Pe urmele ursilor – Muntii Ciucas

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 12 noiembrie 2017


Echipa: Florin, Teo, Marian


Traseu: Poiana Stanei – Cheile Vaii Stanei – Curmatura Stanei – Saua Gropsoarele – La Rascruce – Valea Paraului Alb – Poiana Stanei
Timp de mers: 6 ore 30 minute, Poiana Stanei – Curmatura Stanei 2 ore 10 minute, Curmatura Stanei – La Rascruce 2 ore, La Rascruce – Poiana Stanei 2 ore 20 minute
Marcaj: Poiana Stanei – Cheile Vaii Stanei – Curmatura Stanei , Curmatura Stanei – Saua Gropsoarele , Saua Gropsoarele – La Rascruce , La Rascruce – Valea Paraului Alb – Poiana Stanei 
Distanta: 14.69 km
Diferenta de nivel cumulata: 1038 m urcare, 839 m coborare 
Kilocalorii consumate 915
Viteza de deplasare 3.1 km/h
Drum de acces: Valenii de Munte – Cheia – Poiana Stanei
Greutate rucsac  5 – 6 kg
Surse de apa: in partea superioara nu exista apa 

Poiana Stanei - Valea StaneiCurmatura Stanei - Paraul Alb


Echipament: bocanci, ciorapi de iarna – 2 perechi, pantaloni lungi – 2, polare – 1, bluza de corp – 2,  geaca de ploaie si vant, geac de puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.


Observatii: traseul este usor ca dificultate, nu se recomanda pe timpul ploilor torentiale si iarna. Se pot forma viituri, se poate aluneca, iarna pot fi cantitati insemnate de zapada. Atentie la animalele salbatice. 

      Pentru a doua oară anul asta suntem in Ciucas pe un traseu avut de ceva timp pe lista. Eram pregătit sa înfruntăm zapada mare, însă ajunși la destinație ne-am dat seama ca se topise mare partea din ea. Intram din DN 1A pe drumul pietruit ce duce in Poiana Stanei, un drum accesibil mașinilor, cu specificația ca sunt doua porțiuni in care trebuie sa fii atent.
    La 10:15 intram pe traseul marcat banda albastra pe Valea Stanei prin cheile cu același nume. Cu masina poți ajunge chiar pana la bariera exact unde drumul se desparte, unul duce in chei si celălalt in Pasul Boncuta. Incepem lejer, vreo 2 km mergem pe drumul larg, pana când se întrerupe si intra printre pereții din ce in ce mai apropiați unul de celălat. Mergem pe firul apei traversându-l din când in când, nu avea un debit mare si nu crea probleme. O săritoare cu un lemn proptit in ea care te ajuta sa faci saltul e singura problema. Iarna sau in timpul ploilor torențiale nu se recomanda parcurgerea acestui traseu. Se poate forma gheata sau pot fi viituri. La un moment dat apa dispare brusc sub pământ de unde iese cu un debit mare. Inaintam bine pana când dam de câteva porțiuni in care copacii căzuți blochează poteca. Depășim zona in scurt timp si imediat ieșim in golul alpin, nu mai era mult până-n Curmătura Stanei. Putin peste doua ore am facut, cred ca se putea si mai repede.
    O pauza de masa ne tine pe loc vreo 20 de minute, dupa care continuam spre Saua Gropsoarele. Urmam o poteca pe vale si urcam pe final pe unde ar trebui sa fie traseul, ambele nefiind recomandate daca zapada este căzută in cantități mari. Cel mai bine urmam creasta matematica. Odata cu apariția zăpezii dam de primele urme de animale sălbatice. Ursul parea sa treacă pe partea cealaltă de culme, asa ca, daca traim cu impresia ca ursul nu urca si in golul alpin pentru ca nu are ce cauta, putem avea surprize.
    Din Saua Gropsoarele ne îndreptam spre Zaganu. Vremea era neașteptat de buna fata de cum arată dimineața pe aplicatia meteo. Plăcerea de a merge pe o asa vreme ne duce ușor La Răscruce, loc din care intram pe traseul de coborâre. Întâmpinam ceva probleme inca de la inceput, zona ascunsa depozitase nitica zapada. Intru primul sa vad cum este, se prezenta bine, verificăm cu betele pe unde as putea merge. Iarna Valea Pârâului Alb nu prea este recomandata, zapada poate fi in cantități mari. In partea superioară nu este tocmai o vale larga, ci mai degrabă o vaiuga îngusta in care se acumulează multa zapada. Pe lângă zapada, pe măsura ce înaintam, încep sa apara problemele cu copacii căzuți. La fel ca primul traseu, pe timpul ploilor torențiale trebuie evitat, plus ca sunt câteva săritori destul de periculoase. Si pe acest traseu identificam urme de animale sălbatice printre care si de urs. Zapada mare, copaci căzuți in poteca. pietre alunecoase, urme de animale nu era tocmai ce căutam noi. Nu avem încotro si coboram cu grija, trebuie sa mai înfrunți si astfel de probleme, muntele nu e bulevard. Scăpăm de provocările acestui traseu si in scurt timp valea se lărgește, zapada dispare, traseul devine ușor. Urmăream GPS-ul sa vedem daca suntem in timp, ziua s-a micșorat iar pericolele erau la orice pas. Forfota animalelor ne dădeau de gândit. La intersecția cu traseul triunghi albastru ce urca pe Zaganu urmele de urs nu le mai vedeam, dar il zărim chiar pe el in carne si oase. Se afla la ceva distanța de noi, iar când ne-a văzut a zbughit-o la fuga. Cu câteva salturi s-a facut nevăzut, are o viteza impresionanta, intr-o cursa de alergare nu avem nicio șansa. Ne continuam traseul pentru ca nu mai era mult si se lasa seara. Poiana Stanei se afla in apropiere, iar pana la masina mai facem vreo 30 de minute. Ne-am încadrat perfect in timp si nu ne rămânea decât sa o întindem spre casa.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post