Temerari in Fagaras – Varfurile Lespezi si Cornul Caltunului
Perioada: 24 – 25 Martie 2019
Traseu: Piscul Negru – Stana Lespezi – Varful Lespezi – Cornul Caltunului
Marcaj: Piscul Negru – Stana Lespezi – Varful Lespezi 
, Varful Lespezi – Cornul Caltinului nemarcat
Timp de mers: 7 ore 30 minute (5 urcare, 2 ore 30 minute coborare)
Echipament: bocanci de munte de iarna, parazapezi, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, pantaloni softshell, bluza de corp – 1, geaca de puf, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca softshel- 2, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, coltari, piolet, ham, casca, coarda, carabe.
Observatii: traseul este dificil intre stanca aflata la 2200 m, Varful Lespezilor si Cornul Caltunului. Pe portiunea mentionata nu se recomanda parcurgerea lui dupa ninsori abundente, pe vreme rea cu vizibilitate scazuta. Traseul este recomandat montaniarzilor cu experienta pe traseele de iarna, bine antrenati fizic si echipati corespunzator parcurgerii traseelor de iarna la altitudine. Stana poate fi folosita in caz de urgenta.
Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Piscul Negru – Stana Lespezi – Vf Lespezi.gpx”]
Urmăream de mult timp o perioada optima pentru a explora crestele Muntilor Fagaras îmbrăcate într-o manta alba. Nu planificasem nimic pana sambata după-amiază. Văzând vremea pe duminica si luni, îndată i-am convocat in lot pe Cristi si Marinică. Ținta noastră avea sa fie Vârful Lespezi, cu plecare de la Piscul Negru, pe traseul marcat cu punct rosu, adică cel ce urmareste culmea cu același nume. Celălalt, marcat cu triunghi rosu, urmareste valea si nu este recomandat iarna. Pe primul il știam, il parcusesem pe timp de vara in circuit prin Saua Podeanu.
Plecam pe la 11:00 spre Curtea de Argeș si mai departe spre Transfagarasan pana la Conacul Ursului. Exact pana aici drumul este practicabil pe timp de iarna. Nu am facut rezervare, am mers direct la pensiune, anticipand ca nu ar avea cum sa fie ocupate toate camerele, fiind o zi de duminica si intr-o perioada moarta din punct de vedere turistic. Nu ne grăbeam, ziua de duminica era de relax, iar ziua de luni avea sa fie pentru ascensiune. Ajunși la conac, pana seara, pierdem timpul in sala de mese si in camera. Pregătim echipamentul de cu seara si nu ne rămânea decât sa ne trezim la prima ora pentru a pleca pe traseu.
Se crapă de ziua, iar noi suntem la start, pregătiți de a explora Făgărașul. Vremea era superba si abia așteptam sa ieșim in golul alpin. Desi se anuntau temperaturi pozitive, zapada se menținea inca tare, ceea ce ne bucura. Luam altitudine ușor si intr-o ora suntem la stana, unde oprim pentru o pauza de hidratare si pentru a imbuca ceva. Ne montam totodata si coltarii. Dupa 20 minute reintram pe traseu si luam in piept panta din ce in ce mai pronunțată. Traseul nu prezinta porțiuni tehnice, merge pe o culme larga, lipsită de pericole majore. Perspectiva devine tot mai frumoasa, oprind deseori pentru poze. Vedem si câteva mici curgeri de zapada plecate chiar din culme. Pe partea sudica, lunile astea, sunt cele mai multe. Auzim frecvent mici pocnituri, pe ambele parti vedem fisuri in zapada gata sa declanșeze avalanse. Urcam bine, însă soarele ne mai temperează elanul. Renunțam la hainele groase, chiar si la manusi. Nu întâmpinam probleme, zapada se menținea inca tare si luam repede altitudine.
Punctul cheie avea sa fie la stâncă buclucasa ce trebuie ocolită pe partea dreapta. Pana acolo mai oprim o data pe la 1800 m. Traseul nu prezintă dificultăți, dar totuși are o diferența de nivel de 1100 m si o panta ce se amplifica in a doua jumatate a lui. Dupa 3 ore si ceva suntem la punctul cu pricina. Scoatem coarda, ne prindem de ea si trecem prin dreapta stancii cu atenție. Trece unul pana se afla intr-un punct sigur, dupa care il urmează si ceilalți după aceeași metoda. Nu avem emoții si depășim cu bine mica provocare. Urmează ultima panta, cea mai înclinată din traseu. Luam pauza mai des si la putin timp dupa ora 11:00 suntem pe varf. Vremea era pe placul nostru. Cu asa priveliste ai impresia ca esti in Alpi. Iarna, Fagarasul si Retezatul sunt singurii care dau senzatia ca te afli in muntii inalti, cum ar fi Alpii. Nu ne opream din poze si ne gândeam sa mergem si pe Cornul Caltunului. Dupa 15 minute continuam spre el. Pășim cu atenție pe stâncile dezgolite de zapada in unele locuri, coborând câțiva zeci de metri. Urcam ce am coborât si iată-ne din nou la peste 2500 m. Si de aici totul in jur era sublim. Atenția cea mai mare ne-o capteaza Vârful Negoiu, al doilea varf din țara ca înălțime.
Cu greu ne despărțim de cele doua varfuri. Ce-i drept ca aveam si mult timp la dispoziție. Plecasem cu noaptea-n cap si nu procedasem rau. Din varf ne lăsam la vale pe același traseu. Ocolim la fel de atenți porțiunea accidentata si de aici practic ne pravalim la vale. Zapada se inmuiase ușor, atenuand șocul, picioarele noastre parca mergeau singure. Putin peste doua facem pana la Piscul Negru. Doar la stana am luat o pauza, in rest i-am dat bice. Avem timp berechet sa mâncam si sa plecam acasa. Am mai fi rămas o noapte daca am fi avut o misiune mai grea, însă ne-am descurcat de minune. La cabana ne răsfățam cu o carne la garnita, nu am cum sa nu laud condițiile si mancarea de la Conacul Ursului. Vin de ceva vreme aici, având experiențe si la cort, si in cabana.
Pe la 16:00 o intindem spre casa satisfăcuți de toate cele petrecute astăzi. This is Fagaras.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
