Perioada: 29 – 30 Iunie 2025

Traseu: Plaiul Foii – Refugiul Spirlea – Umerii Pietrei Craiului – Padina Lancii – Poiana Inchisa – Marele Grohotis – Umerii Pietrei Craiului – Refugiul Spirlea – Plaiul foii

Marcaj: pe portiunea Padina Lancii – Poiana Inchisa – Marele Grohotis traseul este nemarcat, pe alocuri gasim puncte cu vopsea roz, marcaj neomologat

Timp de mers: 7 ore

Echipament: bocanci, ciorapi – 2 perechi, pantaloni lungi (gore-tex) – 1, polar – 1, bluza de corp – 1, geaca de ploaie si vant, geaca puf, manusi – 1, lanterna frontala, cutit, folie de supravetuire, rucsac, ochelari de soare, crema de soare, alimente, smartphone dotat cu GPS si Glonass, baterie externa – 1, bete de trekking, sac de dormit, saltea, casca.

Observatii: Traseul este dificil si prezinta portiuni expuse. Traseul se recomanda a fi parcurs doar de cei cu experienta mare pe traseele marcate si de cei cu trasee nemarcate la activ. Presupune notiuni usoare de catarare si o buna orientare in teren. 

Pentru orientare folositi track-urile GPS, aplicatii recomandate: MapPlus (IOS), Locus Map (Android).

Descarca traseul

     Continuam sa fim activi și, după o tura in Muntii Iezer Papusa, alegem un munte în apropiere, mai exact Piatra Craiului. Un munte cu mai multe provocări, mai ales daca alegi un traseu nemarcat. Asadar, tinta noastra era astăzi Padina Lancii – Poiana Inchisa – Marele Grogotis. Un traseu cotat 1A, cu usoare elemente de catarare. Pentru cei obișnuiți cu vaile de abrupt nemarcate din Bucegi este un traseu obisnuit, insa nu trebuie sa îl neglijam complet pentru ca pot fi și provocari. 
     Poposim la orele 10:00 in Plaiul Foii, ne stabilim la campingul aflat in apropierea cabanei și o intindem în pas vioi spre Refugiul Spirlea. Avansam rapid, aveam un rucsac usor, doar cu o pelerina de ploaie, un puf, mâncare la limita și apa. Pe langa asta o casca. Nu luasem la noi coarda sau ham, desi e bine sa ai acolo ceva la nevoie. Cum ziceam, in ritm alert suntem îndată la refugiu, unde luam o scurta pauza. Cu vreo 10 minute am adapat la izvorul care abia curgea, ca de aici in sus e foarte probabil sa nu mai gasim apa. Continuam spre Lanturi, insa la răscruce ne lasam in dreapta spre Umerii Pietrei Craiului. Luam la rand cateva valcele pe care trebuie sa le urcam si coboram pana ajungem la valea care ne interesează. Aici scrie sters pe stanca Padina Lancii, iar mai sus avem o placa comemorativa a Dianei Pora, fata care a căzut în Braul de Mijloc acum 7 ani. Probabil unii își aduc aminte de acest caz nefericit.
     Plini de entuziasm luam la rand micile saritori, atenti sa nu ne vina vreo piatra în cap pentru ca un ciopor de capre ne-o luase înainte. Avem prize bune și nu intampinam dificultati. Amândoi suntem inalti și le depasim cu usurinta. La doua saritori sunt doua franghii subrede, dar suficient de bune sa le depășești rapid. La un moment dat pierd clopoțelul de urs dupa care nu ma mai întorc. Cum spuneam anterior, este bine sa ai o coarda la tine în astfel de momente, pentru ca de urcat e usor, insa daca ești nevoit sa te întorci riscul este mult mai mare. Jubilam pe vale, facem poze si ne gândim ca am putea ieși in creasta. Dar cum nu aveam informatii prea multe despre traseu, nici echipamentul care sa-mi dea încredere, nu eram prea incantat, deși un track GPS aveam. Prin urmare, stam mult timp in Poiana Inchisă în care am iesim cam intr-o ora. Poiana este populata de vreo 20 de persoane care urcasem din Marele Grohotis. Noi ne învârtim stanga dreapta si gasim multe flori care sa deschidă des obturatorul. Coboram lent spre Marele Grohotis fascinați de pereții calcarosi și impunatori ai Craiului. Deci am renunțat la ideea de urca in creasta. De fel, sunt fidel planului pe care il fac de acasă. Era și o ora tarzie, pentru ca din creasta ar fi trebuit sa o luam spre Grind, ca mai apoi sa ne lasam pe Lanturi. Astfel, am fi ajuns după orele 22:00 în camping.
      Coborarea o știu și nu este prea placuta, am facut-o în urma cu cativa ani. Grohotisul o ia usor la vale si trebuie sa stai bine cu echilibristica. Daca in Poiana Inchisa nu găsisem flori de colt, aici, pe unde puneam mana, dădeam de cate una abia iesita. Apropo, am uitat sa spun ca in poiana izvorul nu mai curge, prin urmare sa nu va bazați pe el si luați-vă apa suficienta cu voi. Coboram atenti la fiecare pas pe grohotisul mișcător și chinuitor pentru genunchii noștri.
     Ajunsi in poteca marcata, ne întoarcem pe unde am venit. Soarele sparge norii din cand in cand și la noi se instalează o usoare oboseala. Nu mai aveam același entuziasm și abia așteptam sa ii dam la vale. Fiind o ora tarzie, noi eram cam singurii pe traseu. Luam o scurta pauza la refugiu si ma prăvălia spre izvor ca nu mai aveam apa. Era clar ca nu mi-ar fi ajuns apa daca am fi ales varianta lunga a traseului. Cam 45 de minute ne despărțeau de finalul turei, asa ca ii dam tare pana ajungem la masina si apoi la camping. Prindem o masa la Cabana Plaiul Foii și mai apoi instalam corturile pe iarba verde, savurând o bere. Pentru a doua zi nu aveam nimic in plan decât sa ne întoarcem acasă.