Perioada: 19 Octombrie 2025

Traseu: Manzalesti – Marele Amfiteatru – Platoul Meldic – Lacul Meledic – Manzalesti, Lopatari – Canionul de Sare

Marcaj: nu exista marcaj turistic

Timp de mers: 4 ore

Echipament: pantofi sport drumetie, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking

Observatii: Traseul este usor si nu prezinta portiuni tehnice. 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

     Nu mai știam unde sa merg la munte, pentru ca in mare parte din trasee le-am facut, mai ales daca vorbim de cele pretabile pentru o zi. Ținând cont ca si ziua este scurta, am zis sa ma reped la Buzău, pe noua autostrada a Moldovei. Imediat ies din București și pun pe GPS Manzalesti. Aflata în Subcarpatii de Curbura, mai exact in cei ai Buzăului, pe raza acestei comune, dar si a comunei Lopatari avem cateva obiective interesante. Platoul Meledic, cu versanti de sare, argile în care gasim cateva formațiuni interesante, Lacul Mare Meledic, Canionul de Sare de la Lopatari, Piatra Alba de la Grunj și alte obiective mai mici. Deci avem ce face în zona, chiar daca nu ne aflam într-o zona montana. Singura parte nasoala este drumul de la Buzău pana aici, pentru ca mergi numai prin sate si trebuie sa o arzi cu 50-60 km pe ora. In fine, cam în 2 ore și 30 de minute ești aici din București.
     Ajuns aici, găsesc un loc de parcare și încropesc repede un plan. Se poate urca cu masina pana sus, insa care mai e farmecul. Asa ca ma echipez și intru pe o strada, la inceput asfaltata, care imediat se termina si începe un drum noroios. Serpuim pe el usor pana iesim pe platou. Drumul este usor de intuit, fara niciun marcaj. Dam de multi arbuști de cătină pe care i-a cam bătut bruma. Mai sus intalnesc un localnic care îmi explica cum se culeg aceste fructe, care sunt la mare cautare în ultimii ani. E cam în trend sucul de cătină.
     Il las pe localnic în treaba lui si îmi continui aventura foto pe aceste dealuri. Țin linia crestei pana ajung aproape amfiteatru. Aici dau de doua rape cum li se spune în termeni populari. Insa, in termeni geomorfologici, avem niște versanti de sare cu intruziuni de argile, în care gasim niște lapiezuri frumoase demne de fotografiat. Cobor printre cele doua pentru a le vedea de jos, apoi găsesc o soluție sa ajung pe Marele Amfiteatru. Pe cea mai înaltă culme. Avem o priveliște frumoasa spre zona montana. Aici iau o pauza sa savurez sandvișul meu de la OMV și cobor spre lac.
     Ajung la drumul asfaltat și fac stânga, unde dau și de lac. Lacul este frumos, insa ce e în jur lasa de dorit. Pe marginea lacului avem un grătar și mai sus unul. Probabil ca vara este nebunie cu gratare și muzica. Acum am parte de liniște. Ma învârt pe langa el, fac niște poze si ma las la vale. Ar mai fi niște vai interesante mai jos, dar ma mulțumesc cu ceea ce vad de la distanta. Printre case, descind pe drumul asfaltat.
     Poposit la masina, merg vreo 2 km in următorul sat, unde se afla Canionul de Sare. O vale în v, pe care jubilez pe o poteca firava si noroioasa. Ma afund tot mai mult și pe masura ce înaintez traseul devine interesant, am ce fotografia. Ma cam grăbesc, dar nu renunt și merg pana la capăt. Dau și de ceva urme de animale. Paream a fi singur, insa cineva cu siguranta ma urmarea.
    Ma intorc și in scurt timp termin aventura. Mai fac o scurta pauza la Piatra Alba de la Grunj și o tai spre casa. Cam atât pentru azi. Mai sunt obiective in zona si cu siguranta vom reveni.