Iarna autentica in Postavaru
Perioada: 11 Februarie 2023
Traseu: Poiana Brasov – Prapastia Lupului – Cabana Postavaru – Drumul Galben – Valcelul lui Schmautz – Poiana Brasov
Marcaj: Poiana Brasov – Prapastia Lupului – Cabana Postavaru 
Cabana Postavaru – Drumul Galben – Poiana Drester 
Poiana Brasov – Valcelul lui Schmautz -Poiana Brasov 
Timp de mers: 5 ore 30 minute
Echipament: bocanci iarna, ciorapi – 2 perechi, pantaloni softshell, bluză de corp – 1, geacă de ploaie și vânt goretex, geacă de puf, manusi liner – 1, lanternă frontală cu baterii de rezervă, cuțit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, cremă de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS și Glonass, baterie externa – 1, minicolțari.
Observatii: traseele nu prezinta dificultati tehnice si sunt medii ca dificultate; iarna pot fi caderi insemnate de zapada ce pot ingreuna mersul;
Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).
Inițial aveam de gând sa merg in Muntii Ciucas, insa in ultimul moment am schimbat planul si am plecat în Masivul Postavaru. Aveam o iarna autentica cu ninsori ce s-au lăsat așteptate pana pe la sfarsitul lunii ianuarie. Asadar, ajung in Poiana Brasov si ma înscriu pe traseul marcat cu cruce rosie. Il stiam, pentru ca l-am mai facut acum câțiva ani pe timp de iarna. Zapada este din belșug, dar am noroc de urme si de un grup mare pe care l-am întâlnit inca din startul turei. La prima ora este un frig pătrunzător, te piscă imediat când scoți manusa. Dar pe parcurs, odata cu iesirea in zona însorită, renunt la geaca si uneori la manusi. In prima parte nu intampin dificultati, urmele ma poarte usor spre tinta pe care o aveam azi.
La un moment dat pun in picioare minicoltarii, pentru ca trebuie sa traversam partiile de doua ori si, cum pe ele zapada este tasata, se poate aluneca usor. In apropierea cabanei traseul intra in padure, dar nu gasim urme, asa ca tinem linia Pârtiei Lupului pentru a iesi direct la cabana. Aici zarva mare, cum era de așteptat, mai ales ca era weekend. Dupa cabana mai urc cativa zeci de metri pentru poze si ma întorc. Nu aveam de gând sa urc pana pe varf. Am fost de multe ori si veneam dupa o pauza de o luna. Am zis sa nu forțez, mai ales ca nu stăteam bine cu odihna și nici pe traseul pe care intenționăm sa cobor nu știam ce va fi.
Ma așez frumos la coada și cumpăr o porție de mici și o ciocolata calda. Aveam tot ce trebuia la mine, dar știi cum e. Nu are cum sa nu ți se facă pofta cand simti mirosul de grătar.
Ingurgitez cele cumpărate si ma las la vale pe Drumul Galben. Un traseu usor, incarcat cu multa zapada. Traversam Partia Sulinar si ne afundam in padurea alba. Totul era de poveste. Brazii pleostiti de greutatea zapezii creau un peisaj de basm. Opresc frecvent pentru poze, desi frigul musca din mine imediat cum scoteam manusa. Am si aici noroc de urme, chiar daca in unele clipe îmi întra piciorul destul de adanc. Intalnesc multi oameni care urca, fie pe schiuri, fie perpedes.
Ajuns in Poiana Drester, ma conectez la Valcelul lui Schmauz, adica pe punct albastru. Sfârșitul turei este aproape. Valcelul este scurt si te scoate in capătul Poienii Brasov. Termin devreme traseul, undeva în jurul orei 15.00. Adica vreo 5 ore si 30 de minute cu tot cu pauza de la cabana.
