Muntii Pirin – Vihren si Koncheto

Detalii traseu: timp de mers, marcaj, echipament, observatii.

Perioada: 26 – 27 Octombrie 2019


Traseu: Cabana Vihren – Varful Vihren – Saua Premkata – Varfurile Kutelo – Banski Suhodol – Varfurile Bayuvu Dupki – Banski Suhodol – Saua Premkata – Cabana Vihren


Marcaj: Cabana Vihren – Varful Vihren – Kutelo – Refugiul Koncheto , Refugiul Koncheto – Varfurile Bayuvi Dupki , Saua Permakta – Cabana Vihren


Timp de mers: 11 ore (Intermediari: Cabana Vihren – Varful Vihren 2 ore 30 minute, Varful Vihren – Saua Permatka 30 minute, Saua Premkata – Varful Kutelo 1 40 minute, Varful Kutelo 1 – Refugiul Koncheto 2 ore, Refugiul Koncheto – Varfurile Bayuvi Dupki, Saua Premkata – Cabana Vihren 2 ore) 


Echipament: Bocanci drumetie, ciorapi – 3 perechi, pantaloni lungi impermeabili – 1, pantaloni softshell, pantaloni scurti, bluza de corp – 1,  tricou cu maneca scurta – 2, geaca de ploaie si vant  Goretex, geaca softshel- 1, geaca de puf, manusi – 2, lanterna frontala cu baterii de rezerva, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, casca, ham, lonja, coarda


Observatii: traseul este dificil datorita distantei; in partea superioara, la peste 2500 m altitudinea poate inceti mersul; pe creasta Koncheto sunt portiuni inguste care necesita atentie sporita; nu se recomanda a fi parcursa in timpul ploilor torentiale insotite de descarcari electrice; dupa Refugiul Koncheto, pe varfurile Bayuvi Dupki creasta este ingusta si accidentata; nu exista apa pe traseu;

Pentru orientare folositi track-ul GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Total distance: 15697 m
Max elevation: 2888 m
Min elevation: 1969 m
Total climbing: 1737 m
Total descent: -1737 m
Download

