Intre pasuri – Creasta Rodnei

Perioada 25 – 28 august 2017


Echipa: Florin, Gabi


Traseu: Pasul Setref – Pasul Pietrii – Saua Batrana – Tarnita La Cruce – Varful Pietrosul Rodnei – Tarnita La Cruce – Saua intre Izvoare – Saua Gargalau – Tarnita Putredu – Refugiul de Sub Ineu – Lacul Lala Mare – Saua Gajei – Pasul Rotunda
Timp de mers
Ziua 1: Pasul Setref – La Jgheaburi – Pasul Pietrii – Saua Batrana – 9 ore
Ziua 2: Saua Batrana – Tarnita La Cruce – Varful Rebra – Vf Pietrosul Rodnei – Lacurile Buhaescu – Lacul de Sub Rebra – Tarnita La Cruce – Saua Obarsia Rebrii – La Catani – Saua intre Izvoare (Ref La Carti) – 8 ore
Ziua 3: Saua intre Izvoare – Saua Puzdrele – Saua Gargalau – Tarnita Putredu – Refugiul de Sub Ineu – 11 ore
Ziua 4: Refugiul de Sub Ineu – Saua Ineut – Lacul Lala Mare – Saua Gajei – Pasul Rotunda 8 ore
Marcaj: Pasul Setref – Saua Batrana – Tarnita La Cruce – Saua Intre Izvoare – Saua Gargalau – Saua Ineut – Saua Gajei – Pasul Rotunda , Tarnta La Cruce – Vf Rebra – Varfurile Buhaescu – Curmatura Pietrosului – Vf Pietrosul , Saua Ineut – Lacul Lala Mare , Lacul Lala Mare – Saua Gajei 
Distanta: 68 km
Diferenta de nivel: 3864 m 
Drum de acces: ruta CFR – Bucuresti – Brasov – Beclean pe Somes – Dealul Stefanitei
Greutate rucsac 17 – 20 kg
Surse de apa: La Jgheaburi, Saua Batrana (conditionat de caderile de precipitatii), Lacul de Sub Rebra, Saua Intre Izvoare, Saua Gargalau, sub Saua Ineut, Sub Vf Gajei. Mai sunt surse de apa, dar sunt conditionate de caderile de precipitatii.
Innoptare: Saua Batrana, Saua Intre Izvoare (Refugiul La Carti), Refugiu de sub Ineu, Cabana Candale (Pasul Rorunda). Alte locuri de innoptare: Hanul lui Patru (Pasul Setref), Taul de sub Rebra (Tarnita la Cruce), La Catani, Saua Gargalau, Lacul Lala Mare


Echipament: bocanci, ciorapi de vara – 3 perechi, pantaloni scurti – 2 perechi, pantaloni lungi – 2, polare – 2, bluza de corp – 1, tricou maneca scurta – 3, geaca de ploaie si vant, manusi, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, cort, saltea, sac de dormit, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 2, arzator, butelie, vase de gatit.


Observatii: traseul este dificil datorita distantei, diferentei de nivel si greutatii rucsacului echipat pentru 4 – 5 zile. Poate prezenta dificultati de orientare in prima parte a traseului, intre Pasul Setref si Pasul Pietrii, in apropiere de Saua Batrana, intre Saua Laptelui si Saua Galatului, sub Vf Gargalau, La Cepi, in apropierea stanelor de sub Vf Nechitas. Pentru orientare pe vreme rea folositi track-ul GPS.  


