Creasta Oslei in conditii de iarna
Perioada: 24 – 25 Aprilie 2021
Traseu: Campusel – Pasul Cerna Jiu – Vf Sarba – Vf Pestisanu – Vf Oslea – Coada Oslei – Muntele Ursu – Fosta Cabana Campusel
Marcaj: pe traseu nu putem identifica marcaje, ele sunt rare, acoperite de zapada.
Timp de mers: 7 ore
Echipament: bocanci de iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant Goretex, geaca de puf, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete trekking, coltari, piolet, casca, ham, coarda, carabiniera, termos ceai.
Scurta descriere: De la Cabana Campusel ne deplasam spre Pasul Cerna Jiu si facem stanga pentru a urca pe Culmea Sarba. In scurt timp iesim din padure si luam contactul cu golul alpin pe o zapada beton. Inaintam cu usurinta si trecem de Vf Sarba, un varf domol ce nu ridica probleme. Din Saua La Suliti, ce-l desparte de Vf Pestisanu, ne echipam corespunzator unei ture alpine de iarna si luam in piept o panta agasanta, care, atunci cand avem zapada proaspat cazuta sau cresteri bruste de temperatura, poate fi periculoasa si predispusa deplasarii maselor de zapada. Ajunsi in creasta, tinem creasta matematica cu mare atentie la cornisele aflate pe ea. Luam la rand toate varfuletele ce ne ies in cale, cu mici diferente de nivel, pana iesim pe Coada Oslei. Mai mergem putin si ne lasam pe coama Muntelui Ursu, pe o panta la fel de riscanta in caz ca avem parte de ninsori abundente sau incalzire brusca. Ajungem la o stana, de unde ne lasam in dreapta pe un drum forestier, drum ce ne scoate la fosta cabana Campusel din Valea Ursului.
Observatii: traseul este dificil si se recomanda celor cu experienta pe traseele de iarna. Urcarea pe Varful Pestisanu si coborarea din creasta, pe Muntele Ursu, sunt predispuse riscului de avalansa, Se vor folosi aceste doua rute in cazul in care avem zapada stabilizata si temperaturi optime de parcurgere a traseului. Pe creasta avem portiuni inguste, in multe locuri cu cornise inselatoare, din care te poti dezechilibra sau aluneca usor. Traseul este in mare parte nemarcat si pot fi probleme de orientare pe vreme rea sau ceata.
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android). Track-ul poate avea erori si poate sa difere in teren in functie de stratul de zapada.
Max elevation: 1949 m
Min elevation: 1151 m
Total climbing: 1077 m
Total descent: -1438 m
Total time: 05:28:03
Încropim pe ultima suta de metri un plan si ne deplasam spre Cabana Cheile Buții, unde aveam o noapte de cazare. Intenționăm sa parcurgem Creasta Oslei, creasta pe care am străbătut-o si vara trecută de la est la vest. Acum, situația era cu totul alta. Desi eram in luna Aprilie, aveam parte de condiții de iarna inca de la startul traseului. Schimbam putin tactica fata de tura trecută, abordam creasta in sens invers si plecam cat mai devreme pe traseu, in stil de expediție. Beneficiile aduse de acest stil sunt cele conditionate de starea zapezii. Adica, vom putea inainta cu usurinta pe zapada tare, iar riscurile declansarii unei avalanse sau ruperea unei cornise sunt mai mici, ținând cont de ieșirile putin riscante din creasta si portiunile inguste de pe ea.
Așadar, dupa o noapte in Complexul Cheile Buții, complex pus pe picioare in scurt timp dupa incendiul din urma cu cateva luni, la ora 04:00, de la Campusel, plecam spre Pasul Cerna – Jiu. Serpuim pe drumul forestier la frontale pe zapada tare, care se mai spărgea uneori sub greutatea picioarelor noastre. Din pas ne avântam spre creasta cu o viteza buna datorita zăpezii excelente de care aveam parte. Pur si simplu era beton. Ieșim repede din padure si luam contact cu golul alpin din ce in ce mai spectaculos, acompaniati de rasaritul soarelui. Ziua se prefigura a fi una excelenta din toate punctele de vedere. Zapada tare, soarele stralucitor, temperaturile ideale si peisajele sublime erau ingredientele unei ture reușite. Urcam in forța spre Vârful Sarba pe o panta domoala, scurtand vizibil distanta. In Saua la Suliti ne echipam corespunzător unei ture alpine, adică luam coltarii si pioletul si incepem lupta cu panta arțăgoasa. Cum spuneam mai sus, atunci când avem parte de ninsori abundente sau creșteri bruște de temperatura, ieșirea in creasta poate fi periculoasa. Avem o panta favorabilă deplasării maselor de zapada. In momentul de fata nu era cazul, zapada era beton si bine așezată, ideală pentru colțari.
Iesiti in creasta, pe Vf Pestisanu, peisajele superbe ne acapareaza si deseori facem poze. In continuare traseul este perfect la colțari si in scurt timp ajungem pe cel mai înalt varf – Vf Oslea 1946 m. Pozele curg in valuri pentru ca asa ceva nu prinzi mereu. Peisajele spre Retezat, Piule, Iorgovanu, Godeanu nu pot fi trecute ușor cu vederea. Creasta prezintă pe alocuri porțiuni expuse si dificile ce pot fi trecute ușor de cei cu experienta. Daca ar fi sa o compar cu Piatra Craiului, ar fi un fel de creasta nordica intre Turnu si Ascuțit. Avem parte in unele locuri de cornise înșelătoare peste care aruncam câte un ochi sa nu le rupem. Vremea continua sa tina cu noi, desi nu se arătau multe ore cu soare, dar aveam avantajul ca plecasem devreme pe traseu. Totodata, acest exercițiu este foarte util pentru tura din vara pe care vrem sa o facem. Vf Zumstein din Monterosa este ținta noastră din acest an si pentru asta trebuie sa exersam astfel de ture, știindu-se faptul ca trebuie sa pleci cat mai devreme pentru a ataca varfurile din muntii inalti.
Pe măsura ce înaintam, forța se mai diminuează si mergem ceva mai greu. Corpul avea nevoie de ceva resurse, mai ales ca nici nu dormisem foarte mult. Urcam lent spre Coada Oslei, unde luam o pauza, iar de aici mai mergem putin pe creasta pana dam de Culmea Ursului. Deci, descindem pe Muntele Ursu si, la fel ca ieșirea de pe Vârful Pestisanu, avem parte si aici de o panta predispusă avalanșelor, chiar daca este o coborâre pe un interfluviu si nu pe o vale. Zapada continua sa fie tare si noi coboram rapid la târla ce o vedeam din creasta. Norii incep sa se adune si razele soarelui sunt obturate de o perdea de nori. La stana luam o pauza de masa, iar de aici căutam traseul despre care auzisem in vara. In stanga niște urme ne induc in eroare, iar in dreapta parea sa fie ceea ce căutam noi, drumul forestier. Se vad si ceva urme, ceea ce nu poate decât sa ne bucure. Zapada devenise ceva mai moale si din când in când mai luam câte o adancitura. Renunțam la colțari, pentru ca mai mult ne încurcau si, dupa ce serpuim o ora pe acest drum, ieșim la fosta cabana Campusel, pe Valea Ursului, acolo unde campam in vara pentru doua nopti.
Ceasul treacea ușor de ora 12:00, însemnând ca totul a durat 7 ore. In drumul spre masina avem noroc sa ne ia cineva si sa scapam de 1.5 km de mers pe asfalt. Tura se terminase cum nu se putea mai bine.
