Zaganu prin Poiana Stanei

 Perioada: 23 apr 2016


Traseu: Cheia – Poiana Stanei – Valea Paraului Sterp – Vf Zaganu – Stana din Zaganu – Cheia


Timp de mers: 5 ore 30 minute


Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 1 perechi, geaca puf, polare – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente.


Observatii: traseu cu o dificultate medie, cu portiuni usor accidentate un unele locuri, necesita o conditie fizica medie. Nu exista apa pe traseu in partea superioara.

Muntii Ciucas/Poiana Stanii – Zaganu / Google Photos

       Era luna aprilie, cu o zi inainte de Duminica Floriilor, zi in care eram sarbatorit, atunci cand ne-am hotarat sa facem inca o drumetie in Masivul Ciucas pe o ruta mai puțin umblata. Majoritatea traseelor pe care le facem tintesc vârfurile cele mai înalte, fie din dorința de a ajunge cat mai sus, este normal, fie ca unele trasee sunt mai populare. Dar de multe ori când am mers pe poteci mai puțin bătătorite, s-a intamplat sa fiu plăcut surprins de Frumusețea locurilor. In Ciucas majoritatea turistilor abordează traseele ce urca din partea sudica, in special din Cheia spre Cabanele Muntele Roșu si Ciucas, sau pe Vârful Ciucas. Însă sunt câteva trasee mai puțin umblate din Poiana Stanii si din Vama Buzăului care sunt la fel de spectaculoase ca celelalte. Unul dintre ele am ales si noi, traseu care presupunea atingerea vârfului Zaganu din Poiana Stanii.
       Ne-am tot consultat in privința timpului de parcurgere, fiindca aveam de gând sa ajungem pana la ultimul microbuz ce pleaca din Cheia la 16:45. In ultimul moment ne-am hotărât sa plecam, indiferent de consecințe, ca pana la urma ajungeam noi acasa.
        Plecam din București la 06:30 cu microbuzul, in care nu te puteai mișca de aglomerat ce era si pe la 09:00 ajungem in Cheia. Vremea era perfecta de drumeție, asa ca nu stam mult pe gânduri si o intindem la drum. Trecem de Mânăstirea Cheia, intram in pădure pe drumul forestier, după care facem dreapta si intram pe poteca marcată cu banda albastra si cruce roșie. Era o plăcere sa mergi prin verdele crud al pădurii, cântatul păsărilor si sursurul apei. Dupa vreo 30 de minute crucea roșie ne părăsește, iar noi trebuie sa urmărim banda albastra. Traseul este ușor, pana in poiana diferența de nivel nu depășește 300 m, fiind accesibil oricărui turist. La un moment dat intram pe drumul forestier si realizam ca nu mai este mult.
        Ajunși in poiana luam pauza de masa de 15 minute, nu luasem mare lucru la noi, pentru o zi nici nu era nevoie. Poiana Stanii este un loc superb in care poți veni oricand pentru a admira peisaje captivante si totodata un loc ideal de a campa la cort. Pe viitor ne gândim sa venim aici cu cortul sa facem celelalte trasee. După 15 minute intram pe valea Pârâului Sterp si începem ascensiunea spre Vf Zaganu. O porțiune traseul este comun cu cel ce urca La Răscruce prin Valea Paraului Alb marcat cu triunghi galben, când se desparte si face stanga,  începand  sa urce susținut. Merge pe firul văii pana sus,  pe o panta neașteptat de înclinată. De ce urcam de ce era mai abrupta, iarna sau pe vreme rea este  nerecomandata. Zona este  predispusa alunecarilor, viiturilor, căderilor de copaci. Trecem când pe o parte când pe cealaltă, pierdem de vreo doua ori marcajul si după o ora ieșim in golul alpin. Nu mai aveam mult pana in creasta si după o scurta pauza de poze ne reluam urcusul spre obiectivul principal Vf Zaganu. Acum vreo doi ani am trecut pe aici, când am parcurs ambele culmi ale Ciucasului.
        Dupa 4 ore de mers am atins varful,  cu o ora mai devreme decât preconizasem noi. Daca timpul nu ne mai presa, sesiunea de poze a fost una mai lunga, de vreo jumătate de ora. La întoarcere am luat-o pe traseul ce coboară spre Stana din Zaganu, marcat cu cruce roșie. De aici începem sa vedem si impătimiți ai muntelui, urcând spre creasta.
     La stana din Zaganu am oprit sa mâncam ce mai aveam la noi la mesele de afara. Stana părea părăsită, probabil din lipsa apei. Ciucasul in partea superioară duce lipsa de apa, simțind asta pe pielea noastră acum trei ani. De la stana o luam ușor prin pădure relaxați si împăcati fiindcă ne-am îndeplinit obiectivele.
       Mai aveam vreo 3 ore pana la microbuz, timp berechet sa facem o vizita pe la Mânăstire si sa gustam din bucatele producătorilor locali. Spre surprinderea noastră si tipic românesc berea produsă in zona Zaganu nu era de găsit pe nicăieri, comercianții preferând sa aibă tot felul de băuturi produse in alte tari in detrimentul produselor autohtone. Se face 16:45  si ne urcam in microbuz cu destinația București dupa inca o drumetie frumoasa in Masivul Ciucas.

Related Post