Ziua 1 – Incalzirea

        La capătul a 10 ore de mers cu trenul suntem la poalele Munților Rodnei, perla Carpaților Orientali si totodata cei mai înalți din aceasta unitate. Buimaci de somn, coboram in stația Dealul Stefanitei, o halta  din care nu ai posibilitatea de a cumpara bilete. Era inca noapte, ceasul se apropia de ora 05:00, fiind nevoiți sa orbecaim putin prin întuneric. Ieșim din gara pe o străduța ce da in drumul național si timp de 30 minute serpuim atenți pe lângă mașinile ce treceau in ambele sensuri. Păreau surprinși șoferii de apariția noastră la ora aia, gândindu-se probabil cine or fi nebunii ăștia la ora asta. Ei bine cei doi nebuni se duceau sa exploreze creasta Rodnei din Pasul Setref in Pasul Rotunda. Timp de patru zile aveau de gând sa străbată aproape 70 km distanța pentru a se bucura de natura si aventura. Cu rucsacii grei de aproape 20 kg in care am calculat totul minuțios, am pornit când se crăpa de ziua de la porțile Maramureșului spre creasta sinuoasă a masivului.
       Traseul începe lejer, pe un drum pe alocuri noroios, pe care il poți străbate probabil si cu masina de teren. Marcajul nu prea exista, pe vreme buna intuiești repede pe unde merge, însă pe vreme rea cred ca ti-ar crea probleme. In prima zi stiam ca ne așteaptă, un drum lung, anost in mare parte, mai ales pana in Pasul Pietrii. Drumul urca si coboară diferențe mici de nivel, iar când ajungi in pas realizezi ca nu ai urcat mare lucru, doar vreo 350 m. Primul punct de interes era La Valaie sau La Jgheaburi, loc in care se afla o stana si in care traseul se intersectează cu cel ce vine din Dealul Stefanitei, marcat triunghi rosu. Înaintam greoi, inca nu ne obișnuisem cu povara ce o duceam in spate, la care se adauga si lipsa somnului din tren. Dupa câteva suișuri si coborâșuri ușoare ajungem la popasul din apropierea jgheaburilor, era timpul pentru o masa si un pic de somn. Trei ore am facut pana aici. Ne odihnim vreo 2 ore, ceea ce ne-a mai întremat putin, noaptea pierdută conta mult in angrenajul turei.
      Pornim din nou la drum spre următorul obiectiv, Pasul Pietrii. Vremea era nesperat de calda, dupa ce cu doua zile înainte zapada își făcuse aparitia pe Pietrosul Rodnei. Continuam tot pe drumul larg plin de pietre ce taie pajiștile masivului. Mai întâlnim vreo 3 popasuri amenajate de curând cu măsuțe acoperite, unde iti poți trage sufletul. Nu întâlnim decât oameni de-ai locului, ciobani sau rangeri ai parcului. Traseul a fost in nota primei parti, cand urcam putin constatam ca trebuie sa coboram. Dupa alte 3 ore ajungem in pas, unde luam o pauza de 20 de minute. Abia 14:00 arată ceasul, dar parca mergeam de o zi întreaga. Timp berechet mai aveam la dispoziție, însă bateriile erau descărcate, nu mai aveam de gând sa mergem foarte mult, Saua Batrana o stabilisem ca loc de campare pentru prima seara.
      O luam iar din loc si dam piept cu panta din ce in ce mai pronunțata. Daca pana aici traseul a fost prin loc deschis, rareori mergând prin padure, din Pasul Pietrii pana in Saua Batrana traseul merge in mare parte printre copaci, unii doborâti, si pe un drum distrus de tractoare. Pe parcurs ne alimentam cu apa, pentru a fi siguri ca avem pentru supa, ceai si cafea. In apropiere de Saua Batrana ieșim in golul alpin, limita pădurii se termina, începe sa se simtă măreția Rodnei. De aici începe cu adevărat creasta. Trei ore ne-a luat sa ajungem aici, ne-am întins mult in prima zi, dar chiar si asa mai aveam timp destul pana seara. Ne orientam repede de un loc de cort. Mergem putin mai încolo de indicatoare, in vecinătatea unui izvor mic aflat pe traseul ce coboară in Telciu, marcat punct rosu. Dupa ce am montat cortul incepem festinul. Mâncam ce aveam mai greu, pentru a mai ușura rucsacul. Inaugurez primusul ce are o forța impresionanta de 7000 w, in numai doua minute încălzește apa. Ne răsfățam din plin cu câte doua căni de ceai si o supa, dupa asa efort meritam. Încercam sa profit cat mai mult de timpul rămas pana la apusul soarelui, merg putin in recunoaștere prin zona, dar in scurt timp ma abat la cort, salteaua îmi făcea cu ochiul. Trebuia sa suplinim cu mai mult somn dupa seara precedenta petrecuta pe tren. In câteva minute m-a luat somnul cu căștile la urechi. Eram frant. Dormim câteva ore bune in liniștea serii din sa. Vantul nu ne crea probleme, iar temperatura era optima pentru o seara la cort.

