In Tara Dornelor – Varful Giumalau

PERIOADA: 28 – 30 DECEMBRIE 2017


Echipa: Florin, Ciprian, Emilia


Traseu: ziua 1 – Cabana Rarau – Pietrele Doamnei – Cabana Rarau, ziua 2 – Satul Rusca – Cabana Giumalau – Varful Giumalau si retur
Timp de mers: 2 ore – Circuitul Pietrele Doamnei, 9 ore Satul Rusca – Varful Rusca si retur (Satul Rusca Cabana Giumalau 3 ore, Cabana Giumalau – Varful Giumalau 1 ora 30 minute)
Marcaj: Circuitul Pietrele Doamnei , Satul Rusca – Cabana Giumalau , Cabana Giumalau – Varful Giumalau 
Distanta: 10.73 km tur
Diferenta de nivel cumulata: 1078 m urcare, 9 m coborare 
Altitudinea minima 766 m, altitudinea maxima 1857 m
Viteza de deplasare 2.88 km/h
Drum de acces: Ruta CFR Iasi – Vatra Dornei
Greutate rucsac  10 kg
Surse de apa: exista apa pe traseu, iarna poate fi conditionata de scaderea temperaturilor
Innoptare: Casa di David – Vatra Dornei


Echipament: bocanci, ciorapi de iarna – 2 perechi, pantaloni lungi – 2, polare – 1, bluza de corp – 2,  geaca de ploaie si vant, geac de puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, bete de trekking, parazapezi.


Observatii: traseul este mediu ca dificultate, in partea superioara pot fi probleme de orientare pe timp de vreme rea. 


Problem showing album.
1. Please recheck your google user id : 103572681594466156022
2. Please recheck your album id : 6507187359953121473
3. Please confirm whether this google plus album is public album (visible to everyone).
4. Check official website for more information click here

     La orele amiezei suntem in Țara Dornelor, in orașul Vatra Dornei, principalul centru turistic al Bucovinei. Cum ajungem in oraș mergem la pensiunea Casa di David. Cu greu am găsit cazare in aceasta perioada, intenția noastră in prima faza fiind sa înnoptăm la Cabana Giumalău, dar gazda trebuia sa coboare in perioada aia. Planul nostru presupunea ca in prima zi sa urcam in Căliman la 12 Apostoli, însă timpul avut la dispoziție nu era suficient pentru acest traseu.
      Găsim repede o varianta de rezerva si plecam spre localitatea Chiril, de unde urcam pe Transrarau pana la Cabana Rarau, care mai degrabă este un hotel de lux. In mod normal porțiunea asta este închisă iarna, porțiunea accesibila fiind Pojorata – Cabana Rarau. Aglomerație mare in zona, accesul cu masina este cauza acestui fenomen. Este ceva similar Bucegilor sau Postavaru unde poti urca cu telecabina sau cu masina. In scurt timp ne echipam si pornim pe traseul circuit ce te poarta prin rezervația Pietrele Doamnei. Traseul pleaca de lângă cabana pe cruce albastra. Desi este un traseu scurt si ușor, pe timp de iarna poți avea probleme din cauza gheții. Urcam ușor, cu atenție la orice pas pana ieșim la lumina. Frumusețea locurilor te acaparează, pentru cei care au timp putin la dispoziție si vor sa facă o drumetie, traseul poate fi o varianta buna. Ajungem in 40 de minute printre Pietrele Doamnei si admiram cu ardoare ce vedem de aici. Poți continua probabil mai sus daca vrei sa ai o priveliște mai buna, însă in astfel de condiții nu era cazul. Te poți dezechilibra si aluneca ușor. Stam ceva timp pana frigul pătrunzător ne alunga. Pășim cu atenție si continuam circuitul spre Cabrana Pietrele Doamnei. Traseul se prezenta mai bine si ieșim repede la un indicator de unde ai doua variante, fie pe Vf Rarau, fie continui la Cabana Rarau. De la indicator facem cam 30 de minute pana la masina.  Tot circuitul a durat vreo 2 ore cu tot cu pauze. A fost un antrenament bun pentru ce aveam sa facem a doua zi. Coboram in Vatra Dornei si pana seara stam pe lângă pensiune. Intenționăm sa nu ducem la somn mai devreme, timpul petrecut pe transport conta mult.
      Dimineața ne trezim inainte de ivirea zorilor, pregătim fiecare rucsacul si plecam spre localitatea Rusca. De aici aveam sa urcam pe Giumalău si tot aici sa coboram. Primul urca pe Valea Giumalău si Valea Rusca, pe triunghi roșu si cel de coborâre pe culmea Bobeica, pe banda galbena. Lăsam masina chiar la intrarea in sat intr-o parcare pentru utilaje. Se poate continua pana la marginea satului pe drumul asfaltat.  Gonim prin sat prin lătratul câinilor timp de 30 de minute, dupa care mergem pe drumul pietruit acoperit cu o crusta de gheata. Ne simteam bine din punct de vedere fizic, înaintând lejer, bine, nici traseul nu avea  cine stie ce dificultate . Pe indicator arată 3 ore pe ambele trasee pana la Cabana Giumalău, dar pe timp de iarna e bine sa iei in calcul cel putin o ora in plus. Pe măsura ce urcam începe sa creasca si stratul de zapada, ne așteptam ca sus sa fie un strat consistent. Ne pregătisem sa înfruntăm capriciile iernii, aveam echipamentul necasar unei ture de iarna. Depășim prima curba, iar imediat dam de câteva clădiri părăsite ce stau sa cada, putea fi o zona buna de cabane la care sa vina turiști. Traseul începe sa se închidă din ce in ce mai mult, cu brazi ce strajuiesc de o part si de alta drumului. Este accesibil in orice perioada a anului, mai ales ca este bătut de mașini sau snowmobile iarna, fara a fi nevoie sa iti croiesti drum prin troiene. Timpul parcurs trecea de doua ore, când ajungem la un mic popas in care se afla si un izvor captat printr-o țeava. Nu mai aveam asa mult pana la cabana. Dupa 3 porțiuni in care tăiem drumul suntem in golul alpin, loc din care zărim cabana stinghera ce sta in bătaia vântului. Inainte de a ajunge la cabana întâlnim o stana in stare buna, un adapost bun daca nu avem loc la cabana sau daca nu nimerești cabana pe vreme rea. Urcam la cabana in 15 minute. Din ce știam noi nu ar fi trebuit sa fie nimeni aici, pentru ca aveau sa coboare in sat pentru aprovizionare, însă când am ajuns ne-a întâmpinat cabaniera. Cabana este una pur montana, dedicată iubitorilor de drumeții sau ski, una din puținile cabane rămase in viața. Din informațiile obtinute aflam ca are o capacitate de 28 locuri, toaleta in cabana, apa de izvor, curent permanent de la eoliană si panouri solare, nu servește masa decât pentru grupuri organizate la cerere. Daca vrei sa petreci o seara in sălbăticia munților Giumalău, cabana este locul ideal, mai ales ca ai parte si de o gazda primitoare.
     Stam in jur de 40 minute in cabana pana mâncam ceva si ne odihnim putin. Obținem câteva informatii prețioase de la cabaniera despre traseul ce vream sa coboram. Din ce ne spunea nu prea se aventurase nimeni pe acolo, fiind zapada mare si copaci căzuți de la ultima furtuna. Întâi urcam pe varf luând in piept panta abrupta pana la primul pisc, dupa care care se mai domoleste si merge îndelung ceva timp cu mici denivelări pana la crucea de pe varf. Stratul zăpezii măsura centimetri buni, pe unele locuri fiind spulberată. Chiar daca era tare, te mai afundai din când in când. De ce înaintam vantul își marea viteza, cum scoteai mănușa cum iti îngheța mâna.
     Pe varf ajungem la 13:50 in bătaia vantul aprig ce iti dădea senzația de multe grade cu minus. Priveliștea copleșitoare de pe varf iti spunea sa mai stai, aveai ce admira, Rarăul, Calimanul, Bistriței, Suhardul, chiar Rodnei, însă in condițiile existente acum nu puteai rezista mult. De toți acești munti te poți bucura daca ai noroc de vreme buna. Noi am avut parțial, pentru ca Rodnei se ascundea in nori. Frigul si vantul ne alunga dupa vreo 15 minute, dupa câteva poze si o privire de ansamblu spre Rarau o ștergem inapoi. Coboram rapid la cabana, continuând pe banda galbena. Ne încercam norocul prin nămeții de jumătate de metru, la care se adauga marcajul rar. Dupa 30 de minute de mers razbatem greu, lipsa marcajului, zapada mare, ora târzie, toate ne dau de gândit, asa ca hotărâm sa ne întoarcem pe unde am urcat. Traseul il știam si puteam cobori la frontala fara probleme. Ne lăsam repede la vale, iar pe ultima geana de lumina coboram pana la jumătatea traseului. De aici suntem nevoiți sa facem uz de frontale. Trebuie sa fii pregătit de astfel de momente, frontala este un accesoriu de baza ce nu trebuie sa iti lipsească din rucsac. Cu pași repezi in doua ore suntem in Rusca la masina. Drumetia noastră in Munții Giumalău ia sfârșit dupa 9 ore cu tot cu pauze.
        Dupa doua zile de aventura in Tara Dornelor, a treia zi plecam acasa, vremea s-a inchis si nu mai era rost de vreun traseu. Incheiem anul cum trebuie, adica cu o drumetie. A fost un an plin, cu 24 de ture montane, in care am explorat 18 unitati montane si 55 de trasee marcate si nemarcate. Sper ca si 2018 sa fie un an la fel de plin ca 2017, sau chiar mai bun.

Related Post