Perioada: 28 Aprilie 2023

Traseu: Tohanu Vechi – Pasul Poiana Marului – Zarnesti

Marcaj: nu exista marcaj turistic

Timp de mers: 4 ore 30 minute

Echipament: pantofi sport, geaca de ploaie, geaca termica.

Observatii: Traseul este usor si nu ridica probleme. 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

[sgpx gpx=”/wp-content/uploads/gpx/Tohanu_Vechi_-_Poiana_Marului_-_Zarnesti.gpx”]

    Avem o primăvara rece care întârzie sa apara in zona montana, chiar si in zonele mai joase. Temperaturi negative seara, iar copacii abia daca au inflorit. Pornesc pentru o tura spre satul Poiana Mărului, mai exact in zona de vest a Masivului Persani. Se anunța o vreme rece cu vreo 7 ore de soare. Am zis ca e bine si asa, mai ales ca avea ceva timp de la ultima tura montana. A plouat mai mereu sau a nins, iar soarele nu prea era trecut in program. 
    Sunt in suburbia Zărneștiului, mai exact in Tohanu Vechi. Nu merg mult timp si fac dreapta pe strada Brebina cu gândul de a merge pana in ies din localitate si sa iau drumul Dealului Prugetu. Surpriza, dau de proprietate privata si părea ca se desfășoară o activitate intensa. Asa ca ma întorc si continui pe sosea vreo 2 km pana in Pasul Poiana Marului, unde dau de un drum ce urca prin padure pe partea dreapta. Aici este si un indicator care ne îndrume spre o cabana din zona. Drumul este bun si se poate urca si cu masina. Intru in pădurea ușor înverzita, animata de păsările ce isi susțin recitalul. Drumul face înconjurul caselor si la un moment dat iese din padure, conducându-ne printre noile proprietăți ce se înmulțesc de la an la an. Vremea este inca închisă si din când in când cate o raza de soare mai sparge perdeaua de nori.
    Frigul este pătrunzător, asa ca apelez la geaca de vant si manusi. Aparatul declanșează din ce in ce mai des, pierzând mai mult timp. Nu am parte de o lumina tocmai buna, pentru ca am ajuns chiar in perioada cea mai proasta din zi. Dimineața sau seara avem golden hour, însă nu aveam la dispoziție decât o zi. Ma las purtat de drumul pietruit pana ajuns la o răscruce, din care scurtez traseul si nu ma duc pana in sat. Voiam sa merg si pe versantul de vizavi cu gândul de a cobori in Zarnesti.
    Printre gospodarii, in care oamenii isi defasurau activitățile zilnice pentru un inceput de primăvara, ma las ușor la vale in șoseaua principala. Mananc ceva si urc pe in drumeag in sepertine, cu o panta ceva mai înclinată. Însă este ușor si ii dau binețe pana ies in vârful dealului. Dau de câteva case mai ponosite si răzlețe fara a avea nicio problema cu câinii. Nici pe partea cealaltă nu am avut. Prin alte sate este mai rau. Urc fara oprire, cu excepția unei scurte pauze in care stau de vorba cu un localnic. Ii dau bice pana ajung la Pensiunea Poiana Viselor, singura de prin zona. Este o priveliște frumoasa de aici si merita o vacanta de vreo 2-3 zile. Ai o priveliște buna spre Piatra Craiului si Bucegi, si nici culmile domoale ale Persanilor nu sunt de neglijat. Doar ca pentru a urca ai nevoie de un 4×4 sau pe jos.
    Nu zăbovesc mult si ma las ușor la vale spre Zarnesti. Prin crânguri abia înverzite, am si aici parte de un concert desăvârșit. Mai ca as fi tras un pui de somn. Nu îmi venea sa ma mai ridic. Soarele își făcuse apariția de-al binelea si parca-mi făcea in ciuda. Eu plecam tocmai când era mai frumos. Mai jos dau de niște case si un câine cât un urs mai ca ar vrea sa ma mănânce. Cred ca era un mastiff si daca ar fi sărit pe mine nu cred ca i-as fi facut fata. Ma îndepărtez ușor de drum si scap de el. Nu mai aveam mult si ajungeam in capătul Zarnestilor, chiar lângă stadion. Mi-era cam foame si alerg pe străduțele înguste pana ajung la autoservirea Pe Insula, unde vin mai mereu cand sunt in zona.