Leaota, taramul uitat de lume

Perioada 5 iunie 2017


Echipa: Florin, Teo


Traseu: Runcu – Manastirea Adormirea Maicii Domnului – Fosta Cabana Leaota (1302 m) – Varful Romanescu (1713 m) – Saua Tancava (1762 m) – Varful Leaota (2133 m) si retur/ traseu dificil/ timp de mers: 11 ore/ marcaj 

Vezi traseele din Muntii LeaotaVezi track GPS


Echipament: bocanci, ciorapi de vara – 3 perechi, pantaloni scurti – 2 perechi, pantaloni lungi, polare – 2, bluza de corp – 1, tricou maneca scurta – 3, geaca de ploaie si vant, manusi, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente.


Observatii: traseul este unul dificil din cauza distantei parcurse. Nu prezinta portiuni tehinice. Iarna si pe vreme rea poate prezenta probleme de orientare. Necesita echipament adecvat si o pregatire fizica buna. Exista apa pe traseu in unele locuri conditionata de caderile de precipitatii.

 

 

    Muntele Leaota era o enigma pentru noi, singurul masiv in care nu fusesem niciodată din aria montana arhicunoscută celor din București. Adică Bucegi, Baiului, Piatra Mare, Postavaru, Piatra Craiului, Ciucas, chiar Iezer sau Fagaras sunt munti in care poți ajunge in scurt timp pentru a te bucura de munte daca nu ai asa mult timp la dispoziție. Leaota era singurul in care nu ajunsesem deloc, desi il vedeam de multe ori când ajungeam in Bucegi, Piatra Craiului sau Iezer. In iarna am avut doua tentative însă nu s-a concretizat nimic din pricina cazării si a timpului liber. Nici acum nu aveam mult timp la dispoziție, însă vara stau altfel lucrurile. Ziua este lunga si poți face ture lungi fara probleme.
     Cu noaptea-n cap plec spre Titu unde ma întâlnesc cu Teo. In scurt timp plecam spre localitatea Runcu de la capătul căreia intram pe drumul pietruit ce urca pana la Manastirea Adormirea Maicii Domnului. Drumul este bun si se poate urca fara probleme. Primul plan a fost sa mergem pe la Cantonul Bratei, sa urcam pe Culmea Ratei, dar ne-am temut de drum, ca ar putea fi inchis sau impracticabil. In jur de ora 09:00 suntem la manăstire, in apropierea căreia parcăm masina. Ne echipam repede si plecam de îndată știind faptul ca avem traseu lung de urmat. In zona nu era nicio mișcare. Intuiam ca o sa fim singuri pe traseu in mare parte. Coboram putin inapoi in drum pentru a intra pe traseul banda albastra, ce tine creasta pana in Curmătura Fiarelor. Traseul este bine marcat, urca pe un drum forestier distrus in multe locuri de tractoare sau căruțe ce cara lemne. Panta te solicita din start, având o diferența de nivel considerabila de la manăstire pana la primul obiectiv, Fosta Cabana Leaota.   Pana la cabana, citisesem ca faci cam o ora si ceva. Nu prea era plauzibila informația, analizând track-ul GPS si felul cum urcam, era greu sa scoți timpul asta, chiar daca mergeam intr-un ritm susținut.
       Ajungem dupa 1 ora si 35 de minute, dupa un mers destul de bun. Cred totuși ca in mod normal este un traseu cam de aproape doua ore. Cabana se afla intr-o mică poiana intr-un loc mirific. Vizitam cabana in toate încăperile, cu un mare regret, vazand cum se ditruge totul. Suntem nostalgici dupa adevăratele cabane de munte care sunt tot mai putine. Cabana se tine bine, sunt doua camere in care poți dormi, sobele cred ca erau funcționale, geamurile se închideau bine, paturile se pot folosi daca ai un izopren sau o saltea, si acoperișul se prezintă bine. Se vede ca a fost o cabana solida care inca se mai poate renova. Din ce am inteles de la un cioban, terenul a intrat in proprietatea unui neamt, cu siguranța nu vom mai vedea noi cabana turistică  acolo. Dupa o pauza de 20 de minute reluam mersul si in 10 minute suntem la stana ce se afla exact in traseu. Norocul nostru a fost ca erau oile plecate cu toți câinii, ca altfel intram intr-o situatie greu de stăpânit. La stana era un cioban care ne-a avertizat ca vom avea probleme daca ne vom întâlni cu turme de oi.
        Mergem mai departe spre următorul punct de reper, Vârful Românescu, care pe indicatoare scria ca poate fi atins in 1 ora si 30 minute. Nu a fost chiar asa, am scos un timp mai bun, intr-o ora treceam pe sub el. De aici traseul merge pe un drum destul de larg pe care pot merge si mașinile. Drumul ocolește mai multe vârfuri domoale cu curbe generoase si lungi, chiar plictisitoare. Constatam ca avansam greu atât in altitudine cat si ca distanța, timpul se prefigura a fi mai mare decât aveam noi informatii. Desi eram in perioada in care a fost un miniconcediu, nu am întâlnit niciun turist montaniard, doar oameni de-ai locului. Din start iti dai seama ca Leaota nu este un munte des vizitat, lipsa cabanelor, accesul greoi il fac sa para un munte uitat de lume.
