Download file: Gura Diham - Bucsoiu - Omu - Valea Cerbului - Busteni.gpx

    Desfășurăm o noua acțiune în Muntii Bucegi in prima zi a lunii Iulie. Printre puținele zile în care nu s-a anunțat ploaie ne propunem sa urcam pe Bucsoiu, pe traseul clasic ce pleaca de la Gura Diham. L-am mai facut in urma cu ceva ani atat in urcare, cat si in coborare. Acum voiam ne reimprospatam cunoștințele și sa surprindem cadre noi. Cum ziceam, suntem intr-o zi calduroasa de vara, mai exact sambata si, cum era de așteptat, plina de drumeti ce izvorau din toate directiile. Ba chiar se statea la coada pe anumite pasaje. Nu e rau ca oamenii fac sport. 
     Asadar, de la Gura Diham, pornim in tromba si luam panta in piept pana iesim in Poiana Izvoarelor. Pe alocuri dam de portiuni noroioase, pe care suntem nevoiti sa le ocolim si indata suntem la cabana părăsită de câțiva ani. Proasta administrare a dus la faliment. Nici izvorul de care ne bucuram de fiecare data când treceam pe aici nu mai este. Deci, nu va mai bazați pe el in caz ca traseul vostru trece prin zona.
     Ingurgitez ceva de-ale gurii și pornesc din nou la drum. Caldura devine tot mai apăsătoare si iti impune un ritm ceva mai lent, fiind necesara o buna dramuire a lichidelor. Pana la Omu nu vom mai găsi apa si nici acolo nu e sigur. Luam altitudine pe Tache Ionescu, depășind cateva vai superbe, printre care Valea Bucsoiului si Valea Rea. Cel putin prima este foarte fotogenica si dinamica ei da impresia de măreție.
     Continuam susținut pana cand iesim pe un țanc, iar in scurt va trebui sa parasim traseul ce duce la Cabana Malaiesti si ne ducem in stanga pentru a urca pe Culmea Bucsoiului. Terenul devine tot mai accidentat si in unele locuri avem montate lanturi. La un moment dat, părăsesc marcajul, vrajit de o poteca ce urca pe culme. Pe semne ca voiam sa ies cat mai repede in golul alpin sa ma bucur de priveliste. Nu dureaza mult si ajung in culme. Pozele incep sa curgă in valuri si ma abat stanga sau dreapta pentru ceva mai interesant. Soarele se pierde frecvent printre nori, iar instabilitatea se accentuează. Dar nu ploua. Pe de o parte era bine ca puteam urca in voie, pe de alta era rau ca nu aveam vizibilitate asa bună.
    Merg ceva si, pe un tapsan, in apropierea Vf Bucsoiu, iau o pauza. Deja consumasem multe calorii și trebuia sa mananc din nou. Forfota se accentuează pe masura ce ne apropiem de varf si cu greu cred ca te poti trage în poza pe el. Trebuie sa stai la coada. Eu oricum nu prea am mai facut in ultimul timp pe varfuri, asa ca mi-am continuat drumul spre Vf Omu. La inceput nu eram sigur pe unde voi cobori, insa acum eram decis sa descind pe Valea Cerbului.
    Cobor in sa si, intr-un ultim asalt, urc pe Vf Omu. Aici e vacarm, vin oameni din toate directiile cum nu prea am vazut. Mai aglomerat ca la Piata Unirii. Cabana, ponosita cum o știm de obicei. Lichide nu mai avea, adica apa, sucuri, bere, si doar de un ceai m-am lipit. Deci, daca va bazați ca veți găsi aici mancare si apa, s-ar putea sa aveți surpriza. Noroc ca am mai gasit la băieții de la statia meteo ceva.
    Pierdem cam o ora pe varf si ne lasam la vale pe Cerb. Plin de culoare, printre miriada de flori roșii, galbene si albe, pot spune ca drumul nostru este pavat cu flori. Bujorul de munte domina peisajul si-i da un aspect colorat.  Oprim si noi din cand cand sa mai tragem cate un cadru si ne lasam usor la vale. Picioarele încep sa scârțâie, asa ca si ritmul scade. Valea Cerbului nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru ca stim cat de frumoasa este. Strajuita de culmi la fel de cunoscute și de vai adiacente pe care se încumeta doar cei cu ceva mai multa experienta. Pe unele am fost si noi, pe altele avem de gând. Doar o portiune de zapada gasim in calea noastra, cea care mereu se păstrează ultima. Cred ca si cand am facut-o prima data si cand am fost cu colegii de master am gasit-o.
    Ne apropiem de padure, iar pe poteca dam des de balega de urs. Sa fi fost vreo cinci. Al naibii numai acolo le-a dat, ca si cum sa ne avertizeze ca e prin zona. Asadar, mare grija, mai ales in zile cand poteca nu este asa de des frecventata de oameni. Ceva mai jos dam si de un caz nefericit, cineva a cazut si si-a luxat piciorul, așteptând intervenția Salvamontului. Nu coboram mult si imediat auzit elicopterul survoland zona. Asta e, se intampla si astfel de cazuri. Pe Plaiul Fanului cobor agale, mi se cam luase si se simțea oboseala. Îmi doream ca ceva sa ma teleporteze direct acasă. Dupa aproape 10 ore si 30 minute suntem in Busteni, bineînțeles, luând în calcul și pauzele.