
Orientarea pe munte
Orientarea este una dintre capacitățile pe care trebuie sa le ai atunci când mergi pe munte. Fie ca te orientezi dupa marcaje, elemente din natura, fie ca folosești harti, busola, GPS-uri, trebuie iti dezvolti aceasta abilitate pentru a duce la bun sfarsit traseul pe care ti l-ai planificat.
Marcajele turistice si indicatoarele sunt primele dupa care trebuie sa ne ghidam. In funcție de traseul planificat, vom urmari marcajul amplasat pe diferite elemente din natura, cum ar fi copaci, stânci sau pe stâlpi din beton sau metal. In țara noastră, ele pot fi cu banda, triunghi, cruce sau punct de culoare rosie, albastra sau galbena. Fiecare marcaj este specific unui tip de traseu, adică banda rosie o vom întâlni pe traseele de creasta, punctul rosu pe traseele de tip circuit, crucea rosie pe traseele care se intersectează cu altele si tot asa. Pe lângă marcaje, vom intâlni indicatoare pe care avem informatii privind timpul din locul respectiv pana la un anumit punct de interes, direcția spre un varf, cabana sau despre starea unui traseu (inchis, interzis). Mai găsim si panouri informative despre fauna si flora din zona respectiva sau harti pentru orientare.
In situația in care vom alege un traseu nemarcat, unul in care marcajul lipsește ori nu a mai fost întreținut, va fi trebui sa avem abilitați de un bun explorator. Ne vom lua niște puncte de reper, informatii de la cunoscatori sau de pe diferite bloguri, ghiduri turistice. Sunt elemente precum saritorile, grotele, copacii mai ciudati, stânci cu forme ce ies in evidenta pentru a ne orienta mai bine. Multe trasee, chiar daca nu sunt marcate, sunt destul de umblate si in timp se formeaza o poteca dupa care ne putem orienta ușor. Plus ca odată cu experiența începi sa ai anumite deprinderi, intuind ușor pe unde ar putea merge un traseu.
Orientarea dupa soare, steaua polara sau luna – in trecut, cand nu apăruse GPS-ul, poate chiar nici busola si hartile, oamenii foloseau diferite metode de a se orienta, cum ar fi: poziția soarelui, steaua polara, luna, coaja arborilor, intrarile in cuiburile pasarilor (orientare sudica), mușchii de pe pereti si copaci (orientare nordica) sau alte metode care le erau la indemna. Acum e greu de crezut ca cineva mai apelează la asa ceva si pare mai degrabă desprinsa din filme. Nu prea te ajuta, cel putin pe un traseu de munte. In primul rand, dureaza ceva mai mult si in al doliea rand, ai ocazia sa mergi prin ceata mai tot traseul sau, in unele situatii, vreo cateva zile.
Harta si busola – multe sute de ani acestea doua au fost cele mai la indemna metode de orientare. Hărțile s-au îmbunătățit constant si, in funcție de scara si de elementele din teren reprenzentate pe harta, ne putem orienta pe traseu. Nici asta nu este prea eficienta in situatia noastra, pentru ca, pe un traseu accidentat, o mică deviație, o curba strânsă ne poate încurca si putem pierde poteca ușor. Daca scara hartii nu este suficientă pentru a reprezenta relieful in detaliu, uneori traseul pe harta poate apărea o linie ceva mai dreapta. Aceasta metoda este mai degrabă utila atunci cand faci trasee pe distante lungi si vrei sa ai o siguranța ca direcția e buna, însă pe trasee accidentate, prin padure este cam greu. Așadar, punem busola pe harta si le vom potrivi in asa fel incat nordurile sa corespundă. In caz ca avem o harta la o scara buna, in detaliu, 1:10000 m, care deja se apropie de planurile cadastrale este posibil sa ne orientam mai ușor, însă, pe o scara 1:65000 m, un cm pe harta înseamnă 650 m, ceea ce este destul de mult si nu prea ne ajuta.
