Download file: Cota_1400_-_Vf_Furnica.gpx

      Abia asteptam sa respir aer rece de iarna si sa simt mirosul zapezii, mai ales ca trecuse si o luna de la ultima tura mai serioasa pe munte. Cum nu prea eram in mare forma, am ales o tura mai usoara, de acomodare cu nametii cazuti de curand in Muntii Bucegi.
     Asadar, pornesc de la cota 1400 spre Varful Furnica pe traseul de vara. Vremea era acceptabila, cu cativa nori si un vant ce se simtea inca de la altitudini mai joase. Pe masura ce urc, am o perspectiva din ce in ce ai buna, iar peisajele din jur ma provoaca sa scot aparatul foto. Marea de nori existenta pe la 1300 m crea un peisaj de vis. Inaintez usor pe un strat de zapada de cativa centimetri, facand cand dreapta, cand stanga pe drumul de vara. Luand in altitudine, viteza vantului crestea si ma obliga sa scot o geaca cu care sa-i fac fata. In spate mi se ivesc Muntii Baiului pudrati si ei cu un strat superficial de zapada, pe care ii admir de fiecare data cand vad un peisaj mai interesat cu marea de nori.
      In scurt timp ies in Curmatura Vf cu Dor, unde vantul ia proportii, maturand zapada de la suprafata. Eu fac stanga spre Varful Furnica, pe traseul marcat cu triunghi rosu. Ii fac tot mai greu fata vantului si voi fi nevoi sa apelez la artileria grea. Cand ajung la telescaun, iau o pauza pentru a manca si sa ma imbrac mai bine. Ma ascund dupa un zid pentru a ma feri de vantul nemilos ce iti patrundea pana in oase. Insa si cu asa vant, nu renunt. Iau manusi mai groase, mai adaug un strat si pornesc prin iures spre varf. Dau si de marcajul banda galbena ce incepe de la cabana Miorita si razbesc dupa cateva zeci de minute. In zona era inca liniste pentru ca nu se schia. Zapada a fost in mare parte spulberata si inca terenul nu era propice pentru acest sport.
      Ajuns in Varful Furnica, nu zabovesc mult. Doar cateva poze si imi continui mersul. O iau spre spre Piatra Arsa pana in Saua Pelesului, de unde vreau sa fac dreapta pentru a ma intoarce la Cota 1400. Avem un traseu marcat tot cu banda galbena care ne scoate mai jos de fosta Cabana Vf cu Dor si in apropierea Pietrei Turcului. Acest traseu este unul de vara si, in cazul in care avem zapada cazuta din abundenta sau cresteri bruste de temperatura, nu-l vom aborda, pentru ca pot fi avalanse. Acum nu era cazul si l-am parcurs fara probleme. De la Piatra Turcului am o misiune usoara, aceea de a cobori pe unde am urcat. Vantul se domolise si mie imi mai disparuse cheful. Oboseala din ultimile zile parea ca ma rapune. Ii dau la vale cu viteza si pe 14.30 sunt la Cota 1400. In total, traseul mi-a luat vreo 4 ore si 30 minute. Un antrenament bun pentru ceea ce va urma si o initiere in sezonul de iarna care se va instala tot mai bine in Carpati si de care ne vom bucura cateva luni bune de aici incolo.