Perioada: 06 Februarie 2022

---

Traseu: Popasul Uriasilor – Vf Urechea – Vf Cazacu – Valea Cazacu – Poteca Afinarilor – Azuga

---

Marcaj: traseu in mare parte nemarcat

---

Timp de mers: 4 ore 30 minute

---

Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca de puf, manusi liner – 1, manusi groase, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coltari, bete trekking.

---

Observatii: Traseul dintre Vf Cazacu – Valea Cazacu – Traseul Cicloturistic poate crea probleme de orientare; se recomanda celor cu experienta pe traseele de iarna, care stiu sa interpreteze condiitile zapezii; pe alocuri, varianta aleasa de noi prezinta panta accentuata;  

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca track-ul GPX

---

      Munților Baiului le mai acordam inca o zi de explorare pe timp de iarna. Pornim din orașul Azuga, din capătul căruia luam gondola pentru a ieși in golul alpin. Mai toate traseele le-am facut de multe ori si nu mai avea rost sa ne luptam cu nămeții in urcare. Asa ca ieșim repede la lumina si ne îndreptam spre Vf Cazacu. Traseul il știm bine, am fost de nenumărate ori pe el si gonim pe zapada tare ce se spărgea pe alocuri. Frigul musca din noi chiar daca soarele strălucea intens si se profila o zi buna pe culmile domoale ale Baiului. Vantul era si el prezent, cum a fost in mai toate zilele, însă era acceptabil. Trecem in prima faza de Vf Urechea si de culmea pe care coborasem acum vreo doi ani si nu mult timp ne desparte de Vf Cazacu. Întâlnim un grup de trei persoane, in rest slaba prezenta fata de alte ture.
      Pe varf ne delectam cu ce avem in jur, suportând gerul cu stoicism pentru a face niște poze reușite. De aici voiam sa încercam ceva nou si anume sa coboram pe Culmea Cazacu si mai apoi sa ne orientam la fata locului. Erau mai multe variante, însă prea multe informatii nu aveam, asa ca va trebui sa ne testam abilitățile de exploratori. Ne lăsam pe culmea domoala, care, pe alocuri, avea o panta accentuată si ne orientam sa mergem pe unde e mai bine. Nu montam nimic in picioare, spărgând cu călcâiele stratul de zapada pentru o siguranța sporită. Intuiția ne duce spre stanga si in cele din urma in Valea Cazacului. In dreapta aveam varianta spre stana, renunțând la ideea de a ieși in Valea Ceausoaiei, fiind si mult mai lunga. 
     Zapada devine moale si ne afundăm putin in ea atunci când ne lăsam in firul vaii. Aici un firicel de apa se scurge printre nămeții căzuți intr-un strat generos, iar eu ma opresc sa profit de peisajele pe care le am împrejurul meu. Chiar este un loc mirific. O varianta de coborâre ar fi firul vaii si alta cea pe care se profilează un drum ce pare ca ar veni de la stana. Se vede ca e o varianta mai buna si o alegem pe asta. Săpam prin zapada ce se spărgea sub bocancii noștri, avansand binișor. Prin padure, mergem pe curba de nivel si ieșim aproape de Culmea Urechea, unde dam si de drumul cicloturistic marcat cu punct albastru. Misiunea noastră devine usoara, desi va trebui sa facem in continuare urme. Aveam unele făcute de schiori, dar nu ne ajutau foarte mult. La un moment dat părăsim marcajul si ne lăsam in stanga pe drum ce se unește cu Poteca Afinarilor, pentru a ieși cat mai aproape de Azuga.
     Stratul de zapada scade simtitor si dupa vreo 5 ore suntem in Azuga. Avem timp berechet pentru a ne plimba prin oraș, a bea o cafea si apoi a pleca spre casa.