Pe culmile Fagarasului – Vf Negoiu

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

 Perioada 18 – 20 iun 2016


 Traseu: Piscul Negru – Valea Paltinului – Lacul Caltun – Strunga Doamnei – Vf Negoiu


 Timp de mers: Ziua 1 – 4 ore, Ziua 2 – 8 ore


 Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 2 perechi, geaca puf, polare – 2, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, piolet, ham, coarda, ochelari de soare, crema de soare, alimente, cort, sac de dormit, saltea.


 Observatii: traseu dificil iarna ce necesita echipament adecvat si o pregatire fizica buna. Portiunile dificile sunt intre Portita Caltunui si Vf Negoiu. Exista apa pe traseu.

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 7221 m
Max elevation: 2492 m
Min elevation: 1188 m
Total climbing: 1374 m
Total descent: -82 m
Download

      Intenționăm de ceva timp sa fac un Fagaras, dar vremea acestui an a fost destul de capricioasa. Iar ca sa faci Făgărașul trebuie sa ai experiența, antrenament, multe cunoștințe tehnice mai ales pe timp de iarna si noroc de vreme buna. După o tura de anduranța in Bucegi pe Valea Gaura, următoarea ținta era Masivul Fagaras. Nu planificasem nimic pana când m-a sunat Catalin cu care nu mai fusesem de un an de zile plecat. El zicea ca nu a mai fost niciodată si ca si-ar dori sa facă in traseu in acest masiv. A picat la fix pentru ca si eu aveam de gând tot in Fagaras sa merg. Pica bine tura pentru ca era fix de Rusalii când majoritatea aveau liber. Stabilisem totul si acum eram la mâna vremii, de care nu poți fi sigur doar cu doua trei zile inainte. Vineri, cu o zi inainte de a pleca se anunța o vreme ideală.
       Cum planul era stabilit, sambata plecam spre Transfăgărășan si pe la 10 suntem la Piscul Negru. Ne echipam, pregătim rucsacurile si intram pe Valea Paltinului prin padure pe firul vaii. Vremea era călduroasă inca de la orele dimineții asa ca nu ne-am avântat asa rău si am luat-o ușor, pentru ca ziua era lunga si aveam timp berechet sa ajungem la Caltun. Nu mergem mult si trebuie sa trecem raul pe un podeț improvizat căruia ii acordam o mică atenție. Deocamdată traseul este ușor, trecem printr-o poiana facem câteva poze si ne vedem de drum. După un timp trecem din nou pe partea cealaltă de rău pe un podeț din lemn facut de curând. De aici începe cu adevărat traseul. Panta începe sa își arate gradele din ce in ce mai multe si sa ne testeze pregătirea fizica. Era normal sa urcam din ce in ce mai pentru ca doi dintre noi aveau un an de pauza. Luam si o scurta pauza la un moment dat sa ma ciugulim câte ceva si a mai ușura rucsacul. După 30 minute de când luasem pauza ajungem la bifurcatia in care se desparte traseul, unul continua pe triunghi albastru la Caltun iar celălat urca spre Saua Paltinul marcată cu punct albastru. Coborâsem acum vreo 3 ani pe acest traseu, nu prezintă mari dificultăți, poate unele de orientare. Nu mai mergem mult si ieșim in golul alpin de unde începe si spectacolul.                Peisajele erau din ce mai captivante, ieșind in evidentă semeția versanților făgărășeni. Cu rucsacurile grele si caldura apăsătoare, ascensiunea era tot mai grea. Mai luam câteva pauze de apa si ii așteptam pe cei din urma, pentru a nu lua mare distanța de ei. După primul prag urcat încep sa vad si turiști ce coborau de la Caltun. Probabil au plecat de la prima ora. Continuam urcusul ușor pe vale când ne întâlnim cu doi turiști care ratase traseul marcat cu cruce albastra ce ii ducea la Bâlea. Cu greu i-am inteles ce aveau de gând sa facă. Asa se întâmpla când pleci neinformat pe traseu, ai ocazia sa cauți traseul mult timp riscând sa te prindă seara, sa fii epuizat si sa ajungi cu greu la destinație. Ajungem in ultimul prag glaciar si uitându-ma pe GPS îmi dau seama ca nu mai este mult. Vantul începea sa bată cu putere, cum se întâmpla deseori in partea superioară a Masivului Fagaras.
       La lac nu erau foarte mulți turiști, erau 3 persoane cu care am intrat in vorba, spunându-mi ca au urcat unii pe Negoiu si ca ar fi o zona periculoasa cu zapada unde a alunecat cu tot cu colțari. Intru in refugiul vechi, in care inca se poate dormi si care va dispărea probabil din ce am inteles. Aici sunt si câteva locuri de cort, dar erau pline de apa si nici vantul nu permitea instalarea corturilor. Urc la refugiul nou aflat puțin mai sus, chiar pe traseul de creasta unde ma întâlnesc cu Adi si Mihaela. Pe Adi il știam de ceva timp si știam ca are de gând sa vina la Caltun, întâmplarea făcând sa ajungem in același timp. Numai era nimeni la refugiu, asa ca ne alegem locurile unde sa înnoptăm in caz ca vantul nu scădea in intensitate. După vreo 30 minute vin si ceilalți din urma ușori epuizați de greutatea rucsacurilor. Pana seara aveam timp destul de mâncat, relaxare, poze. Am facut cafea, am mâncat bine si spre seara am așteptat apusul peste Negoiu de pe Tancurile Laita. Zona este una superba pentru poze daca iti permite vremea. Nici marea de nori ce urca pe Valea Laita nu ne putea lasă indiferenti, pe seara s-au adunat câțiva nori, dar nici nu ma gândeam ce avea sa vina. Peste noapte a venit o furtuna in toată regula cu tunete si fulgere,care te trezea din cel mai adânc somn. Inspirați am fost pentru ca nu am montat corturile.
