Problema urșilor a devenit tot mai mare in Romania. Numărul lor a crescut simtitor si prezenta lor in mijlocul oraselor (Sinaia, Busteni, Brasov, Sibiu, Miercurea Ciuc, Tusnad), pe drumurile de acces (Transfagarasan), in gospodariile oamenilor, pe traseele turistice, la stane este tot mai deasa. Nu vorbesc din auzite de pe la TV sau de pe site-urile de socializare, ci din relatările oamenilor atunci când am fost cazat in zone precum Harghita, Suceava, Argeș, de pe la ciobani si ori de cate ori i-am vazut atunci cand merg pe munte. Un cioban îmi spunea ca pe Valea Bandei, de la cele trei stane, i-au mâncat urșii vreo 60 de oi intr-o vara. In Miercurea Ciuc sau Tusnad, mai mulți oameni s-au trezit cu ursul in curte, iar majoritatea au garduri electrice, la Stația Meteo Omu sau la cabana urca frecvent si una dintre vizite s-a lasat cu spargerea ei. Si exemplele pot continua. Nu știu cat de adevarata este informația, dar, de exemplu, in Dâmbovița, in mod normal, arealul destinat lui ar putea găzdui vreo 20 – 30 de exemplare si in realitate ar fi vreo 80.
     Cauzele înmulțirii ursilor si a contactului din ce in ce mai des cu a omului pot fi multe, însă doar un studiu facut de cei abilitati ne poate lămuri in acest sens. Tot auzim vorba aia ca principala cauza este tăierea pădurilor. Desi poate fi un argument, nu prea sta in picioare, pentru ca ursul prefera zonele mixte, acolo unde găsim fructe de padure (zmeura, afinemerisoare), poieni, cursuri de ape. O zona intesata de copaci, umbrita, nu prea ii asigura asa multa hrana (a nu se intelege ca eu sustin taierea lor). Poate, daca vorbim de suprafețe foarte mari, rase la zero si transformarea lor in altceva, precum resorturi de schi, localități, ar fi o cauza pentru care ei ar cobori din ce in ce mai jos, in zone de podiș, deal, si nu ar fi exclus si in campie. Eu cred ca una din cauze este clima tot mai blanda pe care o avem in ultimii ani, cea care ii permite ursului sa umble pe suprafețe întinse chiar si iarna, iar puii ajung la maturitate intr-o proportie mai mare. Vad frecvent ursoaică cu 3-4 pui, care au mari șanse sa trăiască. In trecut, iernile lungi, geroase, nu prea le permiteau sa găsească multa hrana, pentru ca aveam zapada 7-8 luni in zona montana. Altii ar mai spune ca omul s-a extins tot mai mult si i-a invadat teritoriul. Este adevărat ca in unele zone montane au mai apărut ceva case de vacanta, dar nu asa de multe încât ursul sa nu mai aibă unde sa trăiască. Localitățile sunt cam același ca si acum 30 de ani, poate cu o crestere de câteva procente. O alta problema poate fi neglijența autorităților, care in ultimul timp nu i-au considerat o problema sau a locurilor unde in mod normal ar trebui sa primeasca hrana (hrănitori, cum li se mai spune).
     Nu știu care este rezolvarea, pentru ca nu prea sunt in masura. Am scris doar cateva impresii din ce am observat in cei 15 ani de când merg pe munte (desi, avem niste exemple bune prin tari precum Canada sau SUA, care au trecut prin astfel de situatii, insa trebuie si ceva investitii). Unii propun ca sa le mai dam si altora. Însă nimeni nu prea ii vrea, cel putin cei din vest. Daca vorbim de vânat, cu siguranța multi vor sari in sus ca arși. Când spui vânător, mulți ii cataloghează criminali. Desi meseria lor cam asta e. Atunci când un animal intra in conflict tot mai des cu omul, iar acest lucru nu poate fi reglat in mod natural, intervine vânătorul. E adevărat ca unii fac excel de zel si vedem oameni cu mulți bani care au plăcerea de a ucide in ideea de a-si însuși trofee pentru satisfactia lor personala. Este cu totul altceva. Însă când gospodariile sunt vizitate frecvent de ursi, iar unii își pierd principala sursa de hrana (cum ar fi animalele, culturile) sau cand oamenii sunt atacati, atunci avem o reala problema.
     Nu mai insist, pentru ca nu pentru asta am vrut sa scriu acest articol, ci pentru ca tot vad întrebari de genul: daca merg pe munte, daca vreau sa campez la cort ma pot intalni cu el sau unde am șansa sa-l întâlnesc mai des etc. In general, ursul nu ataca omul decât in situația in care se simte in pericol, in special daca vorbim de prezenta noastră intre ursoaică si pui sau daca ne întâlnim in mod surprinzător, fara ca el sa ne fi auzit. De-obicei, el simte prezenta omului pe traseele turistice si se retrage inainte de a-l vedea noi. Cu siguranța daca ar vrea sa ne vâneze, ar sti unde sa vina. Așadar, la întrebarea unde ma pot intâlni cu el, răspunsul este oriunde in arealul montan si nu ar fi exclus nici in zonele mai joase. Nu iti poate garanta nimeni ca nu te vei intâlni cu el. Cum spuneam la inceput, el urca frecvent la Vârful Omu, indeosebi vara. Cum relieful este domol si nu avem ghețari, daca ne întâlnim cu el pe Creasta Făgărașului nu este tocmai o surpriza. E adevărat ca sansele sunt mai mici, însă nu nule. El merge foarte multi kilometri in căutarea hranei si vine oriunde daca simte miros. Am auzit cazuri in care a urcat pe platoul Bucegi, Fereastra Zmeilor, Cabana Malaiesti, Cabana Omu. Corturi sfâșiate, cabane sparte sau mașini avariate. Deci, trebuie sa avem mare grija pe unde mergem, sa fim in numar cat mai mare si mai ales unde campam.
     La întrebarea ce facem daca ne întâlnim este complicat sa răspundem. Cel mai bine este sa-l evitam. Cum facem acest lucru? Este indicat sa facem gălăgie in zonele izolate, in tufărișuri, nu părăsim traseele marcate daca nu le cunoaștem, evitam intrarea in grote sau peșteri daca nu sunt destinate vizitelor turiștilor, nu campam in locuri sălbatice si nu ținem mâncarea in cort. In rest, nu știu sa spun ce metoda funcționează atunci când ne întâlnim cu el, pentru ca nu am pus intr-o astfel de situație si nici nu mi-as dori. Spray-ul nu știu cat de efiecient este, ideea de a o face pe mortul pare desprinsa din filme, iar sa te lupți corp la corp nu prea ai avea sorti de izbanda. Sa fugi, crezand ca nu te va prinde, nu ai nicio sansa. Are niste abilitati extraordinare de a alerga si in panta, dar si de a se catara pe stanci sau in copaci. Singura solutie este aceea de a te retrage ușor, cu speranța ca nu va veni spre tine sau ca se va retrage el, eventual, aruncându-i ceva care sa-i atragă atenția ca tu sa ai timp sa te indepartezi de el. Un alt mit in care eu nu cred este acela cu hibernarea. Am văzut des urme pe zapada in multe zone, deci poți avea surprize daca mergi cu gândul ca e băgat la hibernare, mai ales ca vorbeam anterior ca iernile sunt tot mai blânde in ultimii ani.