Din Iezer in Fagaras

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

 Perioada 30 sept – 2 oct 2016


 Traseu: Cabana Voina – Stana din Iezer – Refugiul Iezer – Crucea Ateneului – Vf Rosu – Curmatura Oticului – Mezea – Curmatura Bratilei si retur


 Timp de mers: Ziua 1 – 8 ore, Ziua 2 – 10 ore, Ziua 3 – 7 ore


Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 2 perechi, geaca puf, polare – 2, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, cort, sac de dormit, saltea.


  Observatii: traseu dificil datorita lungimii sale. Necesita conditie fizica buna. Exista apa pe traseu.

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 27181 m
Max elevation: 2453 m
Min elevation: 951 m
Total climbing: 2460 m
Total descent: -1276 m
Download

       A trecut o luna de la ultima tura pe care am facut-o in Parang si obisnuit fiind sa merg regulat anul acesta, trecuse cam mult si mi-era un dor nebun de munte. De ceva timp stăteam cu gândul la Masivul Fagaras pentru ca toamna este un anotimp ideal de a explora acest masiv. Cum Ciprian avea in plan Masivul Iezer am hotărât sa le prindem pe amândouă in aceeași tura. Singura varianta este prin Culmea Oticu – Mezea – Bratila pe un traseu lung unde iti trebuie condiție fizica buna. Primul plan era ca in prima seara sa ajungem la Refugiul Iezer, iar a doua seara la Refugiul Bratila, dar am realizat la întoarcere era prea mult pentru o zi sa parcurgem tot traseul si sa ajungem și-n  București. Asa ca l-am împărțit in trei părți, cu înnoptare in ambele seri in Curmartura Oticului.
       Plecam de joi seara spre Rucar la Ciprian, unde dormim o seara, iar dimineata ne dam trezirea si mergem in Câmpulung sa cumpărăm mancare pentru cele trei zile. Pierdem ceva timp si abia la 11:30 intram pe traseu. Nimeni nu era in zona, pentru ca era vineri si nu venise inca lumea. Incepem sa urcam pe drumul forestier pana ce ajungem la bifurcatia punct albastru pe Jepi cu cruce albastra pe la stana, unul pe vale altul pe culme, alegându-l pe cel din urma.
       Inainte de a intra pe traseul ne încărcam bateriile cu ceva mancare si incepem urcusul. Traseul nu te lasa deloc inca de la inceput, urci o panta destul de abrupta, știind însă ca aveam ceva pe urcat, erau circa 1500 m altitudine diferența de altitudine. Traseul nu prezintă dificultăți majore si nici nu prea ai nimic de remarcat pana ieși din padure. Dai la un moment dat de un indicator care te îndruma spre izvor.. Dupa ce ieși in golul alpin traseul urca mai domol de unde ai o priveliște frumoasa, asemănător cu cel care urca pe Culmea Vacarea. Este un traseu ce poate fi parcurs si iarna pana refugiu fara a avea mari dificultăți, poate doar căderile însemnate de zapada sa-ti îngreuneze mersul.
       Dupa exact 4.30 ore cat scrie pe indicator, ajungem la Refugiul Iezer care se afla in renovare. A fost pus acoperiș nou, geam si termopan cu ajutorul voluntarilor si Salvamontului. Refugiu se prezintă bine si pentru condiții de iarna, având montata si o soba. Luam si aici o gustare si o întindem, pentru ca ceasul era trecut de 17.00, iar pana in Curmătura Oticului mai aveam vreo 3 ore. Ma gândeam sa scurtăm drumul inca de pe culme, dar nu am riscat si am ocolit pe la crucea Ateneului. Ajungem pe cel mai înalt varf, Vf Rosu 2469 m, pe la 18:30 si seara dădea semne ca se lasa.
     Avea sa ne prindă pe traseu la frontala. Dupa câteva poze ne lăsam spre Curmătura Oticului, curmătura ce unește Masivele Iezer si Fagaras. Pe traseu strângeam lemne in ideea de a ne încălzi putin când ajungem. Seara s-a lasat pe deplin si la 20:00 suntem in primul punct in care am stabilit ca dormim. Întuneric bezna si fara a cunoaște zona era cam greu sa te orientezi. Pana la urma găsim un loc de cort si o vatra, semn ca mai fusese si altii aici. Montam repede cortul si aprindem focul. Inca de la inceput ceva nu era in regula in zona, nu eram noi numai noi in zona. Dupa vreo 1.30 de stat in jurul focului, timp in care am si mâncat intram in cort. Dar nicio șansa sa poți dormi, pentru ca activitatea in jur era din ce in ce mai intensa. Se auzeau ragete de cerb care erau tot mai aproape de noi, era perioada de împerechere, iar fiecare își adjudeca teritoriul. Dupa putina gălăgie care am facut-o nu se mai auzea nimic, dar chiar si asa noaptea nu a fost atât de odihnitoare, ceea ce avea sa conteze a doua zi pe traseu. Se acumulase ceva oboseala si din zilele anterioare, iar traseul ales era lung.