       Pana in Saua Tancava mergem in ritm alert fara oprire. Aici luam o gustare mică, pentru energie, aveam nevoie pentru ca ultima porțiune știam ca va fi abrupta, nu luasem altitudine multa de la Vârful Romanescu. In sa poți ajunge cu masina urcând din localitatea Badeni, unde vedem primele mașini. Erau probabil oameni de-ai locului. De ceea ce ne era frica in sa ni s-a confirmat, norii prezenți peste Bucegi si peste Leaota nu s-au risipit deloc. Sperantele noastre au devenit desarte, era cert ca nu vom putea admira abruptul bucegi, creasta Craiului sau Iezer Păpușa. Efortul depus era in van, nu aveam decât sa ne mulțumim cu o poza cu cel mai mare varf din Leaota.
       Părăsim drumul si incepem sa urcam ultima porțiune in care panta creste brusc. Ultimii 300 de metri au scos aproape toată energia din noi. De ce urcam vizibilitatea era tot mai mică, ceata densa urca pe vai cu o viteza uluitoare. Dupa 5 ore si 30 minute suntem pe cel mai înalt varf, Vf Leaota 2133 m. Singura satisfacție care o aveam când am ajuns era sa mâncam dupa atâta efort depus. Ghinionul a atins cote maxime chiar când am ajuns pe varf, norii au inceput sa se scuture in scurt timp. Nu am apucat nici sa mâncam. Ne echipam repede cu hainele de ploaie si coboram repede. Dupa 5 minute realizam ca am luat-o greșit, o luasem spre Ratei. Ne uitam pe GPS, in ceata deasa coroborata cu ploaie greu te puteai orienta. Mergem pe de-a dreptul pana ne întâlnim cu marcajul banda albastra, dam de o porțiune de zapada pe care o ocolim si in zece minute suntem pe traseu. Daca la intrare pe traseu era o caldura apăsătoare, pe varf am apelat la manusi, asa e la munte, trebuie fii echipat complet indiferent de anotimp, vremea de la poale te face sa vrei sa renunti la unele lucruri,dar in unele momente poti regreta. Inca de la urcare ne gândeam la drumul de întoarcere, știam ca va fi si mai anost. Lungul drumul pe creasta semăna izbitor cu cel de pe muntele Baiului, care iti da senzația ca nu se mai termina. Luam mai des pauze, oboseala începe sa se simtă la amândoi.
       Luam o pauza de vreo 10 minute pentru a ne bucura de liniștea naturii, de unde nu voiai sa te mai ridici. O clipa daca închideam ochii cred ca ma lua somnul instant. Cu greu ne ridicam si continuam sa șerpuim pe drumul bătătorit de mașini si ATV. Când credeam ca e ultima bucla mai apărea una. Uitasem câte erau si la fiecare mi se părea ca e ultima. Ceasul trecuse de ceva timp de ora la care estimasem noi ca ajungem la masina. Nu mai era rost de nicio poza sau de vreo discuție, doar câteva vorbe schimbam din când in când. Mergeam cu capul in pământ gânditori  fiecare in legea lui.
       La un moment dat ne dam seama ca avem de a face cu câinii ce păzesc turmele de oi. Daca pe primii i-am evitat, pe ceilalți din turma a doua nu mai aveam cum, mergeau chiar pe drum. Am abordat o tactica inteligenta, știută de Teo, ne-am oprit si am aștepta sa treacă, daca te duci spre ei, cred ca poți prezenta un pericol pentru ei. Au trecut de noi si chiar ne-am împrietenit, le-am si ceva mancare, dar la câți erau trebuia sa avem amândoi rucsacurile pline de mâncaee ca sa ii săturăm. Ajungem in sfârșit sub Vf Romanescu, lăsându-ne agale spre cabana Leaota. Ultimul obstacol avea sa fie stana de care spuneam la inceput, unde venise oile. Câinii ne-au simțit de sus, lătrău in continuu pe măsura ce ne apropiam. Ciobanul sriga la noi sa ocolim zona prin padure, ceea ce si facem. Analizam zona hotărând sa o luam prin dreapta printr-o mică poienița, in stanga era o padure deasa de molid prin care greu puteai pătrunde. Câinii nu s-au prins de alegerea noastră, am depășit zona fara probleme. In scurt timp am reintrat pe traseu. La cabana mai luam o ultima pauza la măsuță de lângă usa cabanei.
       Mai aveam putin, cam 45 de minute estimasem ca ne ia coborârea. Mergeam teleghidat, dupa 10 ore de mers, picioarele răspundeau la comenzi mai greu. Plecați de la ora 09:00 de la manăstire ajungem inapoi in jurul orei 20:00, 11 ore am bătut potecile Leaotei tot mai pustii. Dupa in dus rece si o mică gustare plecam din sălbaticul Masiv Leaotei cu bateriile descărcate. Distanța, panta ne-au secătuit de puteri.

 

Related Post