Retezat si Piule, liniste si aventura!

Retezat si Piule, liniste si aventura!

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 20 – 21 Iunie 2020


Traseu: Ziua 1 – Cheile Butii – Culmea Plesa – Varful Piule – Saua Iepei – Cabana Buta; Ziua 2 – Cabana Buta – Saua Plaiul Mic – Papusa Custurii – Vf Custura – Saua Plaiul Mic – Cabana Buta – Cheile Butii


Marcaj:  Cheile Butii – Culmea Plesa – Varful Piule – Saua Iepei , Saua Iepei – Cabana Buta , Cabana Buta – Saua Plaiul Mic , Saua Plaiul Mic – Vf Custura , Cabana Buta – Cheile Butii  


Timp de mers: Ziua 1 – 7 ore 30 minute ( Cheile Butii – Plesa – Vf Piule 5 ore, Vf Piule – Saua Iepei 30 minute, Saua Iepei – Cabana Buta 1 ora, Pauze 1 ora), Ziua 2 – 8 ore (Cabana Buta – Saua Plaiul Mic 1 ora, Saua Plaiul Mic – Vf Custura 1 ora 45 minute, Cabana Buta – Cheile Butii 3 ore)


Cazare: Cabana Buta – 45 lei pe noapte, se poate servi masa; cabana are baie cu dusuri si toalete cu apa curenta; la cabana exista semnal GSM slab pe Orange, nu exista semnal 3G, 4G sau 5G. 


Echipament: bocanci drumetie, ciorapi – 2 perechi, , pantaloni softshell, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 1, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.


Scurta descriere: am explorat doua varfuri din doua masive diferite. Primul, Varful Piule, cel mai inalt din Masivul Piule – Iorgovanu, numit adesea si Retezatul Mic. Un munte calcaros in care relieful ofera drumetului relaxare, aventura si peisaje superbe. Forme calcarose, flori de colt, capre negre si un punct de belvedere ideal pentru a adimira ceilalti munti ce-l inconjoara, Retezaul sau Muntii Valcan. Al doilea a fost Varful Custura, varf aflat in creasta principala al Masivului Retezat, nu departe de Varfurile Papusa si Peleaga. De la Cabana Buta am urcat energic spre Saua Plaiul Mic si dupa aproape doua ore facem trecerea din Masivul Piule in Retezatul cel mare dominat de sisturi cristaline, urcand la o altitudine de 2457 m. O scurta aventura intr-unul dintre cele mai frumoase masive din Romania.


Observatii: traseul Cheile Butii – Piule – Cabana Buta este dificil, prezinta panta accentuata, portiuni accidentate si alunecoase, probleme de orientare; traseul este frecventat de animale salbatice; nu se recomanda parcurgerea lui in timpul ploilor torentiale; in partea superioara de creasta nu exista apa; atentie la stanele intalnite pe traseu;

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 21.26 km
Max elevation: 2052 m
Min elevation: 867 m
Total climbing: 1505 m
Total descent: -1510 m
Total time: 05:01:23
Download

Track GPS: Cabana Buta – Saua Plaiul Mic – Vf Custura

       Ne organizam repede când vedem o fereastra de vreme buna in zona Retezat – Piule dupa ce am avut 3 saptamâni de instabilitate. La o luna de zile revenim pe Valea Jiului de Vest. Atunci urcam pe Muntele Oslea, acum aveam de gând sa urcam pe Vf Piule si, daca ținea vremea, pe Vârful Custura din Retezat. Sunam la Cabana Buta sa ne asiguram ca avem unde înnopta si o intindem dis-de-dimineața spre Câmpul lui Neag, mai exact in Cheile Buții. Drumul este lung, peste 5 ore de mers cu masina, ajungând dupa ora 12:00. Pana ne organizam, pana mâncam ceva, trecem de ora 13:00 si ne înscriem pe traseu. Ajungem din nou in drumul ce duce spre Campusel si mergem pana dam de indicatorul cu banda galbena ce ne îndruma spre Vârful Piule. Trecem un pod si ținem stanga pe un drum jilav prin poiana pana intram in padure. Marcajul banda galbena trebuie sa-l urmam pana pe varf, chiar mai departe pana in Saua Iepei. Avem un traseu lung cu o diferența de nivel considerabila de aproape 1400 m.
       Pe un drum forestier ravenat urcam spre schit toropiti de caldura. Nu sunt fan caldura si asta se simte, transpir si urc putin mai încet. Terenul meu ideal este la altitudine, acolo unde aerul este mai rece si, pe măsura ce urc, parca prind aripi. Panta este apriga inca de la inceput si pana vom ieși in Culmea Plesa trebuie sa ne războim cu ea. Totuși, parca este mai acceptabila decât in tura precendentă din Cozia. Aici macar ai pietre stabile pe care poți pune piciorul in siguranța si poți avansa ușor. Dupa o ora ajungem la schit, o gospodărie formată din câteva clădiri acoperite de șindrila rosie. Trecem de el fara a opri si intram din nou in padure. Ne dorim sa ieșim cat mai repede in golul alpin, știind ce ne așteaptă. Pe o asa vreme avea sa fie spectacol de culoare. Urcand, dam de un izvor unde ne potolim setea si reîmprospătăm proviziile de apa, luam o pauza pe pietrele mângâiate de soare si ne continuam aventura.