Ziua 2 – Cucerirea Pietrosului

      Ne trezim in voie dimineața, ne delectam cu o cafea buna, un ceai si ceva de mancare. Ziua a doua începea perfect: cafea, vreme excelenta, peisaje captivante, ce iti poți dori mai mult de atât. Ma simteam in forma maxima dupa ce m-am odihnit cum trebuie. Strângem cortul fara mare graba, echipam fiecare rucsacul si continuam aventura. Prima ținta pe ziua de azi – Tarnita la Cruce. Continuam pe drumul larg pe care intalnim mașini de teren, aveam si varianta pe creasta matematica, dar nu avea rost sa urc de doua ori Vf Rebra, pentru ca trebuia sa ma întorc pe el in dorința de a ajunge pe Pietrosul Rodnei. Ne ia vreo 3 ore sa ocolim vârfurile Gropilor si Rebra, pe traseul de vara. Iarna nu se recomanda parcurgerea acestei porțiuni, fiind risc de avalanșa.
     Pe o caldura din ce in ce mai apăsătoare ajungem in Tarnita, punct de intersecție a patru trasee. Ne întâlnim cu un grup mare însoțit de un ghid. Ne consultam repede in privința traseului, Gabi continua pe creasta pana in Saua intre Izvoare, iar eu o zbughesc spre Pietrosul Rodnei. Cam doua ore si jumătate ar fi in mod normal. Eu gonesc pe lângă vârfurile Rebra, Buhaescu Mic, Buhaescu Mare care iarna prezintă un real pericol de avalanșa, recomandat fiind sa urmezi creasta înaltă. Cobor ce am urcat pana acum in Curmătura Pietrosului si dau piept pantei înclinate către cel mai înalt varf al Orientalilor. Dupa o ora și patruzeci de minute admir natura de la 2303 m. O priveliște de iti taie respirația. Cel mai bine se vede orașul Borsa, întins pe câțiva kilometri. Ma bucur vreo 40 de minute de aceasta splendoare, pe o asa vreme.
      Dupa o clipele de relax, colectez câteva date si cobor rapid spre curmatura, însă nu ajung chiar acolo pentru ca fac stanga pe o poteca bine evidențiata la Lacurile Buhaescu. Pana la lacuri fac 30 minute, stand in dubii pe unde sa o iau. Știam ca este un drum mai jos, dar care ocolea cam mult. Merg in direcția lacului de sub Rebra cu ochii aruncați deseori pe GPS. Voiam sa scurtez cat mai mult traseul. Dupa câtiva torenți depășiți ies pe o culme in care întâlnesc un cioban cu oile. De aici vad lacul si ma las in scurt timp la el. Câteva corturi erau amplasate in zona, un loc ideal pentru a înnopta. Ii întreb pe cei prezenți aici unde se afla izvorul, îndrumându-ma spre el. Beau o jumătate de litru, am tras tare pana aici. Mai schimb câteva vorbe si urc panta spre Tarnita la Cruce. Durata circuitului meu a fost de 4 ore, mi-am atins scopul, asa ca pornesc satisfăcut spre Refugiul La Cărți. Ma gândeam la ceva cald, o supa un ceai. Pe indicator se arată vreo 2 ore, însă eu știam ca voi ajunge mai repede. Vf Repede si Cormaia le ocolesc, din Saua Obârșia Rebrii ma las in stanga trecând de zona numita La Catani. Aveam vreo 40 de minute din Tarnita, iar pana in Saua intre Izvoare mai fac vreo 20 minute.
    Parcurg traseul in mai putin de o ora, asa e când ti-e foame. Ardeam de nerăbdare sa vad si noul refugiu, construit de curând de Asociația Hai pe Munte Iași si cu ajutorul Salvamontului si a reprezentantilor parcului. Amplasarea lui este bine aleasa, se afla la jumătatea crestei, loc in care se intersectează mai multe trasee. Ai tot ce iti trebuie, apa, loc de campat la cort sau 12 locuri in refugiu. Nefiind nimeni in refugiu hotărâm sa nu mai montam cortul. Pana seara ne-am alimentat bine, lichidele sunt sursa suprema pe munte in condițiile in care alegi un traseu asa lung. La lăsarea serii ne retragem la adapost, ne trebuia odihna pentru zilele ce urmau. Si aceasta seara a fost una liniștita, fara vant, cu o temperatura destul de ridicată. Încercam sa prind semnal 4G pentru a vedea evoluția vremii, stiam ca luni avea sa vina ceva ploaie. A rămas aceeași prognoza, adică duminica spre luni se arăta ploaie cu fulgere. Trebuia sa gandim un plan in asa fel sa nu ne prindă ploaie pe creasta. Erau doua variante, fie ajungeam la Refugiu de Sub Ineu, fie coboram la Lacurile Lala.

