Download file: Cariera%20-%20Cabana%20Negoiu%20-%20Vf%20Serbota.gpx

       Dupa Fagaras venea tot un Fagaras. Nici doua săptămâni nu au trecut de la ultima aventura din Munții Fagaras pe Vf Lespezi, ca ne întoarcem pentru a explora alt varf din acest masiv, Vârful Serbota. De data asta venim dinspre nord, cu acces din localitatea Porumbacu de Sus. De aici mai parcurgem un drum forestier pana la cariera de marmura, loc in care parcăm masina. Drumul este bunicel, se poate parcurge si cu mașini cu garda joasa.
     Ajunși la cariera, ne echipam si o luam din loc. Avem zapada inca de la inceput, asa ca, ne echipam de iarna. Primul obiectiv pentru ziua de astăzi este Cabana Negoiu. Nu trecuse un an de la ultima vizita. Atunci incepeau renovările iar acum eram curioși cum arată. Urcam pe un drum forestier bătut de mașinile celor de la cabana. Traseul este ușor, însă acum e un amestec de zapada moale cu noroi. Totuși înaintam bine si in mai putin de 2 ore si 30 minute suntem la cabana. Am avut o tentativa de a merge la Cascada Serbota, dar in scurt timp am renunțat. Imediat ce ajungem, schimbările se vad, geamuri si uși noi, toalete in cabana, toate sunt condiții normale in ziua de azi. In țările alpine, in cabanele de altitudine, astfel de condiții nu mai sunt o noutate. La cabana găsim o liniște deplina, doar cei doi cabanieri mișunau in stanga si-n dreapta. La o asa cabana iti găsești de treaba toată ziua.
      Ne cazam si, dupa un mic repaus, ieșim in recunoaștere pentru a face câteva poze. Vremea se menținea superba in asta zi si speram ca asa va fi si maine. Nu stam mai mult de 30 minute si ne întoarcem la caldura. Bine, ce-i drept, ca si foamea ne chema înăuntru. Pana seara, pierdem timpul in sala de mese la tv sau pe telefon. La lăsarea serii mai vin inca șase persoane, in total eram 9. Ne retragem in camere dupa ora 22:00. La scurt timp adorm buștean, oboseala își spunea cuvântul. Camerele sunt mici, dar decente si curate pentru o cabana la altitudine. Nu iti trebuie mai mult de atat. Niciodată nu am dormit asa de bine la o cabana.
      Dimineața ma trezesc revigorat si plin de energie, aveam de gând sa mănânc Fagarasii. Pornim totuși greu, ne răsfățam cu micul dejun si la cafea. Sătui, nu ne rămânea decât sa dam totul pe teren. Ne echipam si ne infingem in traseu. Vremea se prezenta bine, cu o singura excepție, vantul. Pornim pe traseul marcat cu banda albastra, punct rosu si cruce albastra pana la un moment dat. De la primul indicator, dupa ce intram in padure, facem stanga si urmărim banda albastra pe o panta ce ia proporții inca de la inceput. Imediat ce am iesit pe culme ne legam in coarda. Traseul avea sa fie mai tehnic decât cel de pe Lespezi. Culmea este mult mai îngusta, in multe locuri aveai impresia ca esti in Creasta Pietrei Craiului. Zapada este moale la inceput, deloc pe placul nostru, dar pe parcurs situația a devenit acceptabila. Urcam bine, luând din cand in când câte o pauza. In unele locuri acordam atenție pasajelor dificile, mai ales ca si vantul sufla tare. Traseul merge preponderent pe fata vestica sau pe partea cea mai inalta a culmii. Oprim deseori pentru poze, peisajele te năuceau. Cel putin spre Custura Saratii si Negoiu era ceva de vis. Zapada pe partea nordica se afla in cantități mari fata de partea sudica, creand un adevarat spectacol. Daca vrei Imagini specifice Alpilor, le găsești in Fagaras, la fel spuneam si in jurnalul anterior. Vantul se întețește pe măsura ce urcam, daca jos era unul cald, luând altitudine, nemernicul începea sa facă legea. Cum scoteam putin mănușa pentru poza, cum îmi amorțea de frig. Norii se plimbau in ritm alert, însă se aflau destul de sus. Cu excepția vântului, vremea era pe stilul meu. Când temperaturile sunt scăzute, urc bine, fara sa transpir. Cu o bluza de corp si o geaca de vant ma simt excelent.
     Cand ceasul trecea de ora 11:30, noi eram pe Vârful Serbota. Comparat cu Vf Lespezi, traseul de pe Serbota este mult mai tehnic, porțiuni înguste si pasaje expuse, cornise, panta accentuata sunt câteva provocări ce așteaptă daca vrei sa-l urci.
     Vantul continua sa își facă de cap, nu mai aveam parte de același tratament ca acum două saptamani, asa ca, suntem nevoiți sa o uschim repede. Chiar când am ajuns noi, un nor nu avea alta treaba decât sa stea pe Negoiu. Ne făcea in ciuda ca el poate si noi nu. Pentru a ajunge la el aveam de ceva timp in plus, iar intre noi se afla cel mai dificil traseu marcat din munții noștri si pentru care nu era o temperatura ideala de a-l parcurge. Căutam un loc ferit de vant si-l găsim ceva mai jos. Stam vreo 15 minute si revenim pentru poze. Norii se împrăștiasera, putând sa surprindem imagini minunate cu Negoiu si Custura Saratii. Nici partea cu Scara nu era de neglijat.
     Ne întoarcem pe același traseu, acum pe o zapada ușor fleșcăită. Pășim cu atenție pana la marginea pădurii. Ajungem repede la cabana, cred ca putin dupa ora 14:00. Întinși pe canapelele din cabana nu ne mai dădeam duși. Cabana continua sa fie la fel goală, in perioada asta cam slaba mișcare peste tot. Ne luam rămas bun multumiți de ce am găsit aici si bineînțeles de aventura noastră.

---

Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.

---

---