Perioada: 24 Septembrie 2022

---

Traseu: Cota 1400 – Coltii lui Barbes – Valea Soarelui – Curmatura Vf cu Dor – Cota 1400

---

Marcaj: Cota 1400 – Piatra Turcului , Piatra Turcului – Coltii lui Barbes – Valea Soarelei Valea Soarelui – Curmatura Vf cu Dor – Cota 1400

---

Timp de mers:  5 ore

---

Echipament: bocanci trei sezoane, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant goretex, geaca de puf, manusi liner – 1, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1.

---

Observatii: traseul este usor si nu prezinta dificultati tehnice

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca track-ul GPX

    Plecați cu gandul la Muntii Baiului, pana la urma ajungem in Muntii Bucegi. Ne-am gândit ca ar fi mai interesanti si vremea arata ceva mai bine când am ajuns in Sinaia. Asadar, Bucegi sa fie, mai exact zona Vanturis. De la Cota 1400, o luam pe drumul de vara și urcam în serpentine pe drumul amenajat pentru partie iarna. Nu mergem mult, pentru ca dam de traseul pe care il voiam noi, adica cel cu punct rosu ce merge pe sub Coltii lui Barbes. Intram in padure, urcam si coboram mici diferențe de nivel. Deocamdată nu vedem mare lucru si ne facem simtita prezenta. S-au cam inmultit cazurile în care turiștii se intalnesc cu ursii.
    Desi e o zi de sambata, avem o liniste deplina. Nu mai intalnim pe nimeni in prima parte a traseului. Respiram aer tare de munte dupa o luna de pauza in care vremea ne-a ținut pe loc. La un moment dat parasim traseul, lasandu-ne pacaliti de o poteca de animale. Ne repliem rapid si continuam. Incep sa ni se ivească niste stanci in partea dreapta, adica Coltii lui Barbes. Mici poieni din care declanșam obturatorul aparatelor foto amorțite de la frigul pătrunzător de dimineața. Ajungem la un moment dat in dreptul cascadelor unde si mâncam. Mancarea aburinda din termos îmi potolește foamea instalata dupa o cafea băută la primele ore.
    La cascade nu mai coboram. Toamna fiind, apa nu mai are asa mare debit si am zis ca nu mai rost sa coboram la ele. Ne continuam traseul spre Valea Soarelui pe iarba grasa ce da sa se usuce. Soarele intra printre norii cenușii si peisajul devine mai trist. Nu mergem chiar pe marcaj, ci putin mai sus pe poteci de ciobani. Ajungem in dreptul pârtiilor printre mormane de fiare, lemne si autoutilitare. Cam dezordine pe aici, ceea ce ne face sa gonim spre Saua Vanturis fara prea mare interes. Cabanele de pe aici fie sunt inchise, fie in stare de degradare. Turismul moare încet si sigur. Din sa ne lasam usor la vale. Se vede ca nu am fost de o luna la munte. Desi a fost o tura scurta, simt putina oboseala.