Perioada: 24-25 Aprilie 2025

Traseu: Barbatesti – Valea Otasaului – Curmatura Builei – Vf Buila – Varful Vanturarita Mare – Muchia Frumoasa – Schitul Patrunsa – Barbatesti

Marcaj: Barbatesti Schitul Patrunsa -Curmatura Builei Curmatura Builei -Vf Vanturarita Mare Saua Stevioara – Muchia Frumoasa – Pahomie – Pahomie – Patrunsa – Barbatesti

Timp de mers: ziua 1 – 3 ore 30 minute, ziua 7 ore

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, saltea.

Observatii: Traseul este mediu ca dificultate si prezinta in unele locuri portiuni accidentate. Pe Valea otasaului sau pe Muchia Frumoasa avem portiuni usor accidentatet si panta accentuata ce poate favoriza alunecarea. 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

     Ne întoarcem in Buila după vreo 5 ani cu gândul de a prinde un apus si răsărit in Curmatura Builei. Stiam locul, am mai stat aici, asa ca venim pregătiți cu tot ce trebuie. Vremea este perfecta după câteva zile de ploaie, primavara si-a intrat in drepturi mai devreme decât în alți ani și cu siguranta vom avea parte de peisaje frumoase.
     Ajungem la prânz în Bărbătești după o oprire in Valcea pentru a lua masa si o completare cu ce mai avem nevoie. De la capătul satului se mai merge cu masina pana unde se despart doua trasee, adica cel de pe Otasau si cel de pe Patrunsa. Drumul nu este chiar rău, insa cu garda joasa trebuie sa fii atent. 
    Echipati ca la carte, ne inscriem pe Valea Otasaului și tragem puțin de noi. Au trecut doua luni de la ultima drumetie și asta se simțea, pentru ca in spate caram și cateva kilograme. Dar nu ne grăbim, pentru ca azi aveam doar vreo 3-4 ore pana in sa și timp berechet pana se innopta. Verdele domina peisajul in partea inferioara, iar pe masura ce avansam se mai lasă asteptat. Panta ia proporții pe masura ce urcam si ne încetinește ritmul.
    Iesim in golul alpin si admiram peisajul ce ne inconjoara iar saua este si ea pe aproape. Abia așteptam sa ne intindem puțin la soare. Simteam lipsa muntelui după doua luni. Fiind o zi de joi, nu prea intalnim oameni, de fapt doar doua persoane in coborare. 

      Fiind la refugiu chiar mai devreme de timpul dat, facem un ospat pe masura și apoi avem ore suficiente sa studiem masivul minutios. Urcam pe Varful Pietrei și mergem pe creasta domoala când in stanga când in dreapta. Asteptam apusul vreo doua ore, timp in care ne si tolănim la soare pe iarba usor înverzita. Liniște deplina, acompaniata din cand in cand de câte o pasare cantatoare. Soarele se lasa ușor, capturat de obturatoarele noastre foto. Cand ultima geana de lumina dispare, noi dam drumul la arzator pentru un ceai pe prispa refugiului. Desi s-a mai degradat de la ultima vizita, încă se poate innopta decent. Intram la somn pe la 22:00 obositi de drumul de la București, de traseu si rucsac. Plus ca voiam sa ne trezim la prima ora pentru rasarit. 

      Ma perpelesc toată noaptea pe saltea. Va trebui sa o schimb, desi este usoara, nu prea este deloc confortabila pe suprafețe tari. 
      Ceasul suna la ora 06:00, iar la 6:20 sunt pe Varful Pietrei. De la refugiul nu ai cum sa prinzi răsăritul. Trebuie sa urci în creasta. Norocul ne surâde și a doua oara si avem un răsărit frumos. 
Ne răsfățam cu o cafea și cozonac, coboram sa refacem proviziile de apa si o luam din loc. Urmatoarea tinta este Vf Vanturarita Mare. Avem elan și in mai putin de o ora si jumătate suntem in top. Aici mancam si apoi ne lasam la vale pe Muchia Frumoasa. O făcusem acum câțiva ani și știam ca nu e prea prietenoasa cu genunchii. Pe alocuri alunecoasa de la ploile din zilele precedente, usor accidentata si cu panta considerabila te cam solicita. Incep sa simt lipsa antrenamentului și desaga din spate. Asa ca o iau mai catinel ajutat de bete. Avusem și un mic incident în Crai cu genunchiul, fiind ceva mai precaut. 

     Ajunsi la Pahomie, va trebui sa luam la pas tot ce am făcut pe sus. Pe o caldura apăsătoare gonim spre Patrunsa și apoi urmează inca o coborare pentru cateva sute de metri pana la mașini. Vreo 7 ore au durat toate astea.