbovim decât 10 minute si ne vedem de drum. Pentru prima data urcam pe Varful Bucura Dumbrava. Am fost de multe ori la Omu, dar niciodată nu urcasem pe el. Luam in piept o panta înclinată si in 10 minute suntem pe vârful mistuit de un vant puternic. Nu rezistam mult, doua poze si ne lăsam in Saua Cerbului. De aici urcam pe traseul de iarna pe deasupra cerdacului lăsând in urma noastră colosii masivului. Grăbim pasul, norii negri învăluie culmile Bucegiului si frigul parca se intensifica.
     In Saua Sugarilor renunțam la colțari, mâncam ceva dulce si mergem mai departe. Urmează un drum anost pe tot platoul pana la Muntele Furnica. Norocul nostru, ca zapada era căzută in cantități mici si era tare, facandu-ne viața usoara. Lângă Telecabina Babele luam o pauza de masa, simțind nevoia si de ceva dulce. Apa as fi băut mai multa, dar dupa atâta mers prin frig era sloi. Cu gâtul inflamat nu îmi permiteam sa beau cat mi-as fi dorit.
      De la Babele mergem direct spre Piatra Arsa fara a mai urmări marcajul banda galbena. Ne ia cam o ia si jumatate pe drumul batucit de snowmobile. Oboseala începe sa se simțita, ne gândeam ca mai avem mult timp pana la cota 1400 si exista riscul sa nu prindem gondola. Trecem fulger pe lângă Piatra Arsa si călcăm apăsat spre Cota 2000. Indicatoarele dau un timp descurajant, 1 ora si 30 minute, însă noi il devoram in 45 de minute. Suntem bine in timp, ajunși la Fosta Cabana Vf cu Dor nu ne rămânea decât o coborâre lejera pe traseul de vara. Norocul e din nou de partea noastra, pentru ca ajungem exact cand se oprea gondola. Astfel ar fi trebuit sa mergem la frontala pana in Sinaia. Nu mai aveam dispozitia necesara sa fac lucrul asta. Oboseala, foamea, setea si răceala îmi creau un disconfort tot mai vizibil. Ma gândeam la ceva cald, noua ore de mers prin zapada si frig ne epuizase.
      De la cota 1000 ne mai ia 30-40 minute pana in Sinaia, unde ne răsfațăm cu ceva de baut si ceva de mancare. Dupa care ne urcam in tren si plecam spre București. Aventura noastră la inceput de Decembrie pe culmile Bucegilor se încheie satisfăcător.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post