Tablouri de toamna – Muntii Leaota

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

 Perioada: 15 octombrie 2017


Echipa: Florin, Teo, Stefan


 Traseu: Dragoslavele – Valea Caselor- Muntele Iuda – Varful Cioara – Muntele Albescu – Saua Prislopel – Valea Caselor – Dragoslavele
 Timp de mers: Valea Caselor – Varful Cioara 4 ore, Varful Cioara – Muntele Albescu 30 minute, Vf Albescu – Saua Prislopel – Valea Caselor 3 ore
 Marcaj: Valea Caselor – Varful Cioara , Varful Cioara – Varful Albescu nemarcat, Varful Albescu – Saua Prislopel , Saua Prislopel – Valea Caselor 
 Distanta: 18.3 km
 Diferenta de nivel cumulata: 1101 m urcare, 1268 m coborare 
 Surse de apa: Nu exista surse de apa 


 Echipament: bocanci, ciorapi de vara – 2 perechi, pantaloni scurti – 1 perechi, pantaloni lungi – 1, polare – 1, bluza de corp – 1, tricou maneca scurta –2, geaca de ploaie si vant, manusi, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.


 Observatii: traseul este mediu ca dificultate, poate prezenta dificultati de orientare din cauza marcajului rar si sters in partea superioara, nu exista apa pe traseu.

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 21755 m
Max elevation: 1839 m
Min elevation: 658 m
Total climbing: 1383 m
Total descent: -1383 m
Download 

     Albert Camus spunea ca toamna este a doua primăvara cand fiecare frunza este o floare. Intr-o zi frumoasa de Octombrie dupa 3 ore de mers cu masina suntem in Dragoslavele, mai exact pe Valea Caselor, de unde își are începutul traseul nostru ce avea sa ne poarte spre Vf Cioara pentru a ne bucura de magia toamnei. Trecem pe străduța îngusta ce trebuie sa o împărțim cu vacile ce merg la păscut la marginea satului îndrumate de săteni. Pentru ei era o zi ca oricare alta, pentru noi una mai specială, voiam sa ne relaxam mintea in natura Munților Leaota. Lăsam masina lângă cantonul de lângă bariera, mai mergea pana mai sus dar aveam de gând sa coboram pe banda galbena si sa ajungem cat mai repede la masina.
     Pornim pe drumul pietruit pe traseul cruce rosie, un marcaj rar si sters înca de la inceput. Întâlnim un localnic ușor mahmur cu care greu te puteai înțelege, întrebându-l daca stie ceva de traseul nostru. Smulgem câteva informatii, dintre care si timpul pana pe vârful Cioara, 1 ora 30 minute, imposibil de scos timpul asta știind faptul ca avem o diferența de nivel de 1000 m. Vremea era aliatul perfect in aceasta zi, știam ca vom avea parte de clipe si peisaje captivante, exact ce căutam. Dupa al doilea pod părăsim drumul pietruit si intram in padure pe un drum de exploatare ravenat in multe locuri. In spate se iveau imaginile pe care le căutam, mixul de culori dat de frunzele copacilor, cerul albastru, albul zăpezii de pe vârfuri. Luam altitudine ceea ce înseamnă ca panta se accentuează, urmăream frecvent GPS sa vedem cat am urcat. Inca de la inceput am dat drumul la track, acest traseu îmi lipsea de pe harta, un bun prilej de a colecta date noi pentru pagina noastră web cu Munții Leaota. Marcajul devine tot mai rar si sters pe măsura de urcam, Leaota suferă la capitolul marcaje si indicatoare, pare putin uitat de lume. La prima deschidere suntem dupa o ora, loc in care se afla un fost adapost ce sta sa cada. Ne odihnim putin pentru a lua ceva energie, o ciocolata, o vitamina, o gura de apa. Zona se spune ca ar frecventata de animale sălbatice, asa ca ne facem deseori prezenta cu un dispozitiv ce scoate un sunet destul de asurzitor.
     Dupa 10 minute reintram in circuit, dam de o zona de ciuperci de diferite forme si culori. Este traseul ideal daca vii sa vezi culorile toamnei, fiecare specie are o culoare diferită dând un aspect mirific. Mi-ar fi plăcut sa va descriu fiecare arbore in parte însă nu sunt un asa bun cunoscător. Pășim in continuare pe drumul larg si din când in când dam de câte un marcaj sters. In multe locuri lipsește cu desăvârșire, probabil copacii tăiați sau doborati de vant au facut ca sa dispară, pe vreme rea sunt cateva locuri cheie unde ai putea avea probleme de orientare. Prima stana care o întâlnim este in nota traseului, părăsită, stand sa cada.
     Lupta ce panta este tot mai acerba, gradele cresc, iar noi dam totul pe teren cum zice Gica, inca 500 m ne despărțeau de Vf Cioara, adică o repriza. Dupa ceva timp dam din nou de o baraca posibil tot o fosta stana, traseul este unul dezolant si părăsit. Timpul se scurgea cu rapiditate, asa ca mărim pasul, nicidecum nu puteam scoate timpul care ni-l dăduse localnicul cu care ne întâlnisem. In golul alpin ieșim in apropierea vârfulului, loc in care dam si de primele petice de zapada. Priveliștea te copleșește, incepem sa fim răsplătiti din ce in ce mai mult pentru efortul depus. Piatra Craiului, Iezer, Bucegi, culmea principala a Leaotei te înconjoară daca ajungi pe Vf Cioara, un punct de belvedere si campare ideal. Luam o pauza, trebuie sa ne odihnim si sa ne alimentam cu ceva dupa asa efort. Cu greu ne ridicam sa plecam, începuse sa ne placa leneveala.
    Luam direcția Muntelui Albescu, pe un traseu bine conturat însă nemarcat si ne întâlnim cu cel marcat banda galbena de unde coboram. Traseul a fost marcat de curând dar pana la marginea pădurii sus sunt șterse si rare. Dam de câteva tauri si de doua stane ce sad pe partea dreapta a traseului, iar in curând intram in padure pe drum forestier ușor de urmat. Ieșim dupa ceva timp la o stana noua loc din care se se vede bine Piatra Dragoslavele, apropiindu-ne de Saua prislopel. Si aici peisajele sunt divine, covoarele multicolore  ce seamănă cu câmp de flori ne incanta privirea. Irosim ceva timp pentru poze, cum sa pleci asa repede cu asa spectacol in jurul tău. Planul nostru era sa mergem pe banda galbena pana in Dragoslavele, dar când am urcat am văzut un indicator ce scria ca drumul duce la Schitul lui Mogos si este marcat cu cruce galbena pe care l-am întâlnit si acum la coborâre, numai bine ca ne scotea in apropierea mașinii. Serpuim ceva timp pe drumul pietruit accesibil mașinilor pana ne întâlnim cu traseul pe câte plecasem, de aici mai aveam 15 minute.
     Dupa 9 ore punem capăt drumeției noastre in Masivul Leaota, in care culorile toamnei ne-au oferit ocazia de a realiza fotografii de pus in rama. 


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post