Pe potecile Craiului – Marele Grohotis

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada 18 Aprilie 2017


 Traseu: Cojocaru – Cabana Garofita Pietrei Craiului – Marele Grohotis – Cerdacul Stanciului – La Prepeleag – Crucea Granicerului – Cabana Dragos Bejan – Cojocaru


 Timp de mers: 6 ore 30 minute


 Echipament: bocanci, ciorapi 3 perechi, parazapezi, pantaloni de corp, suprapantaloni goretex, manusi – 2 perechi, geaca puf, polare – 2, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente.


 Observatii: traseu recomandat celor experimentati pe traseele de iarna. Necesita o pregatire fizica buna. Poate prezenta dificultati in unele locuri datorita caderilor mari de zapada. In partea superioara nu exista apa.

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

     De ceva timp ne gândeam ca a treia zi de Paste sa o dedicam muntelui. Greu ne-am decis asupra destinatiei, analizând rând pe rând Masivul Postavaru, Masivul Grohotis si Masivului Piatra Craiului. In cele din urma ne-am hotărât sa mergem in Crai. Unele locuri erau inca necunoscute, Cabana Garofiță Pietrei Craiului, Crucea Granicerului, Cabana Dragoș Bajan, Peștera Urșilor reprezentau interes pentru noi. Vremea era singura problema cu care ne confruntam. Intr-o perioada in care atmosfera era instabila, marți avea sa fie singura zi cu timp frumos.
      Parasim Bucureștiul la ora 5:30 cu trenul pana in Titu, unde ne întâlnim cu Ștefan si Teo. Plecam cat mai repede spre Podu Dâmboviței, fiind constrânși de timp, aveam ultimul tren de întoarcere la 19:55. Dupa o scurta pauza de cafea la Mausoleul Mateias pornim spre Satul Static, punct de plecare a traseelor noastre. La 10:00 suntem in apropierea hidrocentralei si căutam un loc de parcare. Ne gândeam la plecare cum va fi drumul de la Podu Dâmboviței pana aici, el nefiind inca asfaltat. Se prezenta in condiții bune, accesibil oricărui tip de automobil.
    In 10 minute ne echipam si plecam pe un drum forestier pana la primul punct important, Cabana Garofița Pietrei Craiului, la care ajungem intr-o ora. Locul era pustiu, doar cabanierul ne-a întâmpinat, discutand cu el vreo 10 minute. Era vizibil supărat de situația in care se afla cabana. Lipsa turiștilor de anul acesta este tot mai profunda. Zona este putin cunoscuta, majoritatea preferând traseele ce duc la Cabana Curmătura. Cauzele acestei crize de turiști sunt: slaba promovare a zonei si lipsa mijloacelor de transport, singura varianta fiind masina personală. Cabana se prezintă bine, renovată de curând, are o capacitate de 23 de locuri, bucătărie, locuri de cort si o priveliște frumoasa.
    Ne luam rămas bun de la cabanier si intram din nou pe traseul marcat cu cruce galbena. Ne tenta ideea de a urca in Poiana Tamaselului, dar era ocolul prea mare si nu cred ca ne încadram in timp. Intram pe o vaiuga in care aveam deschidere buna spre creasta, observam chiar de jos Marele Grohotis. Opream des pentru a identifica vârfurile importante ale Craiului. Dupa vreo 30 de minute de mers zapada își face simțită prezenta, stratul fiind din ce in ce mai consistent. In 50 de minute suntem la intersecția cu traseul triunghi rosu ce vine din Plaiul Foii si duce la Cabana Dragoș Beian, pe care intenționăm sa intram la coborâre pentru a ajunge la masina. Ținem in continuare traseul cruce galbena, comun mică distanța cu triunghi rosu, pana când facem stanga si luam cu asalt ultima porțiune spre Marele Grohotis. De aici panta este accentuată la care se adauga 20 de cm de zapada recent căzută. Eram toți in forma buna, urcam fara probleme, câteodată ne mai fugea piciorul din cauza pietrelor aflată sub omătul moale. Se vedea luminișul, semn ca ne apropiam de Marele Grohotis. Desi la un moment dat ajunsesem in capătul lui in partea de jos, traseul il ocolește putin si iese undeva la capătul lui in sud, unde întâlnește poteca marcată cu triunghi albastru ce duce in Saua Funduri.
