Download file: Cabana_Bratei_-_Vf_Ratei_-_Vf_Leaota.gpx

     Iarna nu dadea semne ca ar vrea sa plece nici in luna Aprilie. Aveam destula zapada la altitudini joase, temperaturi scăzute si nici in perioada următoare nu parea sa se încălzească. In ultima perioada am cam rărit turele montane din pricina vremii sau a lipsei de sincronizare dintre noi. Pornim cu noaptea-n cap spre Moroeni, de unde ne lăsam in stanga spre Cabana Bratei, intrata de curând in circuitul turistic. Avem un drum forestier acceptabil, ce poate fi parcurs pana la un moment dat cu o masina cu garda joasa. De la troița, de unde drumul se desparte in doua, mai aveam vreo 3 km, însă pe traseu era multa gheata si doar cu un 4×4 ii puteai face fata.
     Coboram din masina si o luam pe jos pana la cabana, care acum părea lipsită de activitate, desi totul in jur era curățat. Imediat ce trecem de ea, traversam raul pe sub un pod de fier ruginit si intr-o starea precară. Ajungem la Cantonul Bratei si suntem nevoiți sa trecem Raul Mitarca pentru a intra pe traseul nostru. Panta ia proporții si ne obliga sa scoatem coltarii. Nu aveai cum sa înaintezi pe stratul de gheata. Panta abrupta si terenul accidentat si înghețat nu iti dau mari șanse de reușită daca nu ai la tine niște crampoane de gheata. Urcam asiduu in prima parte, simțindu-se pauzele mai lungi luate in Martie si Aprilie. Aveam doar o tura in Fagaras si una in Vrancei. Totuși, avem parte de zapada buna. Fata de acum trei săptămâni, cand nu am reușit sa razbim prin zapada mare si pufoasa, acum aveam o zapada mai bine așezată si urme făcute.
      Ieșim din pădure dupa 2 ore si ne lăsam in dreapta pentru a lua la rând Vârfurile Ratei, ca in final sa ajungem pe cel mai înalt varf din acest masiv – Vf Leaota 2133 m. Pare putin, dar când începi sa mergi pe culmea prelunga caracteristica munților domoli, zici ca nu se mai termina. Avem parte de soare in continuare, dar si de un indice UV ridicat. Cum zapada reflecta mult mai intens razele, ochelarii de soare sunt obligatorii, la fel si crema. Crema nu aveam la mine, alegându-ma cu ceva roșeața pe fata. Timpul se scurgea si noi depășeam ușor timpul estimat. Micile diferențe de nivel incepeau sa se simte in picioarele noastre, iar pe ultima suta de metri aveam un ritm ceva mai lent. Ajungem dupa 5 ore si nu zăbovim mult pe varf. Vantul ne obliga sa facem rapid cale întoarsă si sa găsim alt loc pentru a ne potoli foamea. La vale ne ducem glonț, nu mai oprim decat sa bem apa, in rest descindem pe aceleasi urme. Toată aventura a durat aproape noua ore, adăugând aici si cei 6 km, dus-întors, de la masina pana la cabana. Putini obositi, nu ne rămâne decât sa o intindem spre casa.