Masivul Cozia nu se dezmințea nici de data asta când vine vorba de capitolul anduranta. De ce spun asta? Traseul nostru presupunea parcurgerea Muchiei Urzicii, marcat cu banda albastra, cu o distanța de 5 km, însă cu o diferența de nivel remarcabila de 1200 m. Însemnând astfel o panta asidua ce nu te lasa deloc sa iti relaxezi picioarele. 
         Incepem din micuța localitate Varatec, dupa ce trecem Oltul si calea ferată, înscriindu-ne pe un drum pietruit bun pana la intrarea pe traseu. Alimentam rezervorul cu ceva mancare pentru a avea energie pentru ceea ce avea sa urmeze. Printre putinele case pornim la treaba acompaniati de lătratul câinilor ce ne-au simțiț imediat. Trecem de micile gospodarii in scurt timp si ne înscriem pe traseu printr-o poiana verde presata cu flori galbene. Nu dureaza mult si câțiva stropi de ploaie ne obliga sa scoatem gecile si husele de ploaie. Totuși, este o alarma falsa si dupa câțiva pași suntem nevoiți sa renunțam la ele.
         Traseul ne ia imediat in primire cu porțiuni încâlcite care trebuiau depășite când pe o parte când pe alta a paraiasului, prin stratul gros de frunze, pe alocuri înșelător. Panta ia proporții, turandu-ne motoarele la maxim si prea curând nu avea sa ne lase. Marcajele ne joaca feste, ușor șterse, fara o poteca bine conturata, va trebui sa acordam o atenție sportiva traseului. Coroborata cu panta, umiditatea excesivă ne toarnă si ea plumb in ghete. Oprim deseori pentru a ne hidrata si a mai relaxa putin picioarele. Nu e de gluma cu acest muntisor de doar 1600 m. Abia dupa vreo doua ore si ceva ieșim la o belvedere, adică atunci când ieșim pe culmea Urzicii. Panta devine si ea mai prietenoasa, si trebuie sa mergem de o parte si de alta a culmii pentru a ajunge in Poiana Urzica de Sus. Traseul are si câteva porțiuni ușor accidentate prin care trebuie sa trecem, iar uneori va trebui sa mai si coboram si sa urcam la loc altitudinea pierdută. Zona este suspecta si simțim un miros puternic de animale, de aceea facem putine gălăgie. Traseul avea sa treacă lejer de 4 ore cu un mers susținut fara prea mari întreruperi.
        Din poiana ne îndreptam spre Fosta Stana din Rotunda, iar pe parcurs apara pe harta si un mic adapost, Armasaru, aflat putin mai sus de primul izvor pe care il întâlnim pe traseu. Nu urcam la el si ne vedem de drum, mai aveam de mers pana la cabana. Ajunsi la fosta stana, aflată intr-o poienița, nu pierdem mult si ne îndreptam spre joncțiunea cu traseul banda rosie si triunghi rosu. De aici traseul devine ușor si dupa o pauza de masa gonim spre cabana. Găsim multa lume aici, in mare parte urcati cu masina. Atmosfera este una plăcută, luând si noi parte la ea timp de 40 minute pana mâncam o ciorba si bem un Pepsi. Nu ne-a venit in minte sa fi rămas aici pentru ca am fi avut si duminica la dispoziție, însă ploaia care se anunța a doua zi ne-a forțat sa ne limitam doar la o zi. 
      Facem cale întoarsă pe același traseu, știind ce ne așteaptă. Genunchii noștri vor avea de suferit timp de 3 ore. O scurta perioada mergem pe niște urme mari făcute de urs, probabil la scurt timp dupa ce urcasem noi. Facem gălăgie pentru a ne face simțită prezenta pana scăpam de ele. Traseul nu mai prezinta mare interes si ne pravalim spre Varatec sprijiniți in multe locuri de betele de trekking foarte utile pe astfel de trasee. Stratul gros de frunze ne da emoții in unele locuri, cărora le acordam o mai mare atenție. Nu avem incidente si ajungem cu bine la masina pe la orele 18:00, adică dupa 8 ore de mers, in care intra, bineînțeles, pauzele. 

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

exploregis2017

Instagram post 18111369544092975

Instagram post 17962198522317098

Valea Costilei

Instagram post 17885729077600206

Valea Malinului

Brana Mare a Costilei

Load More... Follow on Instagram