      Aproape trei ore ne-a luat pana la intersectia traseelor, mai putin decât preconizam noi. Ne abatem putin de la traseu si intram pe Marele Grohotis pentru a captura imagini frumoase cu tot ce aveam in jur. Reluam drumul pana la peștera, aici stabilisem ca mâncam. In gura Peșterii Stanciului zăbovim 30 de minute la masa cu produse traditionale pascale aduse de fiecare dintre noi. Aveam nevoie de energie dupa efortul depus, mai ales ca nu am mancat nimic de dimineața.
    Următoarea ținta era Cerdacul Stanciului de care, alături de Peștera Stanciului, se leagă legenda haiducului Stanciu Bratu, locuri in care el își avea ascunzișul. In 5 minute ajungem la cerdac, încercând sa intram in el, însă un strat de gheata ne împiedica. Ne vedem in continuare de drum pe poteca accidentata cu multa zapada in multe locuri. Croim drum repede spre următoarea ținta, La Prepeleag, loc in care se intersectează cu traseul cruce rosie ce se lasa la Crucea Grănicerului. Trebuia sa fim atenți la indicator, deoarece pe aici trebuia sa coboram si noi.
      In 30 de minute dam de intersecția celor doua trasee si ne lăsam pe un traseu abrupt ușor accidentat. Dupa 5 minute de coborâre auzim voci, iar din urma noastră vine un câine speriat si bucuros  in acelasi timp ca ne-a văzut. Strigam către cei care l-au pierdut crezând ca au pățit ceva. Ne-au asigurat ca sunt bine, vazandu-ne de-ale noastre. Daca la urcare traseul a fost plăcut, la coborâre nu pot spune același lucru. Panta abrupta cu zapada si noroi, cu copacii desi, unii căzuți, iti creau disconfort. Voiam sa ajung cat mai repede la Crucea Granicerului, dar nu puteam risca mult, aveai oricând posibilitatea sa aluneci. Pe marcaj scria 1 ora, însă noi am ajuns in 40 de minute in punctul in care ziceam mai devreme ca o sa ajungem, adică traseul marcat cu triunghi rosu pe care l-am întâlnit la urcare. In acest loc se afla Crucea Granicerului amplasata in memoria lui Dobre Matei, cazut de pe munte in anul 1912.
    In continuare traseul nu mai prezintă dificultati, coboară pe un drum lejer pana intr-o poiana superba, unde ai peisaje de vis si in care se afla cabana Dragoș Bajan, intrata de curând in circuitul turistic. Nu este o cabana destinata oamenilor ce urca pe munte, ci mai degrabă celor ce vor sa petreacă. Dupa 2 poze cu cabana, plecam. Mai aveam un hop pana la masina. Vremea începea sa dea semne de schimbare, prognoza data de Meteoblue se adeverea. Cele 7 ore de soare ne-au ajuns sa ne bucurăm de natura, de ținuturile Craiului.
    La 16:30 se încheie aventura noastră montana, ce ne-a adus relaxare si o experiența frumoasa, fiind una dintre turele ce m-au încărcat pozitiv cel mai mult. Pana ne schimbam si mâncam se face 17:00, plecând repede spre Titu, nu inainte de a vizita Peștera Urșilor sau Peștera Colțului Spart cum este trecută pe unele harti. Peștera este destul de mare, formată din doua galerii. Stam vreo 10 minute, merita mai multa atenție, dar eram presați de timp. Cu viteza plecam spre Titu, oprind pentru putin timp in localitatea Voinesti renumita pentru livezile de meri si cireși.
   Cu 15 minute inainte ajungem in gara pentru a lua trenul. Ne luam la revedere multumiți de evenimentele ce s-au succedat perfect in decursul întregii zile.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



     

Related Post