Perioada: 22 – 23 Septembrie 2024

Traseu: Fabrica de apa Cheia – Cabana Ciucas – Vf Ciucas – Saua Tigailor – Cabana Ciucas – Fabrica de apa Cheia

Marcaj: Fabrica de apa – Cabana Ciucas Cabana Ciucas – Vf Ciucas – Saua Tigailor Saua Tigailor – Cabana Ciucas

Timp de mers: ziua 1 – 3 ore, ziua 2 – 3 ore

Echipament: pantofi sport, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, cort, saltea.

Observatii: Traseul este usor si nu ridica probleme

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

 

 
Descarca traseu 

---

      Un apus si răsărit pe Varful Ciucas il ticluiam de ceva timp. M-am tot gândit care varianta ar fi mai optima, dormit la cort pe varf sau la cabana cu urcare si coborare pe timp de noapte. In cele din urma, alegem prima varianta si cu desagele pline si grele pornim pe Valea Berii. Am cautat noi sa luam câte mai puține, dar tot am adunat cateva kilograme. In primul rand ai nevoie de apa daca vrei sa faci o cafea, un ceai sau o supa, iar in al doilea temperatura avea sa scadă pana la limita înghețului.
      Traseul este usor si nu ne grăbim. Pana la cabana turam motoarele si indata suntem in golul alpin, savurând o ciorba si o bere. Pierdem ceva timp, pentru ca aveam suficient. Distanta este scurta și pana pe varf faci cam o ora si jumătate. Asa ca ne bucuram de ziua frumoasa si însorită pe terasa cabanei. Mare parte din turisti încep sa coboare, noi fiind printre ultimii mohicani de pe varf. Pana ajungem pe cei 1954 m, exploram Babele la Sfat sau alte formațiuni specifice acestui masiv. Vremea era ideala de asa ceva și aveam toate motivele sa consum cele trei baterii ale aparatului foto.
      Pe varf, ne orientam dupa doua locuri de cort. Desi spațiul este generos, loc drept nu prea găsești. Norocul nostru ca aveam corturi mici de o persoana si le puteam amplasa oriunde. Campam chiar la cativa metri de varf si apoi ne învârtim prin zona dupa cadre cat mai reușite. Indata avea sa apună soare, întrați fiind in ora de aur. Norocul este de partea noastră, chiar daca vizibilitate nu era asa de buna. Odata cu lăsarea lui, frigul incepe sa se simta, asa ca ne infofolim bine. Vantul bate in reprize scurte, dar cu viteza mica. Stiind ce vanturi am prins pe aici, acum era parfum. 
      Desi peisajele sunt sublime in astfel de împrejurări, somnul nu pot spune ca e la fel. De fapt, nu prea dormi deloc. La orice mișcare tresari. Dormim iepureste, ținând cont ca ne aflam si in perioada boncanitului, adica a împerecherii cerbilor. Am mai prins asa ceva in trecut, venind unii foarte aproape de noi. Acum s-au liniștit dupa ce am facut putina gălăgie si abia dimineața am auzit ceva in depărtare. Frigul este tot mai pătrunzător spre ivirea zorilor, găsind cortul cu cristale de gheata pe el. De la condens si ca uitasem sa deschid aerisirile.
Totuși, nu mi-a fost frig, fiindca aveam tot ce trebuia pentru astfel de temperaturi. Am dormit si la -10 grade. 
      Ceasul suna la ora 06.30. Pana ne dezmeticim, pana ne echipam, soarele da sa iasă triumfător din direcția Zaganului. Topaim dintr-o parte în alta, bucurosi ca avem o răsărit pe masura apusului. Chiar merita munca depusa și o noapte de planton pentru astfel de momente. Facem o cafea, strângem calabalacul si ne lasam spre Saua Tigailor cu gandul de a reveni la cabana si a cobori la masina. Harmalaia din ziua precedenta s-a dus, acum ne întâlnim doar cu 4 persoane. Ii dam talpa la vale si terminam tura devreme.