Iarna pe potecile Ceahlaului

Perioada: 21 – 22 februarie 2015


Echipa: Florin, Ionut


Traseu: Cabana Izvorul Muntelui – Lutu Rosu – Detunatele – Cabana Dochia – Varful Toaca – Jgheabu cu Hotaru – Stanca Dochiei – Cabana Izvorul Muntelui
Timp de mers: 9 ore
Marcaj: Cabana Izvorul Muntelui – Lutu Rosu – Cabana Dochia , Cabana Dochia – Varful Toaca , Cabana Dochia – Jgheabu cu Hotaru – Stanca Dochiei – Cabana Izvorul Muntelui 
Distanta: 15.5 km
Diferenta de nivel cumulata: 1183 m urcare, 1182 m coborare 
Viteza de deplasare 3.00 km/h
Drum de acces: Lacul Izvorul Muntelui – Cabana Izvorul Muntelui
Greutate rucsac  5 – 6 kg
Surse de apa: Nu exista surse de apa 


Echipament: bocanci, ciorapi de iarna – 2 perechi, pantaloni lungi – 2, polare – 1, bluza de corp – 2,  geaca de ploaie si vant, geac de puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.


Observatii: traseul este mediu ca dificultate, iarna pot fi caderi insemnate de zapada ce pot ingreuna mersul

    Inca era iarna când ne-am hotărât sa descoperim peisajele Masivului Ceahlau. Pentru ambii era pentru prima data. Nu ajunsesem decat pana la baraj in urma cu cativa ani, admirandu-l de la poale. Fara masina accesul in masiv este cam anevoios, cel putin dinspre Izvorul Muntelui. La cum ne planificasem noi aventura, nu aveam decât varianta sa plecam cu trenul de noapte si sa ajungem in Bacău cu 10 minute inainte de a prinde legatura cu cel ce merge spre Piatra Neamț. Somnorosi, coborâm la orele dimineții din tren exact când anunțau ca trenul pleaca de la linia 5 spre orașul de sub Pietricica. Buimaci, nu știam cum sa ajungem la linia 5 ca erau numai garduri, au trecut ceva ani de cand am fost prin Bacau si nu mai stiam locurile. Intram printr-un pasaj neiluminat, așteptându-ma sa cad oricând intr-o groapa. Dupa ce ieșim din pasaj, nasul ne întreaba unde mergem, indicându-ne trenul in care trebuia sa urcam. Ajunși in Piatra Neamț aventura continua, trebuia sa luam un microbuz ce ne ducea pana la baraj, fiind si el la limita. Când se crapa de ziua ajunsese Florin cu Ionuț la Lacul Izvorului Muntelui, dupa aproape 8 ore de chin cu mijloacele de transport. Dar de aici pana la Cabana izvorului Muntelui mai aveam de mers. Cum la ora aia rar vedeai o masina, nu aveam decât varianta mersului pe jos, vreo 8 km. La 9 suntem in fata cabanei Cabanei Izvorul Muntelui, la care eu credeam ca am facut rezervare. Totul era acoperit cu zapada si nu înțelegeam ce se întâmpla, de ce este totul inchis. Sun la numărul de telefon de pe un pliant si aflu ca este închisă din noiembrie. Când am facut rezervarea sunasem  la vila Ceahlau aflata putin mai jos. Nu mai aveam chef sa coboram pana acolo si mergem la Cabana Cruscitu.
    In graba ne echipam pentru a intra cat mai repede pe traseu. Se anunta a fi unul lung, cu urcare pe Lutul Rosu si coborâre pe Jgheabu cu Hotaru. Plătim taxa de intrare in parc si intram pe traseul marcat cu banda albastra. Dupa o porțiune lejera pana in Curmătura Lutul Rosu incepem sa ne luptam cu panta din ce in ce mai solicitanta, coroborata si cu un strat de zapada. Aveam parte de vreme buna, profitând de micile belvederi care le întâlneam pe traseu. Ai si câteva obiective cum ar Poiana cu Crini, Turnu Rachitis, Detunatele, întâlnindu-le in ordinea in care le-am enumerat. Dupa 3 ore de mers vedem Cabana Dochia prima noastră ținta unde vream sa luam o pauza mai lunga. In apropierea cabanei traseul ocolește iarna o zona predispusa avalanșelor.
     Suntem la Cabana Dochia, o cabana plină de istorie, unde nu e turist care sa ajungă pe culmile Ceahlau si nu treacă pe aici. Nu găsisem loc de cazare, fiind nevoiți sa coboram la baza muntelui in aceeași zi. Mâncam, bem o cafea si plecam pe Vârful Toaca. Facem vreo 45 minute pe o zapada mare in unele locuri si moale. Stam putin pe varf in bataia vantului puternic si ne întoarcem pe același traseu pana la Dochia. De aici schimbam marcajul si ne lăsam pe triunghi albastru pe Jgheabul cu Hotaru. Iarna in unele perioade este nerecomandat deoarece pot fi caderi insemnate de zapada in care inaintezi greoi. Mergem prin zapada mare printre jnepeni vreo 30 de minute dupa care intram in padure. Începea sa fie din ce in ce mai rau pentru ca temperatura scădea odată cu lăsarea serii terenul devenind alunecos. Eram putini presați de timp si ușor obosiți dupa seara pierdută in tren. Cred ca facem vreo o ora si treizeci de minute pana la Stanca Dochiei. De aici orele de lumina s-au cam dus si ne gândeam la frontale. Eram pregătiți cu tot ce trebuie. Pana la sosea mai facem vreo 30 de minute, de unde suntem tentați sa o luam pe drumul ce coboară si dupa 10 minute realizam ca tentația de a cobori cat mai repede la cabana ne-a amăgit. Facem cale întoarsă si mergem pe drumul bun, șerpuind pe sosea la lumina lanternelor. Eram franti dupa 9 ore de mers prin zapada si o seara nedormita.
     Ajunși la Cabana Cruscitu abia daca îmi venea sa urc in camera. Dupa cateva vorbe schimbate cu gazda care ne-a servit cu Schinduc mergem la somn, Ceahlăul ne epuizase toată energia. Dimineața ne trezim si nu o lungim prea mult pentru ca aveam de urmat programul primei zile. Ia-ma nene pana la baraj, microbuz pana in Piatra Neamț, tren pana in Bacau si de acolo alt tren spre București.

Related Post