Download file: Sâmbăta_de_Sus_-_Piatra_Caprei_-_Zarna_-_Curmatura_Bratilei_-_Valea_Dejani.gpx

     Complex Sambata – Cabana Valea Sambetei

     Iata ca a venit din nou randul Muntilor Fagaras dupa o asteptare de cateva luni. Ultima tura din acest masiv data in luna Ianuarie a acestui an. Cu planul stabilit de ceva timp, plec spre Sambata de Sus, mai exact Statiunea Climaterica si ma infing in traseu pentru a ajunge pe lumina la cabana. Nu aveam de gand sa innoptez in ea, ci la cort. Traseul nu are nevoie de o descrie ampla, pentru ca este scurt si usor. Mergem vreo 7 km pe drum forestier, apoi pe un poteca bine conturata ce ne scoate din padure chiar cand iesim la cabana. Era sfarsit de august, chiar ultimul weekend de vara si lumea venise in numar destul de mare. Vremea se anunta buna, desi nu a fost chiar asa dupa cum vom vedea mai tarziu. 
     Asadar, ajuns la cabana cu 30 de minute inainte de a se innopta, montez cortul rapid si merg sa mananc. Dupa cum stiti, cabana nu prea mai este in parametri optimi din punct de vedere al cazarii si nici al mancarii, dar la nevoie apelezi si la aceste servicii. Desi nu prea dormisem in ultimele zile, nu ma infing direct in cort si mai stau pe langa cabana. Atmosfera era placuta. Erau peste 20 de corturi, plus cei cazati. 
De dimineata, forfota mare. Fiind o zi de Sambata, oamenii incep sa misune de la primele ore. Pe langa cei prezenti aici, urcau si altii de jos. Strang cortul rapid, fac rucsacul si merg la cabana sa mananc si sa beau un ceai. Se face ora 08.00 si trebuie sa ma grabesc, aveam de gand sa ajung departe, chiar daca mai aveam si Duminica la dispozitie.

