Anduranta in Fagaras – Varfurile Dara si Hartopul Darei

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 26 – 27 Octombrie 2019


Traseu: Breaza – Coltii Brezei – Cabana Urlea – Curmatura Mosului – Refugiul Urlea – Portita Lacului – Varfurile Dara si Hartopul Darei – Curmatura Zarnei – Curmatura Bratilei – Valea Dejani – Dejani


Marcaj: Breaza – Curmatura Mosului , Curmatura Mosului – Portita Lacului , Portita Lacului – Curmatura Bratilei , Curmatura Bratilei – Dejani .


Timp de mers: Breaza (Schitul Breaza) – Fosta Cabana Urlea 3 ore 30 minute, Fosta Cabana Urlea – Curmatura Mosului 2 ore 30 minute, Curmatura Mosului – Refugiul Urlea 1 ora 30 minute, Refugiul Urlea – Varful Hartopul Darei 2 ore 30 minute, Hartopul Darei – Curmatura Zarnei 1 ora 15 minute, Curmatura Zarnei – Curmatura Bratilei 2 ore, Curmatura Bratilei – Sat de vacanta Dejani 2 ore 30 minute


Echipament: Bocanci drumetie, ciorapi – 3 perechi, pantaloni lungi impermeabili – 1, pantaloni softshell, pantaloni scurti, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 2, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca softshel- 1, geaca de puf, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, sac de dormit, saltea, arzator cu butelie.


Observatii: traseul este dificil datorita distantei, diferentei de nivel; traseul Schitul Breaza – Fosta Cabana Urlea este frecventat de animale salbatice; in partea superioara, iarna, intre Cumatura Mosului si Portita Lacului, traseul este predipus avalanselor; pe traseul Curmatura Bratilei – Dejani marcajul este rar si sters, nu se recomanda parcurgerea lui pe vreme rea, iarna pot fi avalanse;

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 40372 m
Max elevation: 2484 m
Min elevation: 655 m
Total climbing: 2774 m
Total descent: -2813 m
Download

