Perioada: 11 – 12 Aprilie 2024

---

Traseu: Breaza – Fosta Cabana Urlea – Refugiul Mosuleata – Vf Mosu – Vf Urlea – La Fundu Bandei – Vf Dara si Hartopul Darei

Marcaj: Breaza – Cabana Urlea – Refugiul Mosuleata Refugiul Mosuleata – Vf Mosu – Vf Urlea – Vf Dara nu se tine cont de marcaj, se abordeaza traseul de iarna

Timp de mers: ziua 1, Breaza – Refugiul Mosuleata 6 ore; ziua 2, Refugiul Mosuleata – Dara – Satul Breaza 11 ore 

Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, coltari, piolet, casca, sac de dormit, saltea

---

Observatii: traseul este dificil si recomandat celor cu experienta pe traseele de iarna. Are o distanta lunga si o diferenta de nivel considerabila. In cazul caderilor insemnate de zapada, inaintarea poate fi anevoioasa in partea inferioara, mai ales in zona jnepenilor. De la refugiu vom aborda traseul de iarna si vom urca pe Vf Mosu prin stanga lui, urmand culmea matematica. La fel vom proceda si pe creasta principala, vom merge pe linia matematica si vom urca Vf Iezerul.

Descarca track-ul GPX

    Suntem in Aprilie, intr-o luna in care temperaturile sunt cu mult peste ceea ce a fost in ultimii ani, adica apropiate de cele de vara. Noi am plecat cu gandul ca vom gasi inca zapada in Muntii Fagaras, avand in rucsac casca, coltarii si pioletul, insa pe parcurs ne-am dat seama ca le-am cam luat degeaba. 
    Asadar, ne inhamam la drum cu gandul de a cuceri, daca se poate spune asa, Varfurile Dara si Hartopul Darei in conditii de iarna, prin Urlea si Culmea Mosului. Din Breaza, ne echipam, punem desagele in spate si pornim la drum. Stim ce ne asteapta, pentru ca am mai fost prin zona si ii dam talpa. Am cautat sa reducem cat mai mult greutatea, insa tot aveam peste 10 kg in spate.
    Ne inscriem pe punct rosu si luam directia fostei Cabane Urlea, care s-ar fi vrut a fi reconditionata, insa un binefacator i-a venit de hac. Acum avem doar structura de beton. Urcam cu aplomb prin padure si dupa trei ore suntem pe pajistea plina de branduse. O placere sa savuram ceva dulce. Cateva clipe de respiro si ne inrolam din nou in misiune. Intram in padure si in scurt timp dam de jnepeni. Incepe batalia cu ei si cu zapada moale ce se spargea la fiecare pas. Poduri mici de zapada, inselatoare, ne faceau urcarea un calvar. Ba calcam pe ei, ba pe zapada si intr-un final iesim cu brio in culme. Pe ultima suta de metri a fost ceva mai bine. Timp aveam berechet pana se innopta, iar noi in scurt timp eram la refugiu. Cred ca am mai fi putut continua pana pe sub Vf Urlea daca am fi avut cort la noi. 
     Asa ca ne oprim aici si ne instalam in refugiu. El nu prea se prezinta in conditii bune. Izolatia s-a cam dus si cred ca la o ploaie curge bine prin el. Acum nu era cazul si ne instalam cum putem. Pe platformele de plastic gasim o folie de nailon, o idee buna a avut cel care a pus-o. Pana seara pierdem timpul pe langa refugiu si la apus urcam pe Vf Mosu. Prindem niste peisaje frumoase si ne retragem la somn. A doua zi aveam cale lunga. 
     Ne trezim la prima ora, ne bucuram de un rasarit pe masura apusului si o luam din loc dupa ce bem o cafea. Urcam pe traseul de iarna, pentru ca varianta de vara o ia pe sub Vf Mosu si ar fi cateva travarsee care ar putea pune probleme, si astfel evitam si folosirea coltarilor. Pe un teren mixt nu este prea placut sa mergi cu ei. Prin urmare, ne ducem in stanga, si luam de la est urcarea pe Vf Mosu, tinad culmea matematica pana pe Vf Urlea. Ocolim mai mult pe pamant, evitand portiunile moi de zapada si aproape dupa 2 ore suntem pe creasta principala a Fagarasului. Ocolim toate limbile de zapada, fara a face uz de coltari si piolet, urcand toate varfurile si dupa vreo 3 ore suntem pe Dara.
     Nu zabovim mult si facem cale intoarsa dupa o scurta pauza si pe Vf Hartopul Darei. Urmarim acelasi traseu fara prea mare interes. Incepea sa se acumuleze oboseala si noi eram putin contra timp. Asa ca, fara poze sau alte opriri, ii dam tare pana la refugiu pentru a ne recupera restul echipamentului.
      La refugiu mananc bine pentru ca uitasem mancarea si nu mancasem mai nimic, facem rucsacul si ii dam la vale. Ne gandim ce ne asteapta printre jnepeni si parca rucsacul atarna si mai greu. Unele lucruri erau ude de la zapada si se simtea. Mai cate o injuratura, mai cate o adancitura luata, iesim cu bine in zona Urlea. De aici nu ne ramane decat sa gonim spre Breaza. Insa mai avem si ceva de urcat si coborat. Ne saturasem de apa din zapada bauta, pentru ca alta sursa nu am mai cautat. In vara am coborat la izvor, dar acum am fost mai comozi si probabil mai era si ceva zapada prin zona, nefiind recomandat sa cobori pana acolo. Dupa aproape 12 ore suntem la masini cu genunchii suferinzi dupa o asa zi.