Cheile Butii – Culmea Plesa – Vf Piule – Saua Iepei – Cabana Buta

      In scurt timp ieșim in Culmea Plesa, de unde natura se deslantuie in stilu-i caracteristic. Câmpuri de flori, calcare sculptate, creste semețe. Începe sa ne placa din ce in ce mai mult. Buna alegere. Imediat dam de un cimitir de oi. Acum 6 ani, un număr mare de oi au fost trăsnite, iar unele au fost răvășite de ursi, in total murind vreo 600 de ovine. Găsim vreo 20 de cranii la un loc, probabil daca mai căutam găseam mai multe. Pierdem din ce in ce mai mult timp cu pozele. Prima ținta este Creasta Oslea, cea pe care o exploram acum o luna si de care am fost tare incantați. Aveam ceva de tras, timpul parca zbura si noi mai aveam destul pana pe varf. Însă nu grăbeam, aveam timp suficient si chiar pregătiți sa înfruntăm noaptea, nu ar fi fost prima oară. Cu cat ne apropiem de varf relieful se schimba si trebuie sa urcam si sa coboram mici varfuri pana a ajunge in top. Pe calcarele sculptate ne așteptam sa zărim si mult apreciata floare de colt. Si iat-o! O găsim mică, gata sa aducă un plus de frumusețe masivului. Daca floarea de colt am văzut-o, ne mai lipsește ceva, capra neagra. Însă scumpă la vedere, când sa ne apropiem sa ii facem poza dispare. Traseul devine accidentat si suntem cu ochii in patru pe pietrele alunecoase. Intr-un singur loc pierdem marcajul, însă ne repliem in scurt timp. Track-ul GPS își face treaba. Ne apropiem de varf si urmează un ultim asalt dupa aproape 5 ore. Pe varf ne bucuram in continuare de aceeasi zi superba. Mâncam, facem poze, ne odihnim putin pentru ultima porțiune de traseu. Nu mai aveam asa mult si cu siguranța aveam sa ajungem pe lumina la cabana. Retezatul il aveam mereu in fata, însă doar Vf Custura ieșea dintre nori, cel care ne interesa pe noi pentru a doua zi.
       Ne lăsam in Saua Iepei cu atenție la rocile instabile, in doua locuri avem si lanțuri, desi eu nu le-am folosit. In sa găsim câteva tufe de rhododendron, stand ceva lângă ele pentru a prinde un peisaj frumos cu soarele care batea in ele. De pe varf sunt doua variante spre cabana, cel pe care am coborat noi si unul care coboara in dreapta pe o panta mai accentuata si grohotis instabil. Din sa urmează o coborâre supărătoare pentru genunchi pana traversam valcelul Buta, dam de pietre instabile si poteca alunecoasa dupa ultimile ploi. De aici traseul este lejer si doar lungimea lui mai ridica ceva probleme. Când dam de stana ne dam seama ca suntem aproape. La inceput câinii nu ne-au simțit si chiar ma miram ca nu ne vad. Dar dupa câteva minute s-au năpustit spre noi. Facem un ocol prin padure pentru a scapă de ei, nu de alta dar erau vreo 10 dulăi. Ajungem la cabana pe la 20:30, numai bine ca putem mânca afara. Cabanierul ne aștepta. Nu am întrebat, dar nu cred ca era deschisă de mult timp. Pentru a doua zi aveam in plan Vârful Custura, via Saua Plaiul Mic. Nu pot sa uit saua, acum 7 ani plecam spre Saua Pelegii pentru a înnopta la cort, dar când am ajuns sus furia naturii s-a dezlănțuit vijelios, fiind nevoiti sa continuam uzi pana in poiana. Nici mai târziu nu a fost mai bine, am montat cortul pe ploaie cu mâinile înghețate. Urcam la etaj in camera noastră de patru si in scurt timp tragem pe dreapta. Închinăm steagul, prima repriza s-a încheiat. 

Cabana Buta – Saua Plaiul Mic – Vf Custura si retur

      A doua zi de dimineața bem o cafea, mâncam si incepem a doua repriza. Urcam spre sa intr-o ora. Vremea era acceptabila, însă departe de ziua de ieri. Norii erau mult mai pufoși si urcam de pe vai, mergând uneori fara a vedea mare lucru. Nu ne pierdem speranța, asta e secretul, sa fii pozitiv, si deseori ni se ivesc peisaje frumoase. Din sa viram la dreapta si urmează inca o ora si treizeci de minute pana pe varf. Când prin nori, când prin soare izbutim dupa 2 ore si 40 minute sa ajungem unde ne-am propus. Norii se instalase confortabil aici si nu păreau sa plece prea curând. Pierdem cam 30 de minute pe varf si facem cale întoarsă. Era in calcul la un moment dat sa abordam un traseu nemarcat ce coboară direct in Cheile Buții, însă timpul nu ne permitea.
        Pe unde am venit gonim la vale către cabana. Norii își mai pierd din consistentă si cele mai înalte varfuri din retezat răzbat triumfător, așteptând parca sa le admiram si sa le fotografiem. Nu era rau nici astăzi. In sa dam de 7 cai frumoși veniti sa se adape din cele doua lacuri nivale. Ne lăsam la cabana pentru a lua restul de lucruri si a mai mânca ceva. Oboseala începe sa își facă simțită prezenta si picioarele își pierd din mobilitate. Betele sunt de mare ajutor la coborâre. O pauza de o ora la cabana ne mai intremeaza putin. Mai aveam inca vreo trei ore pana in chei, nu avem încotro trebuie sa-i dam talpa. Pe drumul forestier ne lăsam la vale cu ultimile puteri. Genunchii incep sa se revolte si cer pauza din când in când, ce zic, gata, îmi ajung astea doua zile. Ajunși in chei, la masina, meciul se încheie, ieșim victorioși. Vremea a fost buna, peisajele au fost sublime, iar ceea ce am căutat aia am gasit, liniște si aventura.