     Aceasta tura are toate ingredientele pentru a fi încadrată in lista turelor de anduranta. Distanța lunga, diferența mare de nivel, timp de mers de peste 8 ore intr-o zi, greutate mare in spate, mersul pe timp de noapte au fost provocarile infruntate intr-un weekend de toamna călduros.
   Intram pe traseu imediat ce coboram din taxiul luat din orașul Fagaras. Urmărim traseul punct rosu ce urca peste Coltii Brezei la fosta cabana Urlea, celălalt, marcat triunghi rosu, pe vale,  fiind inchis permanent. Ajungem in scurt timp la Schitul Breaza, mergând pe un drum pietruit destul de bun si pentru masina. Îndată panta ia proporții si incepem sa simțim povara avuta in spate, rucsacul. Fiecare aveam in spate peste 12-13 kg. Zona este suspecta, deseori găsim balega de urs, semn ca zona este minata. Dupa un urcuș abrupt panta se mai domoleste, însă de câteva ori trebuie sa coboram si sa urcam la loc metri buni. Pana la fosta cabana, pe indicator, era trecut 3 ore 30 de minute si noi ne mențineam in timp. Traseul este lung, anevoios, având si o diferența mare de nivel, ai de urcat vreo opt sute si ceva de metri.
     Ajunși in zona fostei cabane, inspectam zona. A ars complet de curând, rămânand din ea doar fundația. Se vede ca focul a fost pus pentru ca a ars si anexa, iar focul nu părea sa migreze de la una la alta. Stam in poiana sa mâncam, apoi continuam, avem drum lung astăzi. Din spatele nostru mai vin trei persoane ce se instaleaza la cort aproape de cabana. Noi ne inhamam din nou la drum intr-o panta la fel de accentuată. Pana ieșim in golul alpin mai facem ceva timp. La cum decurgeau lucrurile ne dam seama ca va trebui sa infruntam intunericul. Traseul este lung, iar noi am plecat abia la 12.00 pe traseu. Ținta noastră pentru prima zi avea sa fie Refugiul Urlea. In golul alpin aerul este rece, fiind nevoiți sa apelam la accesorii de cap si mâini. Soarele se retrage ușor cand ajungem la Refugiul Mosuleata. El se prezintă in condiții bunicele însă este neterminat. Doar trei persoane pot dormi pe trapezurile de plastic, restul direct pe sol.
      Ne continuam ascensiunea si pe ultima geana de lumina ajungem in Curmătura Moșului. De aici suntem nevoiți sa mergem la frontala. Traseul se împarte in trei. Unul duce in Curmătura Zarnei pe punct rosu, unu duce la Refugiul Urlea si in Portita Lacului, iar al treilea, marcat triunghi albastru, merge pe culme in Curmatura Mogosului. Noi il alegem pe al doilea. El coboară ușor, tăind panta, in caldarea unde se afla refugiul si lacul. Neștiind locul, habar nu aveam pe unde mergem, doar GPS – ul si marcajul ne călăuzeau pașii. Totuși, marcajul este bun si nu intampinam dificultati. Suntem stăpâni pe situație si cu ajutorul lanternelor ajungem la destinație. Pe traseu găsim izvorul de la care ne completam resursele de apa si ajungem cu bine la destinatie in timpul dat de indicatoare. Refugiul este ok, ceva mai bine întremat, cu câteva trapezuri de plastic si destul de călduros. Chiar daca suntem obositi, ne facem festinul. Aveam cu noi arzător si butelie, fiind binevenit ceva cald. Trebuia sa completam caloriile consumate. Seara este liniștita, senina si călduroasă. Eram pregătiți sa înfruntăm frigul, dar cum spuneam, nu a fost asa de rece pe cum ne așteptam. Dupa masa cădem la datorie, oboseala ne-a răpus îndată si nici a doua zi nu avea sa fie una de menajare, ba chiar mai lunga ca cea de astăzi. 
       Ne trezim la 06.00 si la 07.00 o intindem. Lăsam refugiul cum l-am găsit si ne îndreptam spre Lacul Urlea aflat putin mai sus de el. Stam vreo 10 minute la lac si o luam cătinel pe poteca de te scoate pe creasta in Portița Lacului. Soarele se ițește in spatele nostru încălzindu-ne din ce in ce mai mult. Renunțam la hainele groasele rând pe rând si facem uz de tricou cu mâneca scurta. In creasta este splendid, vreme superba de toamna ne da o energie si mai mare spre cele doua varfuri. Alaturi de Vf Păpușa din Retezat, dintre vârfurile de peste 2500 m, cele doua erau nebifate. Dar chiar si asa, nu erau principala ținta. Mai degrabă zona Urlea prezenta interes. Daca vream sa le fac pe toate de peste 2500 m, le făceam in scurt timp, la câte ture fac pe an. Ieșiți in creasta, facem stanga, mergand pe sub vârful Iezer. Urcam ușor spre Fundu Bandei, de unde părăsim creasta principala si ne îndreptam spre cele doua varfuri.
       Traseul este ușor, in 20 de minute ajungem pe Hartopul Darei. Aici luam o pauza de masa, plus ședința foto. Dupa Hartop bifam si Vf Dara, iar de acolo ne lăsam spre creasta principala in dreapta. Ne îndreptam spre Curmătura Zarnei si Curmătura Bratilei. Avem ceva de mers. Traseul este prietenos, merge îndelung pe creasta domoală pana la un moment dat, adica in Varful Zarna, când viram la stanga spre Refugiul Zârna. Indicatorul ne spune ca avem vreo 30 de minute pana la el. Coboram metri buni pana in sa, însemnând ca avem si ceva de urcat. Oprim pentru 10 minute lângă refugiul Zârna, împrejurul căruia se afla câteva bălți de apa. Refugiul arată binișor, pot dormi 10-12 persoane in el. Nu este aceeași construcție ca cele de la Urlea sau Mosuleata, însă este mult mai bine izolat.
     Din sa incepem sa urcam spre Vf Fata Unsa. Panta ne ia din elan si începe sa se simtă ușor oboseala. Dam de un izvor in care ne alimentam din nou resursele si continuam spre Curmatura Bratilei. Cam 2 ore sunt intre cele doua sei. Timpul se scurgea cu rapiditate si speranța ca vom ajunge la ultimul tren se naruia. Abia la ora 14.00 suntem in sa. Revin in ea dupa 3 ani, tot intr-o zi de toamna insorita, când făceam trecerea din Iezer in Fagaras pe culmea Mezea-Oticu.
       Stam preț de 15 minute si ne pravalim peste valea adânca. Sub creasta îmi umplu sticla de apa de la izvor si descindem spre Dejani. Traseul este slab marcat, rareori găsim câte un triunghi rosu. Totuși poteca este bine conturata. Problema ar fi pe vreme rea, atunci chiar o poți pierde cu ușurintă. Pierdem repede altitundine pana ajungem in padure si apoi la drumul forestier, dar de aici ne așteapta un drum lung. Dam si de Cabana Valea Radului la scurt timp, unde nu pare a fi nimeni astăzi si ne vedem de drum. Putine șanse ne dădeam ca vom ajunge in timp util la tren. Chiar si asa, noi am continuat in ritm alert, pentru ca avea sa vina si noaptea peste noi, ținând cont ca s-a dat ceasul cu o ora inapoi. Pe ultima porțiune ne dam seama ca avansam ușor si am avea șanse sa prindem trenul. La 17:30 intram in satul de vacanța, iar la scurt timp venea taxiul sa ne ia. Am ajuns repede la tren, depasind pe alocuri viteza legală, altfel nu aveam șanse. Am scos un timp bun din creasta, ținând cont de distanța si diferența de nivel, undeva la 2 ore si 30 minute.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.


Related Post