Spectacolul naturii – Rododendronul

PERIOADA: 27 Mai 2018


Traseu: Moeciu de Sus – Valea Bangaleasa – Varful Bucsa – Saua Strungulita – Saua Strunga – Valea Grohotisului – Valea Bangaleasa – Moeciu de Sus
Timp de mers: Moeciu de Sus – Varful Bucsa 3 ore, Varful Bucsa – Saua Strunga 1 ora, Saua Strunga – Moeciu de Sus 2 ore 30 minute
Marcaj:  Moeciu de Sus – Varful Bucsa , Varful Bucsa – Saua Strunga , Saua Strunga – Moeciu de Sus 

Surse de apa: Sub Varful Bucsa


Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 2, polar – 1, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking.


Observatii: traseul este moderat, nu prezinta dificultati de orientare, tehnice

Total distance: 11745 m
Max elevation: 1939 m
Min elevation: 1147 m
Total climbing: 924 m
Total descent: -924 m
Download

     Nimic nu anunta plecarea noastră la munte pana când a venit propunerea lui Mărinică. Rucsacul meu e la usa mereu gata sa plece in orice moment. Cum natura susținea un spectacol entuziasmant, am zis, hai sa mergem, mai ales ca accesul este gratuit. Rododendronul si multe alte flori sunt in perioada de glorie, oferindu-ne peisaje sublime. Nu sunt un mare pasionat de flori sa le studiez îndeaproape, dar când vezi asa spectacol nu are cum sa nu iti placa. Scena spectacolului era amplasată de data asta pe Vârful Bucsa, varf aflat in Munții Bucegi si nu in Leaota cum il dau unii. Limita dintre cele doua este putin mai jos, dupa unele studii in Saua Dudele.
      Purcedem spre Moeciu de Sus, punct de plecare si totodata de sosire pentru circuitul nostru din asta zi. Zona e invadata de turiști, ca doar e weekend prelungit. Știam ca va fi aglomerat si, de asta, mari planuri de munte nu mi-am facut nici de Rusalii, nici de 1 Iunie. Peste tot stai la coada pierzând mare parte din timp fara rost. Lăsam masina la drumul principal, desi puteam urca pana in capătul localității. Ne strecuram printre mașini, ATV-uri si turiști pana la intrarea pe traseul triunghi rosu, de unde suntem cuprinși de o liniște deplina. Panta își arata coltii inca de la inceput si asa o tine pana sus. Nu ne facem griji, toți suntem in forma maxima si o facem bine, cum spune o vorba printre sportivi. Traseul nu prezintă dificultati tehnice si nu e greu de intuit pe unde merge. Printre copaci ma tot uitam sa vad ce intenție au norii de deasupra noastră. Si in tura asta eram amenințati de ploaie dupa ora 14:00. In mare parte mergem prin padure, doar doua mici deschideri avem pana sus.
      Cu un mic efort, in 2 ore ieșim din padure chiar sub varf. Ieșirea din padure culminează cu intrarea in paradis, paradisul florilor. Cat vedeai cu ochii era roz. Fie ca te uitai pe Leaota, fie ca te uitai pe Bucegi, același lucru il vedeai. Stam ceva timp in zona, doar venisem la spectacol. Norii se frământau de mama focului, ba soare, ba ceata. Daca am fi avut parte de mai mult soare, probabil ar fi fost ceva de vis. Ploaia stătea mereu in gândul meu, asa ca ne desprindem de varf si plecam spre Saua Strungulita. Muntele este din ce in ce mai populat, iubitori ai muntelui vin din toate direcțiile. In planul nostru intra si o retragere la Refugiul Strunga, in caz ca vine vreo ploicica. Intuiția mea părea sa fi fost inspirata ca in apropierea refugiului începe ploaia. Eram pregătiți pentru asa ceva, nu te poți baza doar pe noroc sau inspirație. Scapam ieftin, ploaia este una de scurta durata si usoara.
     Dupa ce mâncam, o luam din loc, continuand pe traseul spre Moeciu de Sus marcat cu cruce rosie. Norocul ne surâde iar, prindem o priveliște captivanta spre culmea ce lega Masivele Leaota si Bucegi, adică Pietrele Albe – Dudele – Bucsa – Strungulita. Surprindem cele mai frumoase poze cu versanții plini de contraste vii in care domina rozul si verdele. Instabilitatea vremii se accentuează si nu ne rămâne decât sa o intindem cat mai repede de aici. Masivul se lasa cuprins de nori negri din care stropii de ploaie stateau sa cada. Traseul nostru este comun cu cel ce duce in Bran si pe care l-am facut intr-o iarna printr-o ceata densa. Ma gândeam ce impasibil am trecut, desi nu eram absolvit de pericole. Suntem atenți in momentul in care trebuie sa facem stanga deoarece nu ai niciun indicator. De aici coborâm direct pe o panta înclinată bine si in scurt timp intram in padure. Continuam in același stil si prin padure, atenți sa nu alunecăm pe rădăcinile de copac ieșite la suprafața. Traseul se domoleste ușor si nu ne rămâne decât un drum lung pana unde am lasat masina. Mergem un timp pe marginea râului, traversând-l de pe o parte pe alta de vreo câteva ori. Intrasem intr-o stare melancolica, una din cauze fiind si lipsa somnului. Eram ca un pui de curca leșinat de caldura.
     Intrați in Moeciu de Sus, constatam ca zona se animase si mai mult. Grătarele sfârâiau, muzica urla in boxe, alcool ii luase pe unii pe dinainte, ATV-urile turau motoarele la maxim. Ce iti poți dori mai mult de atât, poate relaxare, dar nu cred ca aveai vreo șansa in asa condiții. In jur de 18:00 ajungem si noi la masini. Cam 8 ore ne-a luat toata drumetia cu tot cu pauzele lungi de pe Bucsa si de la Refugiul Strunga.

Related Post