        Pana dimineața chiar când sa plecam pe Vf Negoiu a continuat sa ploua, dar după o ora dupa ce ne-am trezit afara era o vreme de parca nu se întâmplase nimic. Asa ca ne pregătim sa urcam pe al doilea varf din România ca înălțime. In Portița Caltunului ajungem repede, de unde începe marea provocare. Traversarea unui culoar lung de avalanșa. Nu mai era cazul acum de avalanșa, însă puteai aluneca ușor si cu greu te puteai opri daca nu aveai piolet. Doar eu aveam piolet asa ca trebuia atenție mare. Depășim zona cu greu si ajungem la ultima porțiune de zapada ce intra in Strunga Doamnei. Aici sunt lanțuri, unele acoperite cu zapada. La urcare era mai ușor, însă ne gândeam cum va decurge coborâre. Abordam traseul prin Strunga Doamnei, am zis sa nu riscam prin Strunga Dracului. Pana pe Vârful Negoiu au mai fost vreo 3 porțiuni cu zapada cărora le-am dat atenție mai mare.
      Dupa vreo 2.30 suntem pe varf, fiind norocoși pentru ca am ajuns pe timp cu soare si bucuroși pentru ca putem face poze, Nu am stat mult si dupa 10 minute am inceput sa coboram pe unde am urcat. In Strunga Doamnei  am luat o pauza de masa, dupa care ne-am continuat drumul. Ajungem la porțiunea cu lanțuri de unde trebuia sa concentram la maxim pentru a nu face o greșeala. Coboară Adi si Mihaela inainte, Mihaela avea colțari, dupa acea eu, ca in cazul in care aluneca cineva sa-l pot prinde. L-am simțit ușor obosit pe Catalin si ma gândeam ca poate aluneca. Nu coboram mult si asa si fost, lui Catalin i-au alunecat picioarele si s-a oprit in pioletul meu. Il înfingeam de fiecare data in apropierea picioarelor lui. Dupa ce ieșim toți in siguranța din aceasta porțiunea urmează marele culoar de avalanșa. Eu mergeam cu un metru mai jos, pentru ca in cazul ca aluneca cineva sa-l prind. Am mers ușor pana in Portița Caltunului, zona fiind periculoasa si vara, deoarece este cu expunere nordica si se păstrează zapada mult timp chiar si pe timpul verii. Din portița am coborât relaxați si satisfăcuți de atingerea vârfului.
       La refugiu ne-am relaxat vreo doua ore, am mâncat, ne-am odihnit puțin, ne-am facut rucsacurile si am părăsit refugiul care arată de nota 10. Felicitări celor care l-au facut, însă rămâi cu un gust amar pentru ca cei care au fost pe aici au inceput sa își lase amprenta. Au intrat cu coltarii si au distrus podeaua si scara de lemn. Probabil ca vor mai trece mulți ani pana când ne vom schimba mentalitatea si educația. Daca nu se construiește nimic, suntem revoltați ca nu se construiește nimic, daca se face ceva, se distruge in cel mai scurt timp. Nu a trecut niciun an de când a fost dat in folosința si deja au apărut primele semne ale compartimentului animalic al omului.
     Coboram pe același traseu pe care am urcat cu o zi inainte si din spatele nostru, ceata punea stăpânire pe Fagaras si cred ca si ploaia. Pe la jumătatea traseului începuse sa dea o bură de ploaie dar ne speriasem degeaba. Pana jos am avut noroc, pregătisem degeaba gecile de ploaie. Ajunși la Cabana Cota 1200 ne luam masina si urcam puțin mai sus la Conacul Ursului. Am dormit de vreo câteva ori aici, știind ca sunt condiții bune si in cabana si daca vrei sa dormi la cort. Seara am sărbătorit reușită cu un grătar si bere, nu si înfrângerea României cu Albania :)). Dupa meci nu am stat mult si ne-am băgat la somn, nu de supărare ci de o oboseala.
       A treia zi aveam planuri mărețe, sa urcam si pe moldoveanu. Însă informațiile unuia de la salvamont nu prea s-au adeverit, asa ca nu am putut intra cu masina pe unde zicea el si ne-am ales cu o avarie la masina si am luat calea Bucurestiukui. Oricum ascensiunea pe Moldoveanu era opțională, in funcție de cum ne simțim.
      In concluzie, Masivul Fagaras rămâne un munte capricios in orice perioada a anului, in care iti trebuie o organizare buna pentru a te bucura de peisajele si măreția acestui masiv fara incidente.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post