Ziua 3 – Anduranta

     Ne trezim relaxați, pe la 08:00, pierzand ceva timp pana am mâncat, pana ne-am strâns lucrurile. Abia la 09:45 plecam, exact când grupul mare cu care ne întâlnisem in Tarnita la Cruce trecea pe lângă noi. Mergem împreuna o parte din traseu, când ne dam seama ca in ritmul lor nu ne puteam îndeplini obiectivele. Ocolim Vf Negoiasa Mare, sub care ne întâlnim cu o turma de oi cu niște câini arțăgosi. Ritmul lent ne ținea totuși in amorțeala de dimineața, înaintam greoi si fara spor. In Tarnita Barsanului aveam o ora si treizeci de minute de mers, fiind nemulțumit de evoluția noastră. Primul obiectiv pe ziua de azi, Saua Gargalau, mai necesita mult efort pana a-l îndeplini. Mărim viteza, trecem in scurt timp de Saua Puzdrele si ocolim Vârful Laptelui in care punctam un culoar de avalanșa, nerecomandat iarna sub nicio forma. Întâlnim un grup ce venea din sens opus, si fara a intra mult in vorba iesim in Saua Laptelui. Mai aveam câteva astfel de hopuri de depășit, urcușuri si coborâșuri, varf – sa, pana in Saua Gargalau. Pana in sa este varianta de a cobori pe punct albastru la fosta Cabana Puzdrele sau la Peștera Laptelui, cea de-a doua nu este marcată, recomandata doar cunoscătorilor. Ma uitam des pe GPS, Saua Gargalau reprezenta un punct psihologic, vream sa știu ca am parcurs macar jumate din traseu, desi a doua porțiune era un pic mai mare. Mai aveam de parcurs peste Vf Galatului, Saua Galatului, Vf Cailor urmând sa ne lăsam câțiva zeci de metri in Gargalau.
     Ajungem dupa 4 ore, putin mai mult decât scria pe marcaj, dar nu era rau. Aici luam o pauza mai lunga, trebuia sa mai recăpătăm ceva energie pentru ca urma porțiunea cea mai dificila din acest masiv. Traseul pana sub Ineu numără câteva succesiuni specifice crestelor, cu diferențe putin mai mari ca cele de dinainte. Stam cam 45 minute, timp in care mâncam si mergem la izvorul aflat in apropiere, singura sursa sigura aflată in creasta intre Saua Izvoare si Vf Ineu, ar mai fi una in Tarnita Putredu, dar trebuie sa cobori vreo 100 de metri altitudine. Desi de aici începea greul, in compensație venea priveliștea năucitoare, începând din Vf Gargalau totul este divin in jur.
    Plecam din sa la ora 15:00, bine ghiftuiți sa înfruntăm prima provocare, panta abrupta spre Vf Gargalau. Urcam ușor, dupa ce mănânci e mai greu la inceput, însă cu timpul îmi dau seama ca prind din ce in ce mai multa forța. Urcam fara oprire si din când in când il mai așteptam pe Gabi. Dupa trei zile de mers si bine alimentat căpătasem o forma de excepție. Nu mai simteam nimic, aveam forța necesară pentru o tura de 12-13 ore. Pana pe Gargalau faci cam o ora, loc in care priveliștea atinge cota maxima. Priveliștea in jur te uluiește si te face sa rămâi ceva timp in