Download file: Susai -Neamtu - Culmea Stevia - Valea Azugii.gpx

    Vârful Neamtu era singurul varf, cel mai înalt, din arealul montan ușor accesibil din București pe care nu pusesem piciorul. Fiind in plan de ceva timp, a venit momentul sa-l cuceresc. Inceput de Octombrie in care toamna lasa semne tot mai adânci, frigul pătrunzător la orele dimineții si seara, frunzele cazand una câte una, iar eu o prindeam pe a treizeci si treia de când faceam umbra pământului. Nimic mai frumos ca ziua sa o petreci pe munte cu prietenii.
    In jur de ora 10:00 suntem in Predeal si repejor intram pe drumul forestier ce urca spre Susai. Cu atenție depășim câteva hârtoape si, când găsim un loc de parcare bun, sărim din masina. Echiparea dureaza câteva minute. Îndată intram pe triunghi rosu, luând calea către Refugiul Retevoi si Lacul Gavan (Rosu). Mergem putin pe drumul forestier pe care se mai poate avansa cu masina si pe Valea Azugii facem stanga. Intram hotărați pe traseu, toți in forma buna. Șase la număr eram astăzi, fiind destul de galagiosi. Nici nu iti dădeai seama cum trecea timpul si ce repede înaintam. Prima ținta, Refugiul Retevoi, unde aveam de gând sa mâncam câte ceva. Traseul este ușor, are ceva panta si merge pe in drum de tractor ravenat adânc. Din când in când mai părăsește drumul însă nu sunt probleme de orientare. Pământul tare iti indica faptul ca seara au fost temperaturi negative, desi ziua soarele strălucea intens. Cam o ora si patruzeci de minute ne ia pana ajungem la refugiu. El se prezintă in condiții bune, are doua camere cu priciuri din lemn, o usa ce se inchide bine cu grilaj de fier si din ce am văzut are si un pod in care nu am urcat sa vad cum este. Se păstrează bine, semn ca inca nu stie multa lume de el. Aici pranzim timp de 20 de minute, aveam nevoie de energie pentru ca traseul se arată lung astăzi.
    Ne infingem din nou in el spre următoare ținta, Lacul Gavan sau Lacul Rosu. Dupa 30 de minute ajungem la o băltoaca murdara care nu prea parea rosie. Nu zăbovim mult, de aici părăsim marcajul si intram pe o poteca pentru a scurta ocolul care ar fi trebuit sa-l facem daca mergeam pe el. Poteca este vizibila, nu sunt probleme de orientare, mai ales pe o asa vreme. Înregistrez traseul pana dam de traseul de creasta. Incep sa ni se ivească privelisti captivante, ceea ce nu ne lasa indiferenti. Baiul nu excelează la capitol frumusețe, are mai degrabă aspectul unor dealuri, dar are avantajul ca poți observa toate masivele ce-l inconjoara. Ciucasul, Bucegiul, Piatra Craiului, Piatra Mare, Postavaru sunt capodoperele naturii ce pot fi observate de pe acest traseu. Odată cu ieșirea noastră in golul alpin frigul pătrunzător începe sa te strângă. Accesorizam ținuta cu manusi si bandana. Urcam vioi spre Vf Turcu dupa ce dam in prealabil de traseul de creasta si ne îndreptam spre Vârful Paltinul pe care-l ocolim. Mergem pe sub el pe un drum bine conturat unde întâlnim si câțiva ATV-isti.
    In ritmul asta nu mai aveam asa mult, in jur de 15:30 atingem cel mai înalt vârf din Munții Baiului. Pe varf ne bucuram in continuare de aceeași vreme superba. Priveliștea este sublima, admirând cu mare plăcere tot ce aveam in raza noastră vizuala. Luam a doua masa pe ziua de azi si dupa câteva poza o intindem.
    Din varf ne lăsam la vale pe culmea ce pleaca din varf, Culmea Ștevia. Pierdem ușor altitudine, poteca este vizibila chiar daca nu avem marcaj. Ajungem repede la limita pădurii, unde dam de un drum forestier. Traseul este de promenada, fara dificultati. Pana la drumul ce merge pe Valea Azugii facem 2 ore cu un mers lejer. Aici dam de o cabana privată alarmata de doi câini ce ne-au simțit prezenta, iar imediat dam de Cabana Trifoiul. Ne încadram bine in timp. Mai aveam de străbătut drumul forestier pana la masina. Nu avea sa ne prindă noaptea asa cum credeam. Cu 30 de minute inainte de lăsarea serii punem punct drumeției noastre de pe culmile Baiului.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---