Pe sub creasta – Muntii Buila&Vanturarita

Pe sub creasta – Muntii Buila&Vanturarita

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 15 – 16 Mai 2020


Traseu: Cabana Cheia – Curmatura Comarnice – Poiana Piscul Cu Brazi – Poiana de Piatra – La Troita – Curmatura Builei si retur


Marcaj:  Cabana Cheia – La Troita , La Troita – Curmatura Builei


Timp de mers: 7 ore 30 minute (tur – retur cu pauze)


Echipament: adidasi drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.


Observatii: traseul este mediu ca dificultate nu prezinta portiuni tehnice; in Poiana de Piatra pot fi probleme de orientare; exista apa pe traseu;

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 7.88 km
Max elevation: 1582 m
Min elevation: 910 m
Total climbing: 931 m
Total descent: -287 m
Total time: 02:08:04
Download

         Cu o sete nebuna de munte, dupa doua luni de pauza din cauza pandemiei de Covid-19, plecam spre Satul Cheia, Județul Vâlcea pentru accede in Masivul Buila Vânturarița. Erau aproape doi ani de când nu calcasem in acest masiv calcaros asemănat adeseori cu Piatra Craiului. Cu noapte-n in cap ne îndreptam spre munte cu gândul de a face o drumetie mai lejera si pentru a înnopta o seara la cort. Locul de campare avea sa fie Cabana Cheia, loc ideal pentru asa ceva. Aflată intr-o poiana străjuită de coloși calcaroși, locul este desprins din basm. Verdele intens, florile galbene de păpădie, ciripitul păsărilor, soarele arzător își așteptau oaspeții. Singurul impediment este drumul, care, dupa spusele celor de la cabana, ar fi bun, insă dupa ce intri pe el iti dai seama ca nu e chiar asa. Multele pietre ieșite in relief spălate de apele scurse de pe versanți, trecerea prin tunel, trecerea de trei ori prin rau ne recomanda sa folosim mașini înalte de tipul celor off-road sau SUV. Cu cele cu garda joasa te poți alege cu avarii serioase si trebuie sa mergi ca melcul pentru a evita pietrele. 
        Ajunși la cabana, suntem nevoiți sa ne organizam repede. Aveam de gând sa stam doar o noapte si trebuia sa profitam de orele rămase pana la sfârșitul zilei. Montam cortul, ne echipam, înfulecam ceva si o luam perpedes pe traseul stabilit cu câteva zile inainte. Noi venisem pentru un traseu ușor, dar nu prea ne mai ies noua astea, majoritatea trec de 5-6 ore. Prin spatele cabanei ne înscriem pe poteca marcată cu triunghi rosu, banda albastra si banda rosie, comune pana in Curmătura Comarnice. Panta ia proporția pe poteca ce șerpuiește in curbe din ce in ce mai strânse. Nu aveam un mare aplomb ca in turele precedente, se simtea inca de la inceput perioada de izolare, desi am facut ceva mișcare prin cartier. Totuși nici asa rau nu e, nu s-a pierdut chiar de tot condiția fizica. Caldura este apăsătoare, știindu-se faptul ca in Buila temperaturile sunt ceva mai ridicate ca in alte masive montane datorita climei cu ceva influente submediteraneene. Luam câte o scurta pauza din când in când, nu forțam, si pana in Curmătura Comarnice ne menținem in timpul dat de indicatoare, intre 1 ora 30 minute si 2 ore. Din sa, banda rosie ne părăsește si mai avem cu noi banda albastra care ne părăsește si ea in scurt timp, luând calea Munților Capatanii pana pe Vf Netedu. Noi urmărim triunghi rosu ce devine din ce in ce mai sters pe măsura ce înaintam. 
        Traseul nu prezintă mari dificultati, merge pe sub creasta cu mici diferențe de nivel, când trebuie sa depășim niște valcele. Prima ținta dupa sa este Poiana Piscul cu Brazi in care, putin mai sus, se afla si un refugiu similar cu cel din Curmătura Buila. El se păstrează in condiții bune. Pe unele harti aici figurează si un traseu marcat cu cruce albastra ce urca in creasta, însă nu prea il vedem, cel putin pana la refugiu nu am văzut niciunul. Continuam aventura pentru ca timpul ne cam presa. Ca distanța nu înaintasem foarte mult si trebuia sa recuperam in cele ce urma. Aceeași configurație de traseu pana in Poiana Fata Piscului unde avem din șansa de a vedea creasta cu ale varfuri proeminente. Vânturarița Mare, Stevioara, Buila, Albu toate stau aliniate si pot fi admirate din deschiderile care ni se ivesc deseori. Pe drum găsim urme de animale si simțim chiar un miros puternic o buna perioada de timp. Între timp zarim câteva capre negre la o distanță considerabilă fata de noi, fiind si ele foarte precaute. Daca drumul bine conturat ne arata pe unde sa mergem, neacordând mare atenție marcajului, la un moment dat, in Poiana de Piatra, nu prea ii dam de urma si suntem nevoiți sa urmărim GPS-ul. Coboram ușor in dreapta de unde se vede  o stana veche si in scurt timp ajungem la troița in apropierea căreia se afla si un adapost cam degradat. De aici schimbam macazul si urmărim punctul galben. Nu mai aveam mult si ajungeam la punctul final pe care intenționăm sa-l bifam, Curmătura Builei. Ar fi fost interesant un traseu circuit care sa includă si creasta, dar in condițiile actuale era greu de realizat, ținând cont de timpul avut la dispoziție si porțiunea dintre Curmătura Oale si Vf Vânturarița Mare. Luam o pauza de 30 de minute pe iarba din fata refugiului in marea de păpădii ce îngălbenesc peisajul. Se simțea o oarecare oboseala dupa cele 4 ore făcute pana aici.
      Ne urnim greu din loc si nu avem încotro decât sa parcurgem același traseu. Nu prea mai acordam mare atenție traseului si gonim spre corturile noastre. Incepeau sa se simtă si cele câteva ore dormite in ultimile zile, asa ca, trebuie sa tragem ceva mai mult de noi. Scurte pauze in poienile enumerate mai sus, in rest, nimic notabil. Seara se lasa ușor dupa ce trecem de Comarnice, iar timpul trecea cu o ora de cel estimat de noi. Chiar si asa, ne-am încadrat destul de bine, doar 30 de minute a fost nevoie de frontala. Atmosfera era destul de liniștita la cabana, valul de montaniarzi, turiști avea sa vina a doua zi. Dormim bine dupa asa traseu si intr-o zona asa superba cu un aer proaspăt. A doua zi lenevim pana la orele 10.00, nu aveam nimic in program astăzi. Inițial vream sa plecam spre casa, dar pe parcurs am schimbat planul si am luat-o spre Brasov cu intenția de a mai dormi o seara la cort si a urca duminica pe Măgura Codlei.

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.