zona. Întâlnim careva grupuri de turiști, urcați din Borsa pe la Lacul Izvorul Bistriței. Este o tura de o zi in care te poți bucura de munte. Ne vedem in continuare de drum, nu mai puteam sta, obiectivul nostru era inca departe. Acum galopam spre Vf Omului, nu inainte de a trece de vârful Claii si printre stâncile denumite La Cepi. Depășim cu ușurintă zona, ne lăsam putin intr-o mică sa si trecem putin mai jos de varf. Când coboram de varf întâlnim doi cehi, care aveau o încărcătura de ti se înmoaie picioarele cand auzi, 40 kg el respectiv 20 kg ea, totuși cam mult pentru o tura de creasta, nu prea mai este plăcere cu asa încărcătura. De aici prindem mai multa încredere, am scos un timp mai bun, nu mai aveam mult si ajungeam in Tarnita Putredu. In Saua Gargalau arată 4 ore, iar noi am facut 3 ore.
     In Tarnita întâlnim 2 englezi, ce voiau sa coboare pe Valea Vinului marcat cu triunghi albastru. Estimam ca ajungem chiar când se întuneca, adică vreo 2 ore si 30 de minute mai trebuia sa tragem. De aici luam cu asalt Vârfurile Coasta Neteda, Tomnatec si Ineu. Partea neplăcuta este ca trebuie sa urci si sa cobori vârfurile, nu mai ai pe unde sa ocolești. Urcam Coasta Neteda si coboram spre porțiunea in care iti trebuie putina concentrare, singura zona dificila si expusă din creasta. Acordam atenție porțiunii ce necesita un lanț, mai ales daca vii dinspre Ineu. Ne conformam traseului si depășim pericolul fara niciun incident. Soarele începea sa coboare, semn ca se lasa seara. De pe Vârful Gargalau vedeam mereu titanul Ineu, e inconfundabil. Mai aveam ceva pana la el, panta ce se ridica din Saua Bila te stoarce de energie. Dupa 9 ore de mers ultimul pas e cel mai greu, cel putin pentru Gabi, el nu avea antrenamentul meu, dar nu aveam ce face pentru ca știam ca va veni urgia. In Saua Ineului lumina era din ce in ce mai vagă, putin timp ne mai despărțea de întuneric.
     Exact cum preconizam la 20:30 suntem la Refugiu Ineu, dupa 10 ore si 45 minute de la Refugiul La Cărți. Credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior când am ajuns, o noapte la cort pe furtuna nu e tocmai confortabila. In refugiu sunt 4 locuri bine căptușite, chiar șase la nevoie. Este mana cereasca in caz de vreme rea sau daca te prinde întunericul. Imediat ne recuperam cu ceva cald, satisfăcuți ca am ajuns unde ne-am propus. Mai pierdem timpul pe telefoane, in zadar fiind efortul de a prinde ceva date mobile. Eram curios de evoluția vremii. Nu știu când ma ia somnul, dar târziu in noapte ma trezesc in huietul furtunii. Furia naturii năvălise peste Ineu, prognoza se adeverise. Dezlănțuirea fenomenelor meteo zguduiau refugiul din temelii. Furtuna a venit in doua rafale, in care cu greu puteai dormi, oricum in cort ar fi fost deranjul mult mai mare.

