Piatra Dragoslavelor – Muntii Leaota

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

PERIOADA: 04 Ianuarie 2019


Traseu: Dragoslavele – Piatra Dragoslavelor (Muntele Vartoape) – Valea Luncii – Dragoslavele

Marcaj:  Dragoslavele – Piatra Dragoslavelor – Int PA , Sub Muntele Vartoape – Valea Luncii – Dragoslavele 

Timp de mers: Dragoslavele – Varful Vartoape 2 ore 30 minute, Varful Vartoape – Valea Luncii – Dragoslavele 1 ora 45 minute

Temperatura: – 15 grade, strat de zapada pe partea nordica 25 cm.

Distanta parcursa: 8.5 km; Diferenta de nivel cumulata: 779 urcare, 779 coborare;

Surse de apa: in partea superioara nu exista apa


Echipament: bocanci de munte de iarna, parazapezi, ciorapi de iarna – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell de iarna, bluza de corp – 1, geaca de puf, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 3, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, buff, caciula, bete trekking.


Observatii: traseele sunt usoare ca dificultate; pe ambele trasee pot fi probleme de orientare; a se evita in timpul ploilor torentiale insotite de descarcari electrice si iarna cand zapada este cazuta in strat consistent sau cand vizibilitatea este scazuta; 

Pentru orientare folositi track-ul GPS

Total distance: 8344 m
Max elevation: 1405 m
Min elevation: 666 m
Total climbing: 779 m
Total descent: -779 m
Download

     Piatra Dragoslavelor am vazut-o acum doi ani cand, intr-o drumetie pe Muntele Cioara, stralucea in bataia soarelui. De atunci intrase pe lista noastra. De jos pare un colos in care iti trebuie conditie fizica buna pentru a o dovedi. Piatra vegheaza asupra localitatii Dragoslavele la fel cum Matterhornul vegheaza asupra localitatilor Zermat sau Cervinia, bine, respectand proportiile. Dis de dimineata plecam spre Culoarul Rucar – Bran, din care facem accesul pe traseul nostru de astazi. Intram pe Valea Luncii o suta de metri cu masina pana dam de un loc unde putem parca.
    Ne echipam rapid, frigul patrunzator musca din noi. Se prognozau multe grade cu minus iar noi venisem bine pregatiti pentru a face fata gerului. Pe un drum inghetat bocna pasim atenti pe crusta de gheata ce-ti dadea emotii la fiecare pas. Raul care curge chiar pe mijlocul drumului devenise de sticla. Speram sa nu avem mult de indurat chinul asta si peste cateva sute de metri incepem sa pasim pe o zapada ce scrasnea sub presiunea bocancilor. Varful are doar 1430 m, dar diferenta de nivel este totusi mare, sunt cam 800 de metri de urcat. Daca nu ai o conditie fizica buna, nu e chiar usor.
    Mergem ceva timp pe drum pana la un moment dat cand ne inscriem pe versantul din dreapta pentru a urca pe culme. Urmarim marcajul triunghi albastru, găsindu-l ceva mai rar, insa nu era greu de intuit pe unde merge traseul. Avansam usor, toti eram in forma buna, iar zapada pe care mi-o inchipuiam ca o vom gasi era de cativa centimetri. Traseul merge in continuare pe un drum satesc larg pana cand face stanga si incepe sa urce pe interfluviu. Panta se amplifica si ea, fiind nevoit sa renunt la geaca. Desi temperatura scadea cu siguranta de – 10 grade, o bluza de lana si o bluza termica imi erau de ajuns pentru a suporta gerul. Dupa o ora de mers sunt curios sa vad cum se prezinta ceaiul din termosul pe care tocmai l-am achizitionat. Citind mai multe review-uri am optat pentru unul de la Primus. Pana acum umblasem cu niste chinezarii de la Kaufland, dar nu prea faceau fata cu brio nici pe o vreme mai calda ca acum. Cand desfac dopul constat ca ceaiul este la fel cum l-am turnat acasa, aproape clocotit. Asa parca mai merge. Pe astfel de temperaturi nici nu trebuie sa iti lipseasca un termos sau chiar sa iei cu tine un arzator cu butelie. La temperaturi extreme cu minus te poti dezhidrata repede. Apa ingheata imediat sau este asa de rece incat nu e indicat sa o bei, mai ales dupa efort intens. Am patit-o de vreo caeva ori iarna. 

     Dupa un urcus sustinut iesim pe un grohotis instabil la fel de abrupt. Nu intampinam dificultati si ne vedem de drum in continuare. De aici avem si vedere buna, oprind de cateva ori pentru poze. Dupa ce trecem de portiunea de grohotis intram pentru putin intr-o padure din care scoatem capul in creasta. Privelistea devine din ce in ce mai incantatoare. Soarele stralucea intens, nesperat de mult fata de ce dadeau site-urile meteo. Parca se mai si incalzise putin.
    Ajunsi in creasta luam o mica gustare, nici nu puteai mai mult pentru ca frigul era patrunzator. La cum se vedea cand ai ajuns in creasta, ziceai ca esti in marele masive calcaroare, cum ar fi Piatra Craiului. In Leaota nu prea mai gasesti asa ceva, culmea principala are un aspect domol, traversata de drumuri largi accesible chiar si cu masinile. Ne multumeste alegerea facuta si continuam cu entuziasm spre marele varf. Oprim des pentru poze, aveam perspectiva buna spre tot ne inconjoara. Urmeaza un ultim efort pe langa o padure cu copacii retezati de vant si trasnet, si in cateva minute suntem in top. Poposim pe Varful Vartoapele cu cei 1430 m ai sai. Spectacolul era la fel de placut pentru ca vremea tinea cu noi astazi. Aveam vizibilitate buna, vedeam Culmea Leaota, Bucegiul, Craiul, Iezerul, chiar pana in Cozia. Pe varf se afla o cruce mare si niste antene alimentate de cateva panouri solare. O scurta sedinta foto si o masa la fel de scurta, mai mult nu ne permitea temperatura de afara. Cum scoteai manusa cum simteai niste intepaturi.
     Pentru coborare alegem fata nordica, una mai imbelsugata cu zapada, pe care ne dam repede la vale. In scurt timp ajungem la intersectia cu traseul punct albastru ce pleaca tot de unde am venit noi si continua pana in Saua Prisloapelor. Noi facem stanga si ne lasam spre Dragoslavele. Traseul este usor chiar si in astfel de conditii, este o plimbare prin padure. Mergem inca vreo 30 de minute prin padure si iesim din nou la lumina, facand stanga pe firul vaii. Dam de un indicator care ne spune ca mai avem cam o ora pana in sat. Ne intalnim cu traseul pe care am urcat si nu ne ramanea decat sa ne mentinem cat mai bine echilibrul pe poteca inghetata ajutati de betele de trekking. Terminam repede tura, in jur de 14.30 suntem la masina. Tura de pe Matternorul Dragoslavenilor ia sfarsit.



Related Post