Cabana Sambetei – Piatra Caprei – La Cheia Bandei – Curmatura Zarnei
     Dupa ce ingurgitez o omleta, pun desaga in spate si ma indrept spre traseul pe care voiam sa-l fac. Toata lumea lua directia Ferestrei Mari, numai eu coboram. Nu ma duceam de unde am venit, adica in Sambata de Sus, ci descindeam vreo 100 m pentru a intra pe traseul ce urca spre Piatra Caprei. De aici raman singur, zarva de la cabana si de pe traseu dispare, ramanand doar eu si potentialele animale din zona. Trec pe partea stanga a vaii si iau in piept o panta din ce in ce mai agasanta ce serpuieste printre copaci in curbe stranse. Imi mai fac simtita prezenta cu fluierul, pe langa clopotelul de urs pe care il am mereu la mine. Marcajul este nou si poteca vizibila. Din cate stiu, in urma cu ceva ani traseul a fost inchis din cauza lipsei de vizibilitate a potecii in partea superioara.
    Trag tare sa ajung la Piatra Caprei si ma mentin in timpul dat de indicatoare, adica o ora. Pe ultima parte poteca este anevoiasa din cauza vegetatiei, insa o scot repede la capat. Sub piatra, virez la dreapta si, nu dupa mult timp, dau de portiuni cu grohotis. Pare a fi ceva calcar in zona, ceea ce ma duce cu gandul la flori de colt. Nu merg mult timp, ca le si gasesc. Pentru prima data cand dau de ele in Masivul Fagaras. Cateva poze cu ele si imi vad de drum. Analizez si posibilitatea unei eventuale iesiri in creasta, dar fara echipamentul adecvat nu prea merita sa risti. Imi vad de drum si imi fac intrarea in micul labirint. O poteca printr-o vegetatie luxurianta care avea sa urce si sa coboare de multe ori, fiind nevoit sa trec vreo cateva valcele. Cu toata astea, poteca este usor vizibila si bine marcata, asa ca nu intampin probleme. Betele sunt foarte utile in acest caz pentru a-ti mentine echilibrul si a da la o parte vegetatia.
    Ajuns pe la 1800 m, va trebui sa cobor din nou o altitudine destul de mare, chiar sa intru din nou in padure. Printre ferigi inalte, arbusti de zmeura merg anevoios si mai scap cate-o injuratura. Nu am incotro, sa dau inapoi nu are rost. Asa ca iau toate vaiugile la rand pana voi ajunge la intersectia cu traseul ce urca pe varful La Cheia Bandei. Opresc frecvent sa mananc zmeura pentru ca, la propriu, chiar iti intrau in gura. Bine coapta, dulce, imi aduce un aport de energie. Insa trebuie sa imi fac simtita prezenta deoarece mai pot fi si alti musafiri prin zona, de fapt le pot spune gazde, ca e teritoriul lor. Nici afinele nu se lasa mai prejos, fiind si ele din belsug. As fi stat mai mult, dar timpul parca zbura, iar pe harta, daca ma uitam, traseul nu parea asa lung. Pe vaiugi gasim mici cascade de apa, de unde ma alimentez si eu. Ies dupa vreo 4 ore din traseu, intersectand punctul rosu, pe care urca multa lume. Urmeaza inca o urcare in panta pentru a iesi in Creasta Fagarasului, pe Cheia Bandei. Am mai facut traseul asta si stiam ce ma asteapta. 
   Continui sa urc dupa ce manac ceva, simtind greutatea rucsacului tot mai mult. Iesit in creasta dupa 5 ore de mers de la cabana, misiunea este usoara pe portiunea care ma interesa. Iau directia Zarna, fara a avea de gand sa urc pe Dara si Hartopul Darei. Le urcasem de vreo cateva ori si nu erau incluse in plan de data asta. La varf erau multi pretendenti, veneau puhoi din toate directiile. Cum ma indreptam spre Vf Urlea, incep sa aud tunete ce erau foarte aproape de noi. Hopaa, parca nu erau in program astea. Aseara, cand m-am uitat pe vremea, nu mai dadea ploaie.
   Apropiindu-ma de Fundu Bandei, constat ca multi oameni asteaptau trecerea furtunii ca sa urce pe varf. Pe ei i-a prins o ploaie scurta cu gheata. Ne adunasem multi si nu stiam ce sa facem. Eu nu voiam sa urc pe varf, insa intentionam sa merg spre o zona in care norii pareau a fi si mai furiosi. Ma gandeam sa cobor la Refugiul Urlea, ca mai apoi sa urc din nou in creasta. Insa tunetele si fulgerele se dezlantuiau si mai evident, iar pana acolo mai era ceva desi parea aproape. Toti cei prezenti in sa au facut cale intoarsa spre Sambata, pentru ca acolo parea a fi soare. Insa eu nu voiam sa ma mai intorc, asa ca ma las intr-o zona mai putin expusa si cobor spre Valea Bandei cu gandul de a pune cortul pe o suprafata plana. Cum cortul meu se monteza rapid, fiind dintr-o singura foaie, in scurt timp sunt cat de cat la adapost. Ploua cateva clipe usor si norii par ca se indeparteaza. Asa ca strang calabalacul si urc inapoi in creasta. Cand am coborat, parea ca e putin, dar la urcare a scos untul din mine. Ajuns in creasta, parea ca vine din nou, punandu-ma din nou in impas. Continui si constat ca vantul impinge norii in alta directie si deasupra este senin. De pe Fundu Bandei ma las rapid spre Zarna, pentru ca aveam o portiunea lina si nu mai buna de mers rapid. Parea ca vine iar ceva din spate. Cobor repede spre refugiu, la fel si norii vin dupa mine.
    Ajung bine la refugiu si astept sa treaca iuresul. Nu cade un strop si nici pe mine nu m-a atins vreo unul. Doar ca am pierdut vreo 2 ore si ceva cu treaba asta. Gandul meu de a cobori in Dejani nu mai parea plauzibil. La refugiu nu stiam daca sa mai continui pana Refugiu Langa sau sa raman aici. Citisem eu ca s-ar fi marcat Muchia Scarisoara care trece exact pe langa el. Cum nu aveam o informatie precisa, am hotarat sa raman aici si ma voi decide maine pe unde cobor. Dupa vreo 30 de minute, mai vin alti trei montaniarzi care vor sa ramane aici si dupa vreo 2 ore inca doi. Primii trei vor urca pe varf si se vor intoarce, ceilatli vor innopta la cort. Cort aveam si eu, insa nu este asa comod. Are un kg si este bun atunci cand situatia o impune. Cobor sa iau apa spre sud, in apropierea stanii.

Curmatura Zarnei – Valea Dejani
    Ma odihnesc bine si de dimineata fac bagajaul, continuand pe creasta. Inca nu sunt sigur pe unde voi cobori. Ajung la izvorul de sub varful Langa si imediat unde ar trebui sa fac spre culmea care ma interesa. Marcaj nu era, insa poteca destul de vizbila. Ma intalnesc cu doi tipi care au dormit langa Refugiul Langa si-i intreb de traseu. Insa ei nu urcase pe unde ma interesa pe mine, asa ca renunt la idee. Fiind si singur, am zis ca e mai sigur pe un traseu marcat, mai ales ca nu aveam informatii clare cu privire la acest traseu. Deci, merg spre Curmatura Bratilei si ma las pe Valea Dejani. Traseul il stiu, l-am mai facut. Ma las lejer la vale, urmarind triunghiul rosu. Cand il facusem eu nu prea vedeai marcaj. Ajung la Valea Radului, mananc si dupa vreo 30 de minute vin si cei cu care am stat la refugiu. Nu mai bine ca ei aveau o masina de teren inchiriata special pentru acest traseu lung de vreo 8 km si destul de accidentat pentru a fi urcat cu o masina normala. Asa ca merg cu ei pana in Brasov, altfel as fi fost nevoit sa chem un taxi cum am procedat data trecuta. Pana in Fagaras sunt veo 23 km, iar daca nu ai masina sau faci trasee care urci dintr-o parte si cobori in alta cam asta este solutia.