Ziua 4 – Relaxarea mintii in Rezervatia Lala

     Dimineata ne trezim mai tarziu pentru ca ploaia se preconiza a se opri la 11.00, desi nu mai plouase asa mult dupa iuresul de aseara. Aveam in plan sa urc pe Ineu repede, dar cand ies afara totul era invaluit in ceata, nu mai avea rost sa urc, ca nu vedeam nimic in jur. Renuntam la idee si pornim spre Saua cu Lac aflata la mica distanta, din care ne lasam in Saua Ineut, de unde ai posibilitatea sa continui creasta sau sa cobori la Lacurile Lala. Alegem a doua varianta, s-au scris si se vor scrie lucruri frumoase despre aceasta rezervatie, asa ca trebuia sa-i descoperim si noi tainele.
     Din Saua Ineut parasim creasta si ne lasam spre primul lac, Lacul Lala Mic, aflat la 1950 m altitudine sub Ineu. Ceata incepea sa se ravaseasca, dandu-ne posibilitatea de admira lacurile in care oglindesc crestele Rodnei. Ma uitam cu jind la Ineu, daca plecam cu o ora mai tarziu aveam ocazia sa ma bucur de imprejurimi si de pe al doilea varf ca inaltime din acest masiv. Asta e, tura viitoare, sper sa nu plece muntele de acolo pana ma intorc eu. Splendoarea primul lac te fascinează, insa cand ajungi la cel de-al doilea, Lacul Lala Mare, ramai fara cuvinte, e de prisos sa mai zici ceva, doar in Retezat mai vezi asa o biodiversitate. Lacul, cascada, vegetatia din jur, in special Zambrul ce creste in mod natural, fauna prezenta in acest areal, toate  strajuite de crestele maiestuoase compun aceasta rezervatie naturala, fiind probabil una dintre cele mai frumoase din tara. Ne oprim ceva timp pentru a manca, iar apoi plecam pe portiunea cea mai frumoasa de unde privelistea devine tot mai incantatoare. Pasim pe lespezi printe jnepenii mari intercalati cu cateva exemplare de zambru. Traseul este amenajat cu panouri informative despre flora si fauna prezenta in rezervatie. Imediat de sub lac, pleaca traseul ce face conexiunea cu creasta in Saua Gajei. Pe acest traseu o luam si noi, are 30 minute timp dat, insa noi facem mai mult, opream des pentru poze, nu puteai merge indiferent. 
        Vreo 3 ore a durat ocolul prin rezervatie, cred ca tot cam atat faceam si pe creasta fiindca aveam de urcam Vf Ineut. In sa mai luam o pauza la bancutele construite de cei de la parc. De aici incepe si drumul de masina, iar traseul devine la fel de anost ca in prima zi. Doar cele trei varfuri (Rosu, Ineut, Ineu) din spate iti mai capteaza atentia. Nu departe dam de o poteca ce te poarta printe zambri si care da in traseul ce coboara pe Valea Lala. Am intrat cateva zeci de metri pentru surprinde partea superioara a vaii si m-am repliat in traseu, continuand pe drumul de piatra ce duce in Pasul Rotunda. Este un drum lung fara prea multe obiective care sa-ti distraga atentia. Merisoarele si afinele ne mai opresc din cand in cand, in rest gonim spre pas. Dupa cateva serpentine largi incepem sa scadem in altitudine si sa zarim stanele. In apropierea stanelor intalnim cativa oameni din Rodna, ce aveau grija de puietul plantat de cei de la Ocolul Silvic. Printre picaturi ei mai culegeau si ciuperci. Din vorba in vorba hotaram sa plecam cu masina lor daca mai asteptam vreo 15 minute. O idee buna, pentru ca am scutit aproape doua ore de mers pe drum cu piatra si printre stane cu caini periculosi. Oameni cumsecade au fost, pe langa faptul ca ne-au luat cu masina, ne-au gasit cazare si ne-au dat si painea lor, noi epuizasem toate proviziile. Pana seara am stat la povesti cu gazda, avand foarte multe subiecte in comun.

Ziua 5 – Plecarea

     Ziua urmatoare dau un raid in zona pana la Cabana Croitor, cea mai veche de aici. Dupa o vizita scurta la cabana coboram spre drumul principal ce leaga localitatea Carlibaba de Borsa. Dupa putin timp norocul ne surade din nou, un vanator de munte ne ia pana in Borsa oferindu-ne informatii pretioase, in special de mocanita. Desi aveam in plan sa urcam pe Vf Toroioaga din Muntii Marmuresului, am hotarat sa renuntam la idee si sa ne relaxam in Viseul de Sus. Am ajuns repede in oras datorita sincronizarilor intre microbuze si a oamenilor ospitalieri.
      Am incheiat aventura noastra pe Creasta Rodnei cu succes, timp de 4 zile magia naturii ne-a fascinat. Evenimentele s-au succedat perfect datorita organizarii si documentarii noastre in prealabil, si mai ales vremii care a tinut cu noi de data asta. In turele lungi trebuie sa te informezi bine, sa ai experinta psihica, fizica si organizatorica, plus echipamentul care contribuie decisiv in angrenajul unei astfel de ture. Daca cu timpul unele drumetii le mai uiti, probabil ca aceasta va ramane tot restul vietii intiparita in minte. A fost o tura speciala care am asteptat-o mai mult decat cea de anul trecut cand am urcat pe Mont Blanc. Am pastrat traditia si al cincilea an, dupa turele facute cu Gabi in Retezat, Ciucas, Retezat, Parang si acum Rodnei, din 2013 incoace, in aceeasi perioada. Speram sa continuam traditia multi ani de acum incolo, sa descoperim tinuturi noi din care sa ramanem cu amintiri de neuitat.

Related Post