Relaxare in Muntii Baiului
PERIOADA: 9 DECEMBRIE 2017
Echipa: Florin, Cristi, Ion
Traseu: Sinaia – Cabana Piscul Cainelui – Piscul Cainelui – Varful Draganu – Culmea Draganu – Stana Valea Rea – Valea Rea – Sinaia
Timp de mers: 7 ore, Sinaia – Piscul Cainelui – Vf Draganu 4 ore 30 minute, Vf Draganu – Stana Valea Rea – Sinaia 2 ore 30 minute
Marcaj: Sinaia – Piscul Cainelui 
marcaj pana la marginea padurii, Piscul Cainelui – Vf Draganu 
marcaj cu stalpi de iarna fara tablii, Vf Draganu – Stana Valea Rea – Sinaia nemarcat
Distanta: 18.22 km
Diferenta de nivel cumulata: 1175 m urcare, 1132 m coborare
Altitudinea minima 792 m, altitudinea maxima 1771 m
Viteza de deplasare 2.88 km/h
Drum de acces: Bucuresti – Sinaia ruta C.F.R
Greutate rucsac 5 – 6 kg
Surse de apa: nu exista apa pe traseu
Echipament: bocanci, ciorapi de iarna – 2 perechi, pantaloni lungi – 2, polare – 1, bluza de corp – 2, geaca de ploaie si vant, geac de puf, manusi – 2, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, termos, bete de trekking, parazapezi.
Observatii: traseul este mediu ca dificultate, nu se recomanda iarna pe caderi insemnate de zapada si ceata. Lipsa marcajelor poate cauza pierderea orientarii.
Sinaia - Piscul Cainelui - Vf DraganuVf Draganu - Culmea Draganu - Valea Rea - Sinaia
Incepem sezonul de iarna cu o drumetie in Munții Baiului. Ajunși cu ceva întârziere in Sinaia, sărim in bocanci din tren, de unde ne întoarcem pe DN pentru a accede pe traseul nostru. Trecem un pod, calea ferată si in 10 minute suntem pe traseu. Era a treia oară când urcam pe acest traseu, o data pe timp de vara si o data iarna.
Pornim pe drumul forestier bine întreținut ce urca la Cabana Piscului Câinelui, cabana privată de ceva timp. Din păcate tot mai multe cabane de munte intra in domeniu privat sau se transforma in pensiuni sau hoteluri care nu mai au nicio treaba cu activitatile montane (doar mancare, băutura si muzica de prost gust). Urcam alert pana la cabana, eram dornici sa ieșim cat mai repede in golul alpin. Aveam si o perioada cam lunga de când nu am mai fost pe munte, aproape o luna. In ritmul in care am mers anul asta, era destul de mult. Vremea nu ne-a permis sa mai organizam vreo ieșire, luandu-ne gândul de la Munții Fagaras, munti ce vream sa-i exploram pe 1 Decembrie. De la cabana părăsim drumul si intram pe o poteca noroioasă pe care panta se amplifica din ce in ce mai mult. Jos părea sa fie mai frig decât in partea superioară, probabil inversiune termică. Zapada era inexistenta pana aici, știam ca plouase cu câteva zile in urma, însă ma așteptam sa fie ceva, nici sus nu se vedea a fi asa multa. Exact acum doi ani, pe acelasi traseu, un picior il băgai si altul il scoteai.
Dupa ce scăpăm de panta abrupta, tura devine tot mai relaxanta, cam intr-o ora si jumătate ieșim in golul alpin, de unde incepem sa ne oprim mai des pentru poze. Continuam pe culme spre Vârful Piscul Câinelui pe o vreme inca mohorâtă, cu nori negri ce scufundau crestele înalte ale Bucegiului, dar care ne dădeau speranțe ca se vor risipi la viteza pe care o aveau. Vantul începea sa își facă simțită prezenta, fiind anunțat sa bata cu vreo 40 km/h. Urcam lejer si cu forța mai mare dupa masa care am luat-o la marginea pădurii. Ma simteam excelent, chiar ascultam muzica. Ma așteptam sa fie mai dura tura, sa inotam putin prin zapada.
Ajunși sub Piscul Cainelui, facem stanga si intram pe traseul de creasta marcat cu stâlpi de iarna, dar fara tăblițele cu banda rosie. Oricum traseul este ușor de intuit pe vreme buna. De aici norocul de a avea priveliști frumoase cu soare ne surâde. Vremea devenea aliatul nostru, oprind des pentru poze. Vedeam Ciucasul strălucind in bătaia soarelui, Grohotisul, Bucegii cu vârful Omu ascuns in nori. O cupola de nori a stat mereu acolo, nici ca se dădea dusa. Vantul creștea in intensitate, asa ca inchidem fermoarele pana la gât si apelam la accesorii. Dificultati majore nu ai in Baiului in condițiile existente acum. Traseul merge pe un drum larg, accesibil vara bicicliștilor, celor cu ATV-ul sau chiar cu mașini off-road. Întâlnim câteva grupuri de oameni ce veneu din sens invers in apropierea Vârfului Draganu. Pana aici intenționam sa ajungem si noi, dupa care sa ne lăsam spre stana din Valea Rea.
La ora 14:00 poposim pe varf in bătaia vântului ce dădea o senzație de frig mai intensa. Dupa cateva poze facem cale întoarsă si ne lăsam pe culmea ce duce la stana. Zona cantonase ceva zapada, in special la intrarea in padure. Pierdem repede altitudine si in 40 de minute suntem la stana. Oprim din nou pentru masa. Un ceai era bine-venit in condițiile astea. De aici nu mai vedeam încotro duce poteca, ne învârtim putin prin zona si fara a mai sta pe gânduri coboram direct pe urma pe care sunt tarați buștenii. Traseul făcea dreapta putin mai sus de stana, însă nu ne-am mai dus pana acolo. In scurt timp dam in Valea Rea, in drumul forestier noroios. Nu ne rămânea decât drumul lung pana in Sinaia. Mergem ușor pentru ca ne încadram perfect in timp, ceasul arată putin peste ora 16.
Ajungem in Gara din Sinaia cu vreo 25 de minute înaintea trenului. Totul a decurs perfect, tura a fost una in care relaxarea a fost pe ordinea de zi, admirand culmile domoale ale Baiului, Bucegiul sublim, Ciucasul strălucitor.
Atentie! Datele au caracter informativ si nu sunt autorizate, neasumandu-ne niciun risc asupra erorilor. Datele pot fi modificate oricand.