GPS -ul a apărut in anul 1974, fiind foarte util in domeniul aviatic, naval sau militar. Odată cu trecerea anilor, prezenta satelitilor in număr tot mai mare a crezut precizia localizarii iar de el au inceput sa depinda tot mai multe domenii. Multe tari si-au dezvoltat si ele propriul sistem de sateliți (GLONASS, BEIDOU, GALILEO). Aceasta inventie este tot mai prezenta in viața unui om de zi cu zi si am ajuns sa avem ceasuri, aparate foto, telefoane mobile, mașini etc cu GPS integrat. Astfel, orientarea noastră pe munte pe baza unor gadgeturi a devenit o obișnuința si nu mai vad rostul in a lua cu tine o harta de hârtie, care deschisă are un metru, sa o desfaci pe un vant puternic, când pe un smartphone te poți localiza in câteva secunde. Știu, mulți te vor intreba ce faci daca iti moare bateria. Insă, cu un supliment extern de 10000 mAh, cred ca poți merge liniștit câteva zile pe munte daca nu folosești in exces datele mobile. Iar daca in grupul tău mai sunt inca 2-3 persoane, trebuie sa ai un prea mare ghinion ca niciunuia sa nu-i mai meargă.
Așadar, GPS-ul pe un smartphone sau un ceas depășește orice așteptări. Daca vorbim de ultimul model de iPhone, el vine cu un GPS in doua frecvente (L1si L5), giroscop, accelerometru, cu un sistem SOS in caz de urgente si, mai nou, cu apelarea prin satelit (inca nefuncțională in România). Genul asta de dotări găsim si pe modele precum Samsung, Huawei, Xiaomi, OnePlus etc. Având in dotare un astfel de device si cu o aplicatie de navigatie instalata, in care găsim traseele turistice sau in care putem noi planifica unul, cu informatii privind distanța, diferența de nivel cumulata, panta medie ne vom orienta usor. Eu folosesc de vreo 12 ani aceasta metoda si m-a scos de foarte multe ori din încurcătura.
Smartwatch-ul – un device ce a luat tot mai mult avant in ultimii ani. Ca sa iti fie si mai ușor, doar te uiti la ceas si vezi unde te afli. Cu funcționalități similare unui smartphone, vin si ele cu GPS dedicat daca vorbim de Apple Watch, Samsung, Garmin sau Suunto. Cu harti deja încărcate sau cu aplicații dedicate te poți orienta la fel de bine.
GPS-ul dedicat, nu prea e folosit la scara larga si nu vad de ce ai mai lua ceva in plus daca face același lucru ca un smartphone. Poate ar sta mai bine la capitolul precizie, desi, cum spuneam mai sus, ultimele modele de smartphone-uri premium vin cu un GPS performant, avand o precizie de cativa cm. Iar la baterie, posibil sa reziste mai bine la frig, dar si telefoanele au facut progrese mari in ultimul timp, rezistand chiar si la temperaturi foarte scazute (-25 grade).
In concluzie, atunci când mergem pe munte cea mai indicată varianta pentru orientare este un smartphone însoțit de o baterie externa si, eventual, un ceas. Bineînțeles, chiar daca avem tehnologia cu noi, vom fi atenți in permanenta. Adică nu vom merge orbește dupa ele. E posibil sa mai avem erori pe harti, trackuri inregistrate greșit, semnal slab in zona de stancarie, padure sau mici deviații de localizare.
Sfaturi utile:
- vom urmari in permanenta marcajul si atunci când vedem ca pe o distanta de 50 m nu e ceva in regula, facem cale intoarsa pana la ultimul marcaj pe care l-am vazut;
- daca intram intr-o zona accidentata, in care marcajul nu mai exista, ne retragem la timp. E posibil ca la urcare sa razbim noi cumva, dar sa nu mai putem cobori de acolo;
- in zonele in care avem acumulări de zapada, doborâturi de copaci ce fac imposibila înaintarea, ne vom retrage chiar daca GPS-ul ne indica sa urmam acel traseu;
- iarna, traseele pot sa difere de cele marcate si, daca ne vom lua dupa GPS, este posibil sa taiem o panta supraîncărcata, o placa de vant din care sa declanșăm o avalanșa;
- in cazul in care mergem pe un traseu nemarcat, unde orientarea este dificila, este indicat sa înregistram traseul sau sa luam puncte GPS folosind o aplicație mobila;
- vom folosi aplicatii dedicate zonelor montane, bine intocmite, pe care le analizam in prealabil;
Aplicații mobile recomandate: Locus Map (Android), Map Plus (IOS), OSMand (Android), Maps 3D (IOS), AlpineExpe (Android);