       Ne trezim la prima ora când se luminează, strângem cortul si plecam mai departe, trecem in Munții Fagaras Dupa ce căutam putin izvorul intram pe traseu si incepem a doua etapa a traseului. Dar ceva nu mergea, forma pe care o avusem in Parâng era departe. Urcam cu greu orice panta indiferent de înclinația ei. Aveam același stare ca acum câteva luni când am urcat pe Hornurile Malaiesti iarna, dupa ce nu dormisem bine câteva nopți inainte. Continuam asa pe culmea Oticu Mezea si doar priveliștea din jur ma făcea sa mai uit de oboseala acumulata. Traseul mi se părea lung si ma gândeam la faptul ca trebuia sa ne si întoarcem. Nici Ciprian nu se simțea foarte bine, el venea dupa o perioada de inactivitate, iar pe un asemenea traseu era normal sa se simtă obosit. Dar chiar si asa ambiție aveam, cu toate ca ne-am gândit de vreo 2 ori sa scurtăm traseul.
     Ajungem in sfârșit la Refugiul Curmătura Bratilei pe un vant tăios specific zonei de creasta a Făgărașului. Intram in Refugiu, pe usa ce se deschide in sus, pentru a lua o pauza si pentru a ne feri de vant. Se poate dormi in refugiu in caz de forța majora, sunt patru locuri unde poți întinde salteaua, in rest trebuie sa pui direct pe pământul umed, indicat ar fi sa mai pui o folie sau un sac de plastic pentru ca poți trage umezeala. In refugiu ne gândeam sa coboram in Dejani, dar aveam masina la Voina si era cam peste mâna sa ajungem sa o luam. Asta e e marele dezavantaj când pleci cu masina, trebuie sa te întorci de unde ai plecat. Când ieșim din refugiu întâlnim pentru prima data turiști in doua zile. Intrăm inapoi pe traseu dupa ce am mâncat niște smochine si alune fiind parca mai vioi. Numai aveam chef de nimic pentru ca traseul il făcusem deja, asa ca mergeam in continuu. Deși părea un traseu mai neumblat, gunoaiele prezente pe traseu ma contraziceau. La întoarcere nu am avut evenimente importante, doar niște afine ușor uscate de zapada care fusese acum o săptămana ne mai tineau din mers. Timpul se scurgea cu rapiditate si era clar ca noaptea ne va prinde pe traseu.
      Când ajungem la izvorul Curmătura Oticului seara era pe deplin lăsată in saua ce leagă cele doua masive. Nu mai aveam mult pana unde am pus cortul prima seara, circa 10 minute si ajungem in sa. Ciprian avea de gând sa facă din nou focul, asa ca dupa ce am pus cortul am orbecăit dupa lemne, găsindu-le intr-un final. Am aprins focul urmând același ritual ca in seara precedenta, mancare, încălzire si cu scopul de a speria animale din jur. Desi cerbul de aseară nu ne-a mai vizitat, cred ca locul era frecventat de mistreți, pentru ca in ambele seri se auzea grohaind. Dupa vreo doua ore de stat lângă foc intram in cort. Prima seara a fost destul de cald, pentru ca nici nu am inchis bine sacul, însă in adoua seara frigul era mai mult mai pătrunzător. Când ne-am trezit cortul era înghețat pe semne ca temperatura ajunsese la limita înghețului.
       In a doua dimineața am fost mult mai lenesi, abia la10.00 am plecat la drum. Chiar daca fusese frig seara, vremea era in continuare superba. Plecam spre Vf Rosu cu o usoara întârziere, ma gândeam ca vom recupera la coborâre noi cumva. La inceput părea greu, fiind obosiți, făceam pauze dese, dar pe ultima porțiunea unde este cel mai abrupt energia parca a venit de nicăieri, am urcat in scurt timp in cel mai mare varf al lanțului muntos Iezer&Papusa. Pe varf vremea era mai liniștita, nu mai bătea vantul ca vineri si realizez o panorama Street View cu frumoasa natura prezenta in jurul nostru. Dupa 10 minute coboram către lac, trecem pe lângă Vf Iezerul Mare si când ajungem in dreptul refugiului luam decizia de a părăsi marcajul si sa coboram direct la el. Nu era un traseu periculos si numai avea rost sa mai pierdem timpul pe un traseu pe care am mai fost. Inca de la urcare ziceam ca ar trebui sa numai trecem pe refugiu si sa urcam pe direct pe culmea ce da in Vf Iezerul Mare.
      La refugiu era activitate mare, voluntarii continuau refacerea refugiului cu micile resurse avute la dispoziție. De la refugiu mai erau inca 3.30 ore, pe un traseu pe care-l știam, il urcasem acum doi ani. Este un traseu accidentat care are o panta solicitanta, fiind necesară putina atenție. Ne mai întâlnim cu câteva persoane care urcau spre refugiu, unii dintre ei cu celebra întrebare Cat mai este?.
      La ora 17:00 ajungem la Voina intr-un miros de grătare, muzica si gălăgie. Si la cabana “nebunia lui Salam” era la moda, asa ca am plecat glonț spre Rucar. Pana am ajuns la Rucar, pana am mâncat s-a facut 19:30. La 22.00 am ajuns in București dupa 3 zile de hoinarit prin Masivele Iezer si Fagaras. Am facut o tura cam solicitanta pentru forma in care eram, dar cu ambiție am dus-o la capăt.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post