Perioada: 22 Ianuarie 2024

Traseu: Fantana lui Botorog – Poiana Zanoaga – Cabana Curmatura – Saua Crapaturii – Vf Piatra Mica – Poiana Zanoaga – Fantana lui Botorog

Marcaj: Fantana lui Botorog – Cabana Curmatura Cabana Curmatura – Vf Piatra Mica – Poiana Zanoaga

Timp de mers:8 ore cu pauze lungi de poze 

Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, coltari, piolet, casca.

Observatii: traseul poate fi dificil iarna. Intalnim portiuni expuse, teren accidentat, gheata, necesintand atentie, experienta si echipament adecvat turelor de iarna la altitudine. 

[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Botorog – Zănoagă – Curmătura – Piatră Mică.gpx”]

      Se anunta o zi senina de luni ideala pentru o tura in Piatra Craiului. Iata-ne in jurul orei 10:00 la Botorog, dornici de o urcare pe munte. Sunt câteva grade cu minus, un strat nou de zapada si poteca deja conturata, ceea ce ne ajuta sa luam usor altitudine. Serpuim pe traseul banda galbena pentru a nu stiu cata oara si iesim rapid in Poiana Zanoaga. Creasta ni se ivește in toata splendoarea ei, alba, dantelata, lucitoare in bataia soarelui. Insa nu era in programul nostru astăzi. Aveam de gând sa urcam pe Piatra Mica si in săptămânile ce vor urma cu siguranta ca vom fi și acolo.
     Asadar, ne continuam mica aventura montana spre Cabana Curmatura. Zona este un magnet pentru turiști in mod normal, insa, fiind o zi de luni, doar vreo 7-8 persoane animau zona. Facem un mic popas, mâncam o ciorba si o prajitura cu răvaș. Pe bilețelul din prajitura găsesc mesajul: călătorește, bani vei mai avea, timp, nu! Ceea ce si fac de altfel. Merg constant în călătorii, desi in toți acești ani as fi putut strânge ceva bani. O vulpe dadea tarcoale zonei si este pusa rapid pe fuga de doi caini hoinari, aciuati pe aici sa mai capete si ei putina mancare. 
      Dupa o pauza destul de lunga, continuam prin padure spre Saua Crapaturii. De fiecare pe portiunea asta am impresia ca cineva ma urmărește. Adica ar fi niste animale care sunt cu ochii pe noi. Gasesc cateva urme ca de pisica, putin mai mari, ca si cum ar fi de linx. Îmi doresc mult sa-l vad, insa sta foarte bine camuflat, avand culoare solului și trunchiurilor de copaci. Voi da eu si el cândva. Ne ținem de traseu si in scurt timp suntem in sa. Facem dreapta si iesim in golul alpin cu captivante privelisti spre creasta principala si spre Magura Codlei. Fiind o zona cu expunere sudica, soarele a topit repede zapada si avem un mixt de zapada, gheata si piatra.
      Urcam in voie, ma bucur de peisaj, iar shutter-ul aparatului declanșează des. Am o plaja larga si folosesc obiectivul de zoom, pentru ca in zona alpina isi face bine treaba. Urcam ușor, fara a tura motoarele, profitand de vremea asta bună. Ajungem întâi pe varf, iar mai apoi mergem la cruce. Fotografiem împrejurimile, gustam ceva și apoi ne continuam marsul prin zapada. Printre jnepeni si brazi suntem indata la cruce, de unde cartografiem din nou zona si ne lasam la vale. Panta ia proporții de la primii pași si avem din nou un conglomerat de gheata, piatra si zapada. Cam urat la colțari, dar ce sa-i faci, mai bine strici o pereche de colțari decât sa iti rupi vreun picior sau sa iei vreo căzătură zdravănă.
     Pana iesim in poiana chinuim genunchii in viraje strânse. Aici ne asteapta un apus de poveste, cu o priveliste frumoasa spre Bucegi, pierzând minute bune. Ne cufundam in padure, prin bezna si va trebui sa folosim lumina frontalelor. Prindem viteza cu crampoanele in picioare, aici zapada fiind putin mai bună si in cateva zeci de minute suntem la Botorog.