     Trecem granițele tării prin sud si ne îndreptam spre munții Pirin, Bulgaria,  pentru a cuceri vârful Vihren si Creasta Koncheto. Au cu aproape 400 de metri mai mult decât Carpații Romaniei, iar zona care vrem noi s-o exploram aduce mult cu Piatra Craiului. Facem vreo 7 ore pana in Bansko, localitate aflată la poalele muntilor. Stațiunea arată bine, toate clădirile sunt in același stil, nu harababura de la noi din țara. Însă gradul de ocupare este mic, un fel de Predeal in afara sezonului de ski. Ajungem in jur de ora 15:00, iar dupa ce ne cazam, mergem sa mâncam. Găsim prin centru un mic restaurant si un magazin pentru a ne lua ceva pentru a doua zi. Liniște deplina pe seara, câțiva turiști mai animau străzile orașului. Multe cabane au oblonul tras. 
     Odihniți, ne trezim la prima ora si plecam spre Cabana Vihren. Avem sosea buna pana la cabana, deci se poate urca cu orice masina. Parcarea este plină, pe semne ca sunt mulți pretendenți la varf. In scurt timp ne echipam si pornim pe banda rosie pe traseul cel mai ușor spre varf. Traseul nu prezintă dificultati, urca îndelung o panta acceptabila. Doar caldura de la primele ore ne crează putin disconfort, renunțând rând pe rând la țoale. In spatele nostru avem un bulgar novice in ale muntelui. Aveam noi mai multe cunostinte despre munții lor. In creasta ajungem repede, cu o pauza de masa  in prealabil pentru a avea energie. De aici începe sa se simta putin altitudinea de peste 2500 m. Pana ma obișnuiesc putin cu ea merg mai greu, asa mi se întâmpla mereu când urc pa altitudine, însă pe parcurs îmi intru in ritm si pot urca in forța. In Caucaz dupa ce am trecut pragul critic (3500 m), pe la 5000 m as mai fi urcat fara problema, dar s-a terminat muntele. Câteva poze cu lacurile Vlahini si luam in piept ultima porțiune. Cu pauze dese urcam spre cel mai înalt varf al munților Pirin, Vârful Vihren 2914 m. Vremea este superba si asa avea sa fie aproape toată ziua. O nimerisem de data asta. Ajungem pe varf dupa 2 ore si 30 minute. Avand mult timp la dispoziție, luam o pauza lunga, nu aveam de ce sa ne grăbim. Incep sa se strângă din ce in ce mai multi, unii dintre ei fiind conaționali de ai nostri. Facem ceva poze, spațiul este generos pe varf si ai unde te duce stanga, dreapta. 
     Continuam, din varf ne lăsam in Saua Premkata si ne îndreptam spre vârfurile Kutelo. Vrem sa facem tot astăzi, suntem in forma buna. De pe varf coboram vreo 300 de metri, cam mult, pentru ca trebuie sa ii urcam la loc. Terenul este putin accidentat si prevazut metri buni cu lanț. Ajunși in sa, avem de urcat aceeași panta pe care am avut-o pe Vihren. Organismul începe sa se acomodeze si nimic nu ma mai oprește pana in varf si mai departe pe Creasta Konceto. Pe Kutelo 1 luam din nou o pauza de masa. Tot aici, scot crema de soare pentru ca ultravioletele sunt puternice. Vreo 20 de minute stam pe varf si apoi ne înscriem pe creasta ascutita. Urmează Kutelo 2 pe o poteca lejera si dupa asta începe sa se îngusteze. Ținem linia de creasta ajutați de cablu gros încastrat bine in roca. Punem pe țeasta casca si devoram muchia cu sete. Fara ajutorul cablului traseul ar fi fost mult mai greu, probabil nu ar fi facut-o orice. Dar asa întâlnim multi neexperimentati. Daca la noi majoritatea drumeților au un echipamnet de munte, aici, multi erau îmbrăcați de oraș. Următoarea ținta este Banski Suhodul. Chiar daca au înălțimi mai mari decât Fagarasii, diferentele de nivel nu sunt asa de mari, doar cea dintre Vihren si Kutelo face exceptie. Ținta noastră finala este Refugiul Koncheto, însă nu e bătut in cuie, daca mai putem ii dam inainte. Inspectam putin refugiul si rămânem surprinși. Condiții mai bune decât majoritatea cabanelor de la noi. Paturi cu saltea si pături, prize, lumina, harti, cablu de date sunt câteva dotări pe care la noi nu le găsești, dupa cum ziceam, nici in unele cabane, da pai in refugii. 
     La refugiu ne decidem sa continuam pana pe Varfurile Bayuvi Dupki. Cele trei vârfuri cu multa piatra faramata le urcam si coboram in scurt timp. In sa nu mai coboram pentru ca nu avea rost, ceata se abatuse peste creasta si nu mai vedeam mare lucru. Facem cale întoarsă pe același traseu ,însă fara a mai urca pe Kutelo, urmam traseul de vara pe sub creasta, marcat cu banda rosie. Ajunși in sa, facem stanga si coboram pe banda verde comuna cu banda rosie. Primul merge la Cabana Banderita si al doilea la Cabana Vihren. Al doilea ne interesa pe noi. Suntem bine in timp, abia era ceasul 16:00. Lăsam creasta in spate si coboram pe vale. La un moment dat ne oprim pentru a studia ghețarul de sub vârful Vihren. O cuveta glaciara ce păstreaza gheata tot timpul anulului. Ii ajungem din urma si pe bistrițenii cu care ne-am întâlnit pe Vihren, coborând cu ei pana la cabana. Părăsim banda verde si ne lăsam dreapta trecând un interfluviu pentru a ne lasa in cealalata vale pe unde am urcat. Picioarele incep sa se resimte, niște bete ar fi fost de mare ajutor. Traseul este scurt dar are o panta mare. In jur de ora 18:00 suntem la masina si misiunea se incheie perfect. Mai avem destul timp pentru masa si relax. A treia zi ne întoarcem acasa pe același drum obositor.


Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.



Related Post