Muntii Retezat iarna – Varful Peleaga

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 17 – 19 Ianuarie 2020


Traseu: Carnic – Gentiana – Lacul Pietrele – Saua de Iarna – Coltii Pelegii – Vf Peleaga si retur


Marcaj:  Carnic – Cabana Gentiana , Cabana Gentiana – Lacul Pietrele , Lacul Pietrele – Saua de iarna nemarcat, Saua de iarna – Varful Peleaga .


Timp de mers: Carnic – Cabana Gentiana  2 ore 30 minute, Cabana Gentiana – Varful Peleaga 4 ore


Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, fleece – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi – 3, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coltari, piolet, casca, ham, coarda, caraba, bete trekking, termos.


Observatii: traseul de la Lacul Pietrele pana pe Varful Peleaga, prin saua de iarna, este recomandat celor cu experienta pe timp de iarna si echipati corespunzator traseelor de iarna la altitudine (coltari, piolet, ham, casca, coarda).

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 9750 m
Max elevation: 2473 m
Min elevation: 1036 m
Total climbing: 1474 m
Total descent: -37 m
Total time: 05:00:36
Download

       Retezatul era unul dintre munții cu altitudini de peste 2500 de metri in care nu ajunsesem iarna. Distanța si accesul greoi in masiv ii face mai scump la vedere, mai ales pe timp de iarna. Anul asta nu vream sa-l ratez. Cu planul deja facut de ceva timp, doar vremea mai reprezenta un impediment. Dar toate parca erau făcute pentru Retezat. Pentru weekend se anuntau numai zile cu soare.
      Ne îndreptam spre Carnic si ajungem chiar la lăsarea serii. Pentru a treia oară in  aceasta iarna frontalele ne călăuzesc pașii pana la destinația din prima zi, astazi, Cabana Gențiana. Intram adânc in bezna pădurii pe cei cativa zeci de centimetri de zapada bătătorită. Nu mai ninsese de ceva timp, având urme bune pana la cabana, chiar gheata in unele locuri. Punem coltarii in picioare pentru a nu patina in panta si urcam iute spre cabana. Alegem ruta directa fara a mai trece pe la Cabana Pietrele, închisă pe timp de iarna. Ajungem la cabana ceva mai devreme decât estimam noi si nu ne rămâne ca pana seara sa stam la cadurica. Credeam ca noi suntem singurii nebuni ca au ajuns asa târziu, însă la fiecare ora tot apăreau, pana ce cabana aproape ca s-a umplut. Cu siguranța somnul nu avea sa fie unul asa de bun intr-o camera de 24 de persoane. 
       Dimineața ne trezim la ivirea zorilor si pana mâncam si ne echipam trece de ora 08:00. Traseul pana la Lacul Pietrele il știu bine, abia ce fusesem pe el in vara. Dar acum peisajul se schimba complet. Abia daca iti dai seama unde este lacul, noroc cu indicatorul. Avem zapada buna, înaintând ușor. Probabil era una dintre iernile cu cele mai putine precipitatii, crestele fiind mai mult dezgolite. De la lac mai mergem putin si ne lăsam in stanga pe traseul de iarna ce iese in saua de iarna dupa vârful Custura Bucurei. Cica ar fi mers si prin Curmătura Bucurei, însă noi am preferat sa scurtăm traseul pentru ca nu aveam asa mult timp la dispoziție. Echipati cum trebuie pentru o tura alpina, adică piolet, colțari, coarda, ham, casca, coarda, luam altitudine spre creasta. Zapada avea din ce in ce mai multi centimetri, dar înaintam bine pentru ca era inca tare. Avem o porțiune cu panta accentuată unde urcam putin mai lent. Ieșim in creasta pe un vant puternic, știam ca ne așteaptă. Nu avem încotro si suntem nevoiți sa-l înfruntăm pana pe Peleaga. Pana acolo trebuie sa trecem Coltii Pelegii, acum cu putina zapada. O porțiune de traseu mergem pe traseul de vara, nu exista pericol de a pleca zapada, de fapt nici nu avea ce sa plece. Abia spre final ne repliem in creasta matematica si ocolim stâncile cu atenție. Vantul lua proporții, uneori fiind nevoiți sa ne ținem bine.
       Pe varf atinge cote maxime si dupa câteva poze facem cale întoarsă. Desi era o vreme buna, cu soare, vantul te zbârlea bine. Pe traseul de întoarcere ținem creasta matematica, părea mai bine la colțari pe ea. Ajungem rapid in saua de iarna, iar de aici avem o misiune usoara. Oamenii mișunau ba in sus, ba in jos. Zapada se dezmorțise putin, afundandu-ne bine in unele locuri. Ne grăbim sa ajungem la cabana pentru ca nu aveam de gând sa ne oprim aici, pentru a înnopta aveam de gând sa coboram pana jos.
      La cabana luam o pauza de masa si undeva pe la 17:00 ne lăsam la vale. Era evident ca ne va prinde iarăși noapte, însă ce mai conta, eram obișnuiți cu ea in ultimul timp. De data asta trecem pe la Cabana Pietrele ce are trase obloanele pe timp de iarna. Doar la Salvamont era ceva lumina. Cum cazare nu prea găsești pe perioada iernii in Carnic, mergem in Raul Alb unde găsim o pensiune de nota 10, Casa Badea, ideală pentru un somn bun si o masa la fel de buna. Duminica ne întoarcem acasa pe unde am venit.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.