Muntii Hasmas, Poiana Tarcau – Haghimasul Mare

Muntii Hasmas, Poiana Tarcau – Haghimasul Mare

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 21 – 22 Decembrie 2019


Traseu: Balan – Poiana Tarcau – Cabana Piatra Singuratica – Varful Hasmasul Mare – Cabana Piatra Singuratica – Balan


Marcaj:  Balan – Poiana Tarcau , Poiana Tarcau – Cabana Piatra Singuratica , Cabana Piatra Simguratica – Varful Hasmasul Mare , , Cabana Piatra Singuratica – Balan


Timp de mers: Balan – Poiana Tarcau 1 ora 30 minute, Poiana Tarcau – Cabana Piatra Singuratica 2 ore 15 minute, Cabana Piatra Singuratica 1 ora 30 minute, Cabana Piatra Singuratica – Balan 1 ora 30 minute.


Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.


Observatii: traseul este usor, abordabil in orice perioada a anului, nu prezinta portiuni tehnice; in timpul ploilor torentiale, iarna sau pe timp de ceata pot fi probleme de orientare;

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 25.01 km
Max elevation: 1773 m
Min elevation: 823 m
Total climbing: 1402 m
Total descent: -1402 m
Download

        Un an trecuse de la ultima aventura in munții Hasmas. Desi era tot Decembrie, cadrul era diferit. Daca atunci aveam zapada si temperaturi negative, acum parca era o primăvara care își desfășura primele zile. Temperaturi pozitive si mici pâlcuri de zapada ce scădeau in consistentă in fiecare zi. Ca si anul trecut, aventura avea sa se desfășoare, in prima zi, pe timp de noapte. Suntem învățați cu astfel de activități nocturne si nu ne făceam griji.
     Ajungem in jurul orei 16:00 in Balan si doar o ora de lumina mai aveam pana la lăsarea întunericului. Aveam un traseu ușor, cam toate traseele din acest masiv calcaros sunt accesibile. De data asta pornim pe cruce rosie cu câteva sute de metri inainte de a intra in orașul Balan. Pe un drum forestier, ce urca in Poiana Tarcau, ne avântam cu pas apăsat. Am fi vrut sa prindem apusul sus, in poiana, dar slabe șanse. Pierduse ceva timp in Miercurea Ciuc cu masa si ceva cumpărături de la o alimentara. Pe drumul pietruit șerpuim pana in poiana, din când in când dând de mici porțiuni de gheata.
         Dupa o ora si jumătate, pe ultima geana de lumina ieșim in creasta. Mare lucru nu mai vedeam, asa ca scoatem frontalele. Schimbam macazul si urmărim banda rosie specifica traseului de creasta. Marcajul nu execeleaza si deseori il pierdem, însă track-il GPS ne salvează de fiecare data. In apropierea vârfului il pierdem si un drum bine conturat ne amăgește sa-l urmărim. Ne dam seama ca nu am facut bine si suntem nevoiți sa facem cale întoarsă. Am fi putut cobori direct in traseu prin padure, însă copacii desi nu prea ne dădeau voie, fiind nevoiți sa ne intoarcem. Chiar nu era momentul de a explora pădurea in profunzime. Găsim repede marcajul si trecem de o bariera de copaci căzuți de curând. Ne strecuram pe dedesubt si ne continuam aventura. Traseul are mod normal vreo 3 ore pana la cabana, dar ținând cont de condițiile de desfășurare al turei, probabil ca aveam sa facem ceva mai mult. Traseul intra din nou în padure pentru scurt timp apoi iese iar in gol alpin. Doar asta puteam remarca la lumina frontalei. Vremea era destul de buna, din când in când vantul se mai izbea de noi. Următoarea ținta era vârful edem pe care știam ca tb sa-l ocolim. Aici găsim ceva zapada, chair pana in marginea pădurii, pe unde mergea traseul. Dupa ce ocolim Vf Ecem ne lăsam spre cabana. Traseul pierde din altitudine si urmează o coborâre accentuată prin padure. Ne apropiem de cabana. Ceasul se apropia de 20:00, cu o ora mai mult decât ar fi trebuit sa facem. De, noaptea este altceva. In apropierea cabanei pierdem iar traseul furați de câteva urme si ne repliem la timp in traseu si nu mai aveam sa facem mult pana la cabana. La cabana slaba mișcare, doar un grup anima cabana, ceva mai numeros ca al nostru format din trei persoane. Luam in primire aceeași camera ca anul trecut si băgam in funcțiune soba. Venisem pregătiți, oricum, aveam la noi sacul de dormit. Traseul nostru de a doua zi avea sa fie ceva mai lunga, însă vremea nu era promițătoare. Aveam de gând sa urcam pe Haghimasul Mare si sa continuam pana in Poiana Alba.
       De dimineața sansele se reduc considerabil pentru a ne indepli obiectivul propus. Ceata obtura perspectiva. Ne duceam pana pe varf si acolo ne mai gândeam. Pana pe varf ceata a ramas la fel de deasa. Abia acolo ceata se risipește si avem noroc de peisaje frumoase. Chiar si asa facem cale intoarsa la cabana. La întoarcere chiar oprim des sa facem poze. Si la cabana luam o pauza de masa, aveam destul timp la dispoziție si un traseu scurt pana la masina. Urcam la punctul de belvedere, de unde perspectiva este superba, apoi ne lăsam in Balan pe banda albastra. Anul trecut il urcasem la frontala, iar mare lucru nu văzusem. In mai putin de o ora si jumătate suntem in Balan. Strabatem orașul la pas pana la masina. Orașul este trecut de timp. Fiind fost oraș minier, saracia a pus stapanire el. Aceeași situatie ca in Valea Jiului.
      Ajunși la masina, nu ne rămâne decât sa o intindem spre casa. Nu inainte de a trece prin Miercurea Ciuc sa mâncam. Un restaurant la care venim a treia oară. Cred ca e singurul din zona mai bun. Daca veniti in zona nu va chinuiți sa căutați foarte mult. La Gosser găsiți tot